Fete pe drum

Scrisori din Bruxelles I

Noaptea trecută, mi-am îndeplinit o dorință. Când am intrat în casă și am închis ușa după mine, am apăsat pe play în YouTube și m-am culcat pe gresia rece din bucătărie. Capul l-am pus pe prag. Și am stat așa. Mă gândeam la tine. Eram cu spatele și mâinile goale, complet echipată, pe tocuri. Avusesem filmări pentru emisiune.

Mă gândeam la mâinile tale. Ai unghii îngrijite. Eu te observ de fiecare dată. Te învăț. Ca pe o poezie.

Dar eu nu sunt în stare să țin minte o poezie mai mult de câteva zile. Ai să mă ierți?

Îți scriu acum de pe drum. Și îți voi scrie de la Bruxelles în fiecare seară. E pentru prima dată când m-am îmbrăcat la drum în rochie. În rochia care îți place. Lui Fabio tot îi plac rochiile. Am să-ți povestesc despre el mai târziu. E artist. Regizor. Nebun. Mă sperie uneori.

Eu nu plec la el. Deși aș fi putut să te fac să crezi că da. Poate te-ar fi ros. Poate nu.

La  Bruxelles e răcoare.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: April, 24