Maraton

Stiu toate starile sufletesti prin care trece o femei batuta. Asta s-a intimplat cu mine in alta viata

Eu am inceput sa ma feresc deja sa discut despre violenta domestica. Am rabufnit cind am citit fabula Tatianei Tibuleac.

 

Nu am plins cand am citit istoriile publicate de Diana. M-am simtit, insa, back in time si mi-a fost atit de amar, insa, totodata m-am bucurat ca majoritatea au depasit mai mult sau mai putin momentele astea. Eu incercasem deja trucul psihologic de a scrie ce te framinta si am scris odata 8 foi, cite o fraza la fiecare caz. Asta a fost doi ani in urma si nu am revenit niciodata la foile alea.

 

Sotul meu m-a batut. Periodic. Nu pina la inconstienta. Insa, putea sa-mi dea un pumn si sa ma faca sa cad jos, sa-mi rasuceasca miinile sau sa-mi dea citeva picioare. Putea sa ma loveasca cu scaunelul fetei sau cu scindura de calcat, telefon, farfurii, sa ma traga de par prin toata casa la ora doua sau trei noaptea, sa ma alunge din casa. Eu invatasem sa tac si sa nu comentez nimic cind venea beat acasa. Puteam cu usurinta sa ghicesc in ce stare era. Citeodata ma sunau colegii mei sa-mi spuna ca e tare beat si daca am unde ma duce, mai bine sa ma duc. Era un baiat cu studii superioare, jurist de profesie, cu doua limbi straine stiute la perfectie si din “familie buna”.

 

Parintii lui stiau ca ma lovea, pentru ca am trait o perioada cu ei. Prima data cind au vazut a fost dupa ziua fetei mele. Implinise un anisor si chemasem oaspeti. Era foarte beat si dupa ce plecasera ei, a injurat-o pe maica-sa si mi-a dat si mie un pumn. Toata noaptea m-am dat cu pasta de dinti in jurul ochiului. Era pielea uscata ca un pergament a doua zi. Si neagra. Atunci, mi-am cumparat primul meu fond de ten. Stiam toate culorile prin care trece o vinataie, de la negru spre mov inchis pina la verzui-galben.

 

L-am rugat o data pe socrul meu sa-si treaca mina prin parul meu sa simta cucuiele. Hraneam atunci fetita cu pieptul. Nu putea sa se uite in ochii mei.

 

Citeodata venea acasa si spunea ca se incepe “ubivalova”. Sau ma intreba daca am vreun medic traumatolog cunoscut, ca o sa-mi dezbata dintii sau cum ma voi duce la veceu daca voi avea ambele miini in gips. Odata am crezut ca nu scap vie, pentru ca ma trintise jos si-mi dadea pumni peste pumni in cap. Puneam miinele ca sa nu doara asa de tare. Am crezut atunci ca, efectiv, voi muri. A doua zi aveam miinele vinete. Colegilor mei din birou le era rusine sa se uite la mine. Primii ochelari de soare pe care i-am purtat i-am imprumutat de la o vecina de a mea. Aveam fata desfigurata de la un pumn si am mers la spital ca sa-mi coasa pielea. Am si pina acum o cicatrice care este vizibila cind ma bronzez. In casa mea au fost stricate sticlele, oglinzile de citeva ori. Citeva s-au stricat cind am fost impinsa in ele.

 

O sticla a cazut peste mine si m-a taiat la mina. Eram intr-o rochita alba la 1 iunie. Nu am mai imbracat rochia aia niciodata. Ciind ma chema la balcon, unde fuma, ca sa-mi lamureasca cine sunt eu si sa ma invete minte, fetita mea spunea ca ea tot va merge cu mine ca sa ma protejeze. Asa si-i spunea, „daca eu sunt cu mama, tu nu o vei bate”.

 

Copilul vedea prea multe. Odata la gradinita dimineata i-a spus educatoarei ei preferate, „tata ieri a lovit-o pe mama si ei i-a curs singe si eu am plins foarte mult pentru ca credeam ca va muri”. Astfel de istorii au fost multe. Atunci copilul meu a inceput sa ma roage sa gasesc o alta casa. Pe urma s- imbolnavit. Pancreatita pe fon nervos. Nu venise niciodata sa ne vada in spital si am stat de multe ori. In schimb, cind am fost externata si am venit acasa cu sacose, fara bani, cu copilul in brate, el se juca la calculator. A spus doar sa fac ceva mincare ca-i era foame si a inceput a urla la mine de ce nu m-am gindit sa cumpar ceva pe drum. Cind i-am spus ca nu am bani, mi-a spus sa ma duc sa imprumut sau sa ma descurc.

 

Sotul meu m-a lovit inca cind ne intilneam. M-a lovit cind eram insarcinata, cind eram cu copilul in brate, cind adormeam copilul pe perna, cind eram in public, fata de mama sa si fata de fratele meu. Socrii mei erau si sunt oameni foarte educati, cititi, socrul meu cu post important in functie publica. Soacra mea putea sa ma corecteze cind nu spuneam vreun cuvint corect, insa nu prea comenta cind primeam vreun pumn. Isi iubesc la nebunie nepotica. Eu le spuneam mama si tata. Pe urma, dupa ce am plecat, soacra-mea mi-a spus ca eu eram prea puternica pentru el. Socrul meu tacea. Lor le era frica sa nu pretind la apartament. Am invatat sa-i iert si sa nu-i urasc. Mi-am iertat fratii si pe tatal meu care nu au intervenit, care nu l-au oprit. Mi-a parut rau ca nu am avut o mama linga mine care, poate, m-ar fi ajutat.

 

Pe urma, am inteles ca doar eu puteam opri asa ceva. Mie imi era frica. Frica ca nu ma voi ispavi, ca nu voi avea ce minca si unde trai, etc. Femeile care vor sa plece de la o persoana violenta au nevoie de tare multe sustinere. Eu am avut oameni in jurul meu care m-au ajutat. M-am ajutat si singurica. M-am tras de “schirka” cum se spune. Eu ma bucur ca am plecat. Imi pare rau ca am luat decizia asta atit de tirziu, dupa aproape 10 ani de casatorie. Timpul este unicul lucru pe care-l regret.

 

Odata, intr-un sat, o femeie batuta de sot a inceput sa plinga si sa-mi spuna, Dstra nu stiti cum e. Sunteti atit de frumoasa, desteapta si increzuta, ca nu aveti cum sa stiti.

 

Stiu cum e. Asta s-a intimplat cu mine in alta viata. Si parca s-a intimplat cu alt om. Stiu cu precizie toate starile sufletesti prin care trece o femei batuta, de la deznadejde, dispret fata de ea insasi, pina la ura fata de agresor.

 

Acum intr-adevar sunt foarte puternica si increzuta. Si inainte eram, doar ca nu-mi dadeam seama. Acum sunt frumoasa, pentru ca sunt libera si pentru ca ma iubesc. Ma iubesc si ma mindresc foarte mult cu mine.

 

PS. Astazi prietena fetitei mele V. mi-a spus ca un baietel din clasa ei, clasa IV, a lovit o fetita peste fata de doua ori. Ea a incercat sa-l opreasca si el i-a rasucit degetele. Acum ea e cu minuta in gips. I-a fracturat un deget. Mama ei a sunat –o pe mama baiatului. Mama baiatului i-a spus “cred ca fata Dstra l-a provocat ,ca el de obicei nu e asa”.

 

Eu vreau sa schimb ceva, macar putin, la capitolul violenta domestica. Cum? De unde de inceput?

 

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 22