Interviuri

Svetlana Bulgaru, femeia care a invins cancerul mamar: “Cancerul e boala supararii”

Cu 11 ani in urma a fost diagnosticata cu cancer la san. Azi recunoaste, zambind nitel vinovat, ca a uitat drumul la medici. Svetlana Bulgaru avea 33 de ani neimpliniti si un copil sugar, cand pamantul de sub picioare s-a clatinat. Ea insa a gasit puteri sa-l readuca in echilibru. Sau, mai exact, sa se aduca in echilibru ca sa poata pasi pe el si azi. Cand am intrebat-o cum sa o prezint, daca este de acord cu formularea “supravietuitoarea cancerului glandei mamare”, Svetlana a ezitat. “Nu, nu supravietuitoare…”. Atunci i-am propus o formulare mai putin dramatica, mai aproape de felul ei de a vorbi si a rade – moale si sonor – “femeia care a invins cancerul la san”. Azi Svetlana Bulgaru ajuta alte femei care au ajuns in situatia ei de acum 11 ani – ea e fondatoarea ONG-ului ProSanatate si Recuperare, un loc in care femeile diagnosticate cu cancer mamar, dar si membrii familiei lor, pot gasi sprijin psihologic.

– Cum ati aflat?

Am aflat cu 11 ani in urma, cand fiica mea mai mare avea 8 ani, iar baiatul sub 2 ani. Era foarte straniu, deoarece nu ma incadram in nicio categorie de risc: am alaptat copiii, cu baiatul a fost chiar o alaptare de lunga durata. Dar, in acelasi timp, am avut multe conflicte interioare, mai multe probleme ce tin de relatii, aveam suparari si toti acesti factori, pe fundal de imunitate scazuta, au adus la cancer. Asadar, prima data m-am dus la medic atunci cand alaptam. Simtisem o fierbinteala exagerata intr-un san. Medicul mi-a spus sa alaptez mai departe, ca nu vede nimic. Dupa ce am incheiat alaptatul, m-am dus iar la consultatie, deoarece simteam o palpitatie in acelasi loc si, palpand, am gasit un nodulet. Mi s-au facut cateva biopsii, dupa care au zis ca nu este clar. Dupa interventia chirugicala insa a devenit clar ca e cancer. Apoi au urmat patru cure de chimioterapie si mai multe de radiologie.

– Inainte sa fiti diagnosticata, aveati obiceiul sa va faceti controale de rutina la mamolog?

Nu, la mamolog nu. Cand mergeam la ginecolog, acesta ma palpa, atat. Credeam ca aceasta e suficient. Nici nu banuiam ca puteam fi anume eu.

– Exista o teorie pe care o intalnesc des in ultimul timp, conform careia, cancerul ar fi boala supararii. Dar noi toti avem suparari. Marea majoritate a populatiei planetei are conflicte interioare, frustrari, traume…

Totusi unii oameni sunt mai emotivi si daca adunam toti factorii, boala se declanseaza. In plus, mostenim boala de la parinti atunci cand preluam de la ei niste sabloane gresite. Daca traiesti in armonie, parerea mea este ca nu te poti imbolnavi.

Un conflict psihologic nerezolvat poate fi factor declansator. Asa si spune noua medicina germana si doctorul Hamer, daca exista o suparare, ea se transforma, pe fundal de imunitate scazuta, intr-o patologie grava.

– Ati trecut prin tratamentul clasic – interventie, chimioterapie, radiologie. Ati lucrat si cu psihologul? Sau poate ati facut si o psihoterapie?

Atunci cand am fost diagnosticata, in anii 2000, la Institutul Oncologic era un psiholog foarte bun, dar care nu reusea sa ajute toti pacientii si de aceea toata informatia am luat-o din carti. Pasii ma duceau singuri spre ele. Intuitiv.

Cand am aflat diagnosticul, am avut un soc si mare mi-a fost mirarea cand a venit la mine in salon sotia medicului meu si mi-a adus cartea lui Valerii Sinelnicov “Vozliubi bolezni svoiu” si eu atunci, la 33 de ani neimpliniti, m-am gandit: “Cum poti sa-ti iubesti boala, cand te-ai imbolnavit tanar?”, dar, rasfoind acea carte, mi-am dat seama ca acela fusese cel mai bun cadou atunci, la spital. Am aflat din ea multe adevaruri si am inteles ca am comis multe greseli. Atitudinea pe care o aveam fata de alte persoane, de exemplu. Desi imi parea ca sunt o femeie inteligenta si duc o viata normala…

– Multe femei nu resuesc sa invinga boala, cum credeti, ati fost o norocoasa sau ati facut ceva anume care v-a ajutat sa invingeti cancerul?

Si una si alta. Eu am muncit foarte mult. Am inclus si exercitii zilnice. Am gasit setul de exercitii ale lui Katsuzo Nishi, foarte simple, pe care le practic si azi. Cred ca fiecare femeie trebuie sa isi rezerveze cate o jumatate de ora pe zi – mai putin calculator, mai putin televizor, mai putina comunicare desarta la telefon – dar sa aiba timp pentru o meditatie, o vizualizare, sa practice niste exercitii pentru deblocarea si ameliorarea circulatiei sangvine, aer curat in loc de localuri. Nu sunt eu un guru sa dau mari recomandari, dar va povestesc despre ceea ce am intuit ca trebuie sa fac.

Orice femei, daca are poate o relatie mai tensionata cu unii membri ai familiei trebuie sa-si expuna trairile, sa spuna ceea ce simte.

Cand aveam o problema ma uitam in oglinda si ma intrebam: “Ce-i cu tine? Hai sa vedem ce-i cu tine…” si vedeam cum puteam rezolva. Dupa ce o rezolvam, traiam linistita urmatoarele trei luni. Si tot asa…

– Tracand prin aceasta experienta, ati recomanda femeilor, chia si celor mai tinere, sa-si faca mai des ultrasonografia sanilor sau, eventual, o mamografie?

Da, dar fara fanatism. Mamografia e recomadata la anumite varste, la anumite intervale de timp. E important sa ai grija de sanatatea ta in general si sa te palpezi.

– Care au fost primele ganduri care v-au venit atunci cand ati aflat diagnoza?  E o intrebare de la o cititoare.

Ca au gresit. Organismul asa se apara. Noi incepem sa negam realitatea. Asteptam cu nerabdare alte analize ca sa ma conving ca nu se intampla nimic grav. Atunci chirurgul mi-a spus ca este anume asta. “Ce vrei sa-ti spun ca nu este, daca este anume asta?”, mi-a spus el. Atunci am inceput sa ma mobilizez. La spital am petrecut doar trei zile dupa operatie. Am vrut sa merg acasa sa ma restabilesc.

– A fost un moment in care ati simtiti ca, gata, va insanatositi? Alta intrebare din partea cititoarelor.

Nu a fost un moment anume, dar incercam sa ma conving in fiecare zi, vizualizam, ma vedeam deja sanatoasa. Cand am devenit mai activa am inteles ca tot ce a fost mai rau, a ramas in urma.

– Cum e viata dupa ce ai invins cancerul? Tot de la o cititoare.

Incepi sa-i convingi pe toti din jur sa traiasca altfel. Sa se bucure de orice clipa, de ceea ce ai, sa fii multumit, recunoscator.

– Care ar fi mesajul dvs adresat femeilor care se tem sa mearga la medic. Poate sa nu fie nimic, dar frica ca ar putea fi ceva le paralizeaza.

Daca ati simtit vreo problema, mergeti la medic si cand aveti rezultatele, adresati-va, in primul rand, la un psiholog. Daca la mijloc ete o problema psihologica, boala se poate intoarce.

 
Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24