De ceva timp mă gândesc că e timpul schimbărilor, că a venit momentul să fac ceia ce-mi place și că e timpul să părăsesc cochilia comodă în care m-am instalat bine-merci.
În copilărie vroiam să cresc și să prezint „Surprize Surprize” (când Andreea Marin va fi bătrână și urâtă, după care am descoperit-o pe Esca și vroiam un loc la PRO, pe la 18 ani mă rugam să prind un loc la buget la facultatea de Jurnalism, iar după absolvire să găsesc un job într-o redacție de știri.
Când mama a aflat că-s studentă la jurnalism a țopăi de fericire, iar tata, din alt capăt de lume, m-a sunat să-mi zică: „jurnalismu-i mațe goale”. Am trăit câțiva ani cu ideea asta în cap și-mi părea că după facultate o să mor de foame. Slavă Domnului nu mor, dar tata încă tot așa crede”
Da, mie chiar îmi place ceea ce fac, zilnic însă mă gândesc că pot mult mai mult și că e timpul să-mi demonstrez asta. Trebuie să înving fricile, criticile și mai ales lenea.
Eu tare, tare vreau să învăț ceva nou și să scriu o carte! Asta vreau să fac- să scriu. Să scriu frumos, cu epitete bine alese și comparații pe înțelesul tuturor, să scriu despre oameni frumoși și călătorii la capătul pământului.
Știrile și-au pierdut farmecul, nu mă mai captivează și-mi par prea reci, pe când eu vreau să scriu ceva ce poate rămâne în sufletul cititorului, așa ca tine Diana, texte ce te schimbă, te motivează și te cresc.
Într-o zi, atunci când o să fiu cu toate virgulele la mine și suficient de pregătită, o să-mi scot carnetele prăfuite din sertare și o să-mi împlinesc visu!
Text: Cătălina