Maraton

Sunt vinovată că n-am uitat nicio palmă peste față sau peste cap

Eu nu vorbesc cu tatăl meu din august. De atunci, de cînd am primit o palmă peste față, de față cu mama, fratele și sora. Pentru că la o frază de-a lui, i-am amintit de o perioadă a vieții noastre de care nu se poate mîndri. Împreună cu palma asta am primit și o serie de injurături și acuzații. Nu le numesc. Ele sunt totdeauna aceleași. Eu mi-am luat geanta și-am ieșit pe poartă. I-am urat să rămînă sănătos. Nu m-a oprit nimeni. La oraș am ajuns făcînd autostopul, era prea tîrziu pentru autobus. 
M-am simțit răzbunată oarecum. Demult visam să plec așa. Să ies pe poartă și să mă duc în lume. Da niciodată n-am avut curajul. La 12 ani pentru că „dacă mama rabdă, rabd și eu, sînt tați și mai răi ca al nostru”, la 15 ani pentru că „da cui rămîne sora de 7 ani, pentru că mama era plecată la lucru peste hotare”, la 18 ani pentru că „el îmi dă bani de studii, rabd un pic și mă duc înapoi la oraș și nu-l mai aud”. 
Cel mai interesant fapt este că doar eu cred că așa nu se mai poate. Și sunt considerată o nerecunoscătoare și buclucașă în familie, pentru că el mi-a dat bani de studii, cum îndrăznesc eu să nu-l respect? (Nu se ia niciodată în considerație că eu n-am fost niciodată bibelou în casă și că de la 7 ani era o rușine să stau și să citesc în loc să fac ceva prin casă). Eu acum, oficial sunt considerată care nu-și recunoaște părinții, cu toate că biata mamă are parte de un tratament mai dur, zilnic. „Eu nu mă bag în treburile voastre cu tata, dar recunoaște că și tu ești vinovată de ce s-a întîmplat”. 
Recunosc, sunt vinovată, sunt vinovată că n-am uitat nicio palmă peste față sau peste cap dată cu nonșalanța omului care nu-i pasă de cum te simți. Care a doua zi îți rîde și spune „ei, eram beat, ce vrei de la mine”. Și n-am uitat nici cum eu am lovit peste față pe fratele și sora, care „nu mă ascultau” și-mi părea normal acest lucru. Și nu uit niciodată că agresivitatea asta face parte din mine, și mă costă eforturi s-o temperez, s-o amăgesc, s-o las în trecut și să-mi jur că niciodată n-am s-o las liberă.
Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: October, 20