Dragă redacție

Sint singura, dar, totodata, fericita in singuratatea mea

Copiii mei dorm deja de o ora. Pe mine nu ma prinde somnul. Cu toate ca ar trebui sa ma odihnesc, de miine iar la lucru dupa o perioada de boala. Sint singura, dar, totodata, fericita in singuratea mea.

Am redus cercul persoanelor cu care comunic regulat, la citeva. Sint mai putine decit degetele unei miini. Am exclus pe oricine care imi provoaca un minim de discomfort, in afara de mama mea. Nu mai sun pe nimeni, doar ca sa pun bifa ca de mult nu am sunat. Nu mai fac mese pompoase, ca pe vremuri. O intilnire o data in luna sau in citeva luni, cu un prieten bun, imi este mai mult decit suficient.


Nu pot sa spun ca ma mindresc cu parintii mei, nu. Imi produc multa durere, chiar si la distanta. Dar am invatat sa ma apar, formez un scut invizibil, si nu le dau voie sa ma afecteze.

Tot de ce am nevoie pentru a ma simti bine sta linga mine – sint copiii mei, sint extraordinari, sotul meu, chiar daca la moment nu este linga noi.


Am avut multe incercari. Dar nu regret nimic. Toate durerile mi-au fost date ca sa devin ceea ce sint astazi. Mereu mi-am ascultat inima. Ii zic si fiicei mele, cind nu stie ce decizie sa ia si imi cere sfatul, sa isi asculte inima, sa faca ceea ce isi doreste cu adevarat, doar asa va fi in pace cu ea insasi si va sti ca a facut alegerea corecta.

Text: Veronica

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: August, 19