Lecturi

„Supuse sau rebele. Doua versiuni ale feminitatii” de Aurora Liiceanu

„Supuse sau rebele” de Aurora Liiceanu este o carte despre soarta femeii supuse, mai degraba decat rebele. Cele doua eroine, Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald, traiesc supunerea fata de sotii lor, scriitori celebri, in felul lor. Feluri diametral opuse, diametral dramatice.

 

Hadley este prima sotie a lui Ernest Hemingway, cu 8 ani mai in varsta decat el, si, respectiv, mama primului sau copil, un baietel numit acasa Bumby. Hadley a fost o femeie simpla, provinciala, dintr-o America puritana si lipsita de pretentii. Ea l-a cunoscut pe Ernest cand varsta, masurata de normele sociale, era demult sa fie maritata si cu copil. Sau, cel putin, sa aiba o viata independenta, cu slujba si o cameruta inchiriata. Hadley locuia, insa, in casa parinteasca, fara slujba si fara viata sociala.

 

Hemingway, tanar, macho, cu ambitii si dorinta obsesiva de a deveni cineva, dupa un sir lung de scrisori tandre catre aceasta femeie oarecum modesta si sfioasa, ii propune lui Hadley sa se casatoreasca si sa plece la Roma. Ea a acceptat. In loc de Roma, au plecat la Paris, dupa sfatul unui amic american, scriitor si el.

 

Toata casnicia lor decurge la Paris, unde Hadley nu-si gaseste locul si unde devine o anexa a lui Ernest, un om activ social si aventurier. In peisajul colorat și boem al Parisului de după Primul Război Mondial, Hedley este plata si stie despre asta. Ea vrea o viata tihnita, o casa in care va gospodari, un barbat pe care sa-l asteapta seara cu masa pusa. Hemingway vrea cu totul altceva.

 

Peste 4 ani de casnicie, in 1925, Hadley afla de relatia dintre Ernest si Pauline Pfeiffer, prietena de familie. In 1927, cei doi divorteaza.

 

A doua eroina este Zelda Fitzgerald, prima si unica sotie a lui Scott Fitzgerald, marea stea a literaturii interbelice, omul care arunca bani peste geam in accesele lui de nebunie si exaltare, alimentate de alcool si tanara lui sotie, care era o adevarata lunatica, o bomba care exploada zilnic. De cateva ori pe zi, chiar.

 

Zelda era si ea provinciala, insa total diferita de Hadley. Extravaganta, extroverta, exuberanta, ea era curtata intens de barbati, pana la casatorie, dar si in tmpul ei. Pana a si-o lua de nevasta, Scott a trecut prin toate starile de anxietate posibile, Zelda jucandu-se cu el ca o pisica cu un soarece pe jumatate mort.

 

Zelda si Scott formau un cuplu exploziv. Debordant, fara limite si foarte fuzional. O fuziune hipnotica, pe alocuri maladiva, pe care si-o dorea atat de mult Hadley s-o poata avea cu Ernest si pe care ea o observase la Zelda si Scott, cu care ei se intersectase de cateva ori, cand locuiau la Paris.

 

Povestea Zeldei, insa, este cu mult mai dramatica, asa cum este si caracterul ei, de fapt. Zelda a fost supta, picatura cu picatura de Scott, care isi scria romanele inspirat din jurnalele ei personale, notitele ei, vorbele ei, felul sau de a fi. Fiecare eroina a lui Scott Fitzgerald este o versiune a Zeldei. Scott o voia numai pentru el. In el. Fara ea, el era pierdut. Aceasta sete de a o poseda, pana in cel mai indepartat colt al fiintei sale, iese violent la suprafata cand Zelda insista sa-si publice primul (care va ramane si ultimul) sau roman.

 

Aurora Liiceanu scrie ca cele doua femei sunt foarte diferite. Eu, insa, le-am observat mai mult asemanarile, decat deosebirile aparente. Ambele nu au putut, nu au avut resurse interioare necesare pentru a-si impune pozitia in cuplul pe care il formau. Hadley a fost cuminte si docila, crezand ca asta e ceea de ce are nevoie Ernest. Zelda asa si n-a putut sa se identifice independent de ceea ce facuse din ea Scott. Ele ambele au cazut intr-o capcana, din care una iesise, pentru ca alta femeie o impinsese pe usa, iar alta iesise pe usa azilului de boli mintale.

 

Relatiile ne construiesc si ne modifica psihologic. Ne fac pe noi, femeile, sa ne intoarcem la eul nostru si sa-l gandim, daca-l gandim.

 

Eu personal ma asteptam la ceva mai mult de la „Supuse sau rebele”, poate din cauza ca sotiile celor doi mari scriitori imi erau deja cunoscute. Desi mie mi-a lipsit ceva in aceasta carte, o recomand spre lecturare mai ales celor care au citit deja oprea lui Hemingway si, cu precadere, The Moveable Feast (Paris est un fete), jurnalul parizian a lui Hemingway, publicat postum. Or, cartea de fata este un fel de unghi de vedere feminin a ceea ce s-a intamplat la Paris. Iar daca l-ati citit deja pe Scott Fitzgerald, dupa „Supuse sau rebele” veti dori negresit la reveniti la el, sa-l recititi. Si o veti face cu alti ochi. Va asigur.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: November, 18