Social

Sunt ok. Orice ar fi asta.

Probabil îmbătrânesc. Zvâcnirile mele protestatare se fac mai puține. Aleg confortul. Aleg să arăt bine. Aleg să am flori în casă. Să-mi fac peelingul la timp. Iar dacă în vreo dimineață nu reușesc să fac yoga – ziua devine un calvar. Aleg semințe de chia la micul – dejun. Și serile fără alcool. Aleg să mă culc la ore fixe, să dorm adânc și fără gânduri existențiale.

Aleg să trăiesc în bula mea mică, unde toți sunt deschiși, toleranți, cu viziuni progresiste, unde fiecare triază gunoiul, refuză pungile de plastic și cunoaște diferența între persoană nebinară și persoană trans. Unde în fiecare zi pot să mă declar cu o altă identitate și să fie ok.

Cu toate acestea, sunt perioade când vâna ceea protestatară, încă vie, ajunge să fie întinsă până plesnește.

În ultimul timp vreau tot mai mult să protestez împotriva etichetelor, presupunerilor și gratuităților de tot felul. Împotriva felului în care oamenii decid a priori cine ești, cum ești și cum trebuie să fii. Când își construiesc castele de nisip despre tine și te zidesc în ele. Când vor să te vadă într-un fel anume și nu-ți vor ierta niciodată că le-ai spulberat proiecțiile. Când pretind că știu – cine ești, de unde vii, unde mergi și ce gândești. Când vor să-ți găsească forma în care să te bage (în colecția lor de forme) și se enervează când înțeleg că azi ai o formă, mâine alta, iar poimâine – a treia.

Acesta este protestul pe care vreau să-l păstrez. Eu, om, femeie, care singură pe mine m-am surpins la tot pasul cu ieșiri din forme. Care nu vrea zidită. Care a iubit și bărbați, și femei, fără să-și pună întrebări cine este: hetero- sau homo-. Care își respectă dreptul la flexibilitate, schimbare, eșec. Care a înțeles cu sânge că în viață nimic nu e bătut în cuie, nici măcar viața… Și că singura constantă este moartea.

Sunt ok. Da. Sunt ok. Orice ar însemna asta. Ceea ce vă doresc și vouă.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: July, 18