Browsing Tag

despre sex

Când copiii dorm

Am fost f*** cu degetul…

Dragă redacție,

Stau eu și citesc texte de pe diferite bloguri, despre femei puternice care au trecut prin multe, care s-au ridicat de zeci de ori, care știu cât valorează și nu se oferă oricui. Despre femei care spun că un bărbat adevărat nu e cel care e bun doar la pat și că asta nu contează atât timp, cât el știe să iubească și să facă fericită o femeie.

După care stau și mă gîndesc la experieța mea de acum câteva zile. El face parte din bărbații după care ți se cam lungesc ochii când trece pe alături, cu o bărbiță din aia sexy de cîteva zile, cămașă în carouri, foarte bine asortată și parfumat, atât cât să îmbete o femeie din aia puternică, care nu lasă pe oricine în patul ei. Și am căzut și eu în plasa acestui macho, și am ajuns și în patul lui și acolo am avut parte de o surpriză la care nu m-aș fi gândit nici o secundă atunci când l-am întîlnit – nu avea p***! Pur și simplu nu o avea ! Adică ea exista, doar că avea mărimea unui melc din ală franțuzesc. Și arăta la fel.

Biiineee, poate se mărește când i se scoală, mi-am zis eu, și nu am dat pe față șocul de care tocmai avusesem parte. Și da, s-a mărit, întărit și parcă începuse să arate a p***! DAR, bucuria a durat până în momentul în care am realizat că nu poate să mă penetreze, pentru că i se transforma în melcul libidinos cât ai zice pește, deci cu o mână își freca ceea ce teoretic ar fi trebuit să fie penis, iar cu cealaltă mână încerca să mă stimuleze pe mine, iar după cum bine știm bărbații nu sunt meșteri la făcut două lucruri în același timp !

Iată așa, eu, femeia puternică care s-a construit singură, și care nu desface picioarele și nici sufletul în fața oricui, am fost f*** cu degetul.

Și în concluzie, dragi femei, chiar ați fi de acord să fiți f*** cu degetul toată viața ? Chiar ați fi fericite lângă un astfel de bărbat?

Text: Anonim
Când copiii dorm

Miros de viață și de muguri

Miros urât. Miros de spital, de la care te poți imbolnăvi. Etajul patru, apoi etajul trei. Era bulversată și rătăcită nu doar în imensitatea holurilor, dar și în imensitatea gândurilor și temerilor.Brusc, în fața ei, apare o doamnă politicoasă, care avea trăsături blajine de copil inocent. Nu i-a memorizat trăsăturile feței, dar bunătatea acestei femei blonde i s-a întipărit pentru tot restul vieții. Or, la noi, lumea e deprinsă să îți scoată ochii pentru ceea ce nu respecți. I-a spus să își ia acoperitorii pentru pantofi.

Mergea în vârful degetelor. Din întreg spitalul, noțiunea de frumos o putea asocia copacului înflorit de după geam și ginecologului ei, o femeie uscățivă și fermă în acțuni. Mergea la a doua consultație la această doamnă. O săptămână întreagă lumea îi zicea că e albă ca varul și ea, în sfârșit, și-a găsit timp pentru sine. Pentru prima dată în viață îi plăcea accentul rus al medicului și nu îi păsa că îi vorbește limba stâlcit. Camera de consultație era una mediocră, mobilierul încă din URSS. Totuși, atunci când oamenii își fac bine meseria, celelalte lucruri își pierd din importanță. Și asta, deoarece a ieșit de la ea liniștită și a înțeles de ce are un libidoul scăzut. Acum își dădea seama de ce de luni bune nu vrea ca să o atingă nimeni, de ce îi plăcea să se simtă bine în carapacea sa, fiind izolată de lume.

După ce a ieșit, a decis să nu ia un taxi, ci să meargă pe jos ca să își adune emoțiile pozitive, care au cuprins-o. Afară e primăvară, cald, rochia neagră, rochia care îi conturează corpul ei feminin, senzual, parcă dansează pe dînsa. Simte privirile bărbatilor întoarse. Face tratamentul, după care promite că va avea o viață sexuală constantă, cu orgasme multiple, cu mușcături pe buze și spate, cu poziția 69 de care a aflat de la Lola, dar pe care nu a încercat-o niciodată, pentru că părinții i-au dat o educație și asta e rușinos. Și fiindcă e tânără, are timp să le încerce pe toate. Și le va încerca.

Text: Anonim

Imagine: Amadeo Modigliani

Când copiii dorm

Vânătăile cu care mă mândresc

Încerc să mă concentrez la scrierea unui text, pe care trebuie, ca de obicei, să-l dau urgent spre aprobare superiorilor, dar ochii fug involuntar de pe taste, spre mâna stângă unde am trei echimoze mici, pronunţate. Pentru oricine s-ar uita la mâna mea ar fi clar că sunt urme de degete, urme de agresivitate. Zâmbesc involuntar ori de câte ori dau cu ochii de ele. Pe corpul meu vânătăile apar numai după sex. O amprentă mai pronunţată decât asta am şi pe buca stângă. După antrenamentele sportive, pe care el le-a intensificat în ultima perioadă, dragostea lui iese tot mai des la suprafaţă, în formă de urme mov pe corpul meu. Durerea în timpul sexului a devenit un fel de „droguleţ” după ce am născut. Nu ştiu sigur dacă e vorba de durerea de la naştere, sau abstinenţa îndelungată care m-a făcut după, să implor pentru durere în timpul actului sexual, cert este că anume după acest eveniment cea mai sensibilă şi rafinată amantă s-a transformat într-o sălbatecă nebună.

 

Durerea în sex e ca amărăciunea din grapefruit, ca ardeiul din zeamă, ca vişina în copturile dulci, ca mirosul de tămâie în parfumul lui de la Gucci…mă înţelegeţi? Dacă a înţeles cineva, să-mi explice şi mie. Pofta a venit în unul dintre momentele de frigiditate temporară, despre care am scris anterior. E ca şi cum te-ai pomeni în largul mării pe un vapor cu pânze şi fără boare de vânt. Începi a vâsli disperat, dar e mai mult oboseală decât navigare. Prima muşcătură de labie a fost ca o briză şi mi-a creat o poftă nebună de palme, dinţi, forţă, supunere. Evident, în scurt timp muşcăturile uşoare începuse să-şi piardă farmecul, erau bune doar pe post de preludiu, aşa că în timpul actului sexual a început să-mi strângă puternic sfârcurile între degete, apoi să mi le muşte, dacă nu lucra nici asta, îmi dădea palme peste fund, îmi strângea în pumni părul de la rădăcini, îmi muşca puternic buzele, ca în final să mă lovească cu degetele, apoi palmele peste clitoris. Deci dacă stai să te gândeşti bine, la finalul actului sexual mă pomeneam bătută măr , dar atât de satisfăcută….

 

Mi-a venit acum ideea că unele cazuri de violenţă în familie sunt o formă ascunsă a acestei mici perversiuni sexuale, pe care partenerii nu şi-o recunosc deschis. Adică nu stă fiecare să fie bătut, ani în şir, dacă nu îi place deloc. De-ar şti ei cât e de plăcut, când se face cu dragoste, pasiune şi gânduri bune. Micile notiţe de durere deveniseră o regulă pentru sex şi au rămas aşa luni bune. Concediul de maternitate îmi lăsa mult spaţiu gol în creier şi timp pentru regizarea unor scene gustoase. Seara ştiam exact câte palme vreau de la el. Ieşirea la serviciu a mai voalat pornirile mele mazochiste, acum aşteptam mai degrabă mângâieri şi consolare, iar pe alocuri apăruse şi dorinţe sadice (tre să descarci cumva emoţiile negative :D) Acum durerea a rămas un fel de mâncare specială, pe care o servesc ocazional, când am poftă. Dar de la pofta psihologică de durere până la cea fiziologică poate fi drum lung, cu multa gingăşie şi dulcegării. Numai atunci când sunt excitată la maxim durerea e plăcută şi apoi e foarte importantă intensitatea. Loviturile prea moi plictisesc, cele prea puternice îţi seacă dorinţa într-o secundă. Fiecare dintre noi are probabil limitele lui. Dar asta se învaţă şi de fiecare dată e tot mai aproape de perfecţiune. Ştii când răsfoieşti un album de fotografii în Iphone, tre sa atingi destul ca să se întoarcă pagina, dar nu atât de tare, ca să-i facă zoom pozei pe care eşti? Parcă e atât de simplu să faci asta, dar dacă îi dai telefonul bunicăi?

 

Pentru cei care nu s-au jucat niciodată cu durerea, textul meu o să pară perversiune curată, ştiu. Sunt sigură că unii vor găsi explicaţii psihologice legate de unele traume din copilărie, complexe, fobii. Eu am doar două principii când e vorba de sex. Trebuie să aducă plăcere maximă şi nu trebuie să facă rău…nimănui. Iar dacă corpul şi mintea se sufocă într-o barcă cu pânze , dar fără vânt, e timpul să devii pervers. Până unde? Până acolo unde te simţi suficient de bine. Cât despre semnele de pe corp… Orice eveniment ne lasă semne. Unele pe corp, altele în suflet. Important este ca atunci când dai cu ochii sau gândurile de urme, să fie mai multe dintre cele care te fac să zâmbeşti.

Când copiii dorm

Barbatul tristei figuri

Barbatul care nu-si atinge femeia e un barbat trist.

 

Tristetea se scurge din el ca sangele amestecat cu fluidele corporale a unui animal injunghiat in abator. Incet, anevoios.

 

Traseul mainii barbatului care nu-si atinge femeia este scurt si nu se schimba niciodata. El si-o trece in graba pe sanul ei stang sau drept, depinde de partea patului pe care este culcat, apucandu-l de parca a pus mana pe o sapa. Daca i-ai da un hectar de papusoi, el ar sti ce sa faca.

 

Barbatul care nu-si atinge femeia nu stie ce e ascuns la ea intre coapse. El dibuie pe intuneric intrarea intr-o lume pe care niciodata nu o va vedea in toata splendoarea ei. Deoarece pentru el aceasta este doar o usa de beci. Acolo e umezeala. Si mucegai. Iar el nu vrea sa-si murdareasca degetele.

 

Barbatul trist are douazeci de mii de motive sau doar unul singur de ce sa nu puna gura acolo unde nici mana nu si-o lasa. De aceea ca e murdar. De aceea ca e pacat. De aceea ca el maine nu va putea sa-si sarute copiii cu gura maculata. De aceea ca nu stie cum. Si nici nu-l intereseaza.

 

Barbatul care nu-si atinge femeia nu a vazut-o niciodata plecata. Desprinzdu-se de el, de ea, si urcand culmi. El nu-i cunoaste a sasea dimensiune. Femeia ajunge greu la orgasm. Sau – femeia oricum are rareori orgasme la viata ei. Asa a citit el. Asa i-au povestit baietii din mahala. Si acesta este adevarul lui. Irefutabil. Un adevar absolut pe care il povesteste cu mare pricepere de cate ori are ocazia.

 

Barbatul care nu-si atinge femeia stie doar un drum. Pana la poarta si inapoi. Fara ocolisuri. Un drum facut pe intuneric. Un drum invatat pe de rost. Un drum care nu trece pe langa copaci in floare, pe langa tufe de trandafiri si muguri de femeie. Un drum trist. Ca si toata figura lui.

 

foto: Michael Fassbender, imagine din filmul „Shame”

Când copiii dorm

Cand eu ti-am prins privirea in palma

„Ti-as da mai mult decat ti-ar putea oferi orice alta femeie, numai daca te-ai uita la mine, numai daca m-ai vedea pe mine, cea adevarata” Henry Miller, Sexus

 

„Apai, domnuca, femeia i-a zis barbatului ei, f…-ma, f…-ma, dar uita-te si-n ochii mei”. Aurora Liiceanu, La taifas

Faceti dragoste cu ochii inchisi? Sau cautati privirea celuilalt? Faceti dragoste noaptea, cu becul stins si orice adiere de briza lunara omorata cu precutie sau ziua in amiaza mare? Vreti sa vedeti fiecare detaliu din celalalt, sa-i masurati cu ochii pielea, sa-i numarati stropii de lumina si sa simtiti cum s-a asezat pe el umbra sau va bagati capul in perna, dincolo de omul care si-a deschis portile? Vreti sa-l vedeti asa cum este, imprefect, al naibii de imprefect, dar atat de frumos, incat va ameteste si ochii vi se umplu de stele, de vise, de dragoste, de depatari sau sunteti jenat de corpul asta de desubt sau de deasupra? De cat e de slab. Sau cat e de rotund. De cat e moale. Sau osos.

 

Va ascundeti? Cautati cearsafuri in care sa va bagati, nu ca intr-o cochilie pentru doi, ci ca intr-un tanc pentru unul? Ii acoperiti partile dezgolite pentru a nu-i vedea rusinea expusa, desi ati citit ca nu e rusine, dar nu va puteti obisnui cu aceasta naturalete? Sau dati la o parte straturile de panza transparenta si simtiti? Cum ii straluceste abdomenul de la atata framantare de dragoste, cum i se increteste fruntea de uimire si placere, cum i se deschide gura si de acolo ies sunete. Incoprehnisibile. Dar ele spun ceva. Pentru ca orice din noi vorbeste.

 

Sunteti acolo? Sau sunteti in facturi, sedinte, copii, policlinica, reparatie, credit? Va executati datoria sau sucombati placerii? Ii cautati privirea si o prindeti in palma, ca pe o stea cazatoarea, sau sunteti departe, departe, acolo unde sunt alti oameni, alte iubiri, acolo unde nu sunteti? De aceea ca e mai bine acolo unde nu sunteti.

 

Ochii sunt fereastra sufletului. Si daca nu lasati un om sa va priveasca in ochi, nu-l lasati nici in sufletul vostru. Cand e un maraton de o noapte, se iarta totul. Cand e deja un fel de a iubi – saptamani, luni, ani – e sinucidere. Sinucidere sentimentala. Senzuala. Emotionala. Si o invitatie la omor.

 

 

 

Foto: o scena din filmul „Emmanuelle 2”