Browsing Tag

din viata

Jurnal

Frigider, sicriu, lista

binären optionen forum Cand pentru prima data am intrat in casa viitorilor mei (fosti) socri prin usa din spate, primul lucru care mi s-a oprit privirea a fost un frigider ce trona in mijlocul debaralei. Mare, de moda veche, deloc lucios si nicidecum dublu, cum vazusem prin filmele americane, dar si franceze; frigiderul socrilor era modest, nitel garbovit, cu un maner de care mai vazusem la frigiderele copilariei mele. Atunci am aflat ca acest titan al gospodariei are 30 de ani. Le-a fost daruit stapanilor la nunta.

follow site  

follow link Frigiderul socrilor nu m-a speriat. Asa cum nu m-a speriat nici faptul ca ei cumparau multe lucruri de la second-hand, astfel economisind pe detalii lipsite de importanta vitala, pentru a putea calatori sau a-si putea permite sa iasa la pensie cu un venit decent, fara a trece prin statia oamenilor hiper-ocupati si stresati pentru ziua de maine. Toate acestea au mai adaugat o caramida la constructia mea, care si asa statea pe fundamentul solid al principiului ca noi avem nevoie de foarte putine lucruri materiale pentru o viata buna. Si ca nimeni nu le are pe toate. Si ca totul depinde de prioritati.

http://www.lahdentaiteilijaseura.fi/?siftifkar=bin%C3%A4ra-optioner-youtube&9fb=5d  

trading online con le opzioni binarie Or, prioritatile mele devin din an in an mai clare – program flexibil de munca, lipsa de sefi si sefisori, calatorii, creativitate, timp cu copilul si familia, decizii luate la viteza luminii sau la cea a melcului. Carti, amintiri, oameni, implicare, caldura. Ce poti sa-ti doresti mai mult intr-o viata?

http://tennisclubpaimpol.fr/bisese/5120  

rencontre femmes burkina Tot ce este dincolo de cele scrise mai sus se pot gasi la pret mic sau pot fi inlocuite. Tot ce este dincolo de cele scrise mai sus sunt doar niste lucruri care ne pot usura existenta, ele insa niciodata nu vor inlocui viata.

strategia per opzioni digitali a 60 secondi  

click Sa traiesti, pentru a astepta week-endul in care sa poti iesi la shopping si la cinema, pentru mine e egal cu a trai intr-o cutie de pantofi. Sa traiesti, ca sa-ti inmultesti reparatiile, draperiile frumoase, covoarele, fustele, pantofii, invitatiile la nunta si cumetrii, sa-ti treci degetele pe taste digitale, sa-i odihnesti ochii pe ecrane plate, sa dai caldura la maxim si sa pleci o saptamana pe an la all inclusive – este sa te afli in anticamera mortii, intr-un fotoliu moale, cu geamurile inchise. Pentru ca e curent.

source  

http://orpheum-nuernberg.de/?bioede=bin%C3%A4re-optionen-trading-strategien&1ec=ff Eu am foarte putine. Sau mai nimic. Am inceput viata de la zero de cateva ori si de fiecare data am taiat cate un punct din lista de necesitati, cu care ne pricopsim in clipa in care incepem sa distingem fata mamei de cea a tatalui. Ne pricopsim fara sa vrem. Fara sa cerem. Dar si fara sa ne impotrivim. La inceput pentru ca nu avem cum. Mai apoi, pentru ca am uitat ca inca mai sunt domenii in care am putea alege sau lua decizii.

 

Nu trebuie multa teorie sau disciplina, pentru a putea socoti de cate ai nevoie. Aflati care e suprafata unui sicriu mediu. Si calculati cate pot intra in acel sicriu, dar sa nu uitati sa lasi loc si pentru trupul in care traiti acum. Mai departe, decideti ce pastrati si de ce va debarasati. Cat lucrati? In ce investiti? Si ce investiti? Timp? Bani? Dragoste?

 

Si apropo, tot ce e mai bun pentru copii e foarte discutabil. I-ati intrebat vreodata ce cred ei ca este click here cel mai bun?

 

Imagine: Paris, 2012

Femei

Povestea coltunasilor cu magiun. Povestea femeilor care au construit

De o saptamana ma gandesc la ea. La dupa-amiaza in care a intrat in bucataria bunicai cu o strachina de coltunasi cu magiun. Facea mare haz. Eram in postul lui Sfantul Petru si o tragea la dulcisor. Apa cu zahar si coltunasi cu magiun.

 

Femeia care a intrat in bucatarie era vecina bunicai. Patsica. Am mai scris despre ea de cateva ori. Un personaj care mi-a cioplit o parte din copilarie. Care m-a minunat pana in ultima clipa din viata ei. Patsica a fost deportata. Avea doar 15 ani. Si atata vointa, incat peste ceva timp s-a intors acasa. Iarna. De Craciun. Cu o paine mare invelita intr-un prosop curat. Patsica venise aproape pe jos. Din Siberia.

 

In sat se luase cu Mihai. Mihai a baut de a uscat, pana in ziua in care a devenit palamari la biserica. Patsica l-a convertit. Femeia asta, care ii facuse 6 copii, unul ca unul, niciodata nu i-a fost sotie cu acte in regula. Toata gospodaria care a fost muncita de ea ani de zile ca mulgatoare, era scrisa pe numele lui. Si cine era Patsica? Nimeni.

 

Patsica isi scoatea vara doba pe prispa din partea casei cele mari. Unul dintre feciori iesea cu acordeonul. Cum ii dadea Patsica, nu-i dadea nimeni. Nici cu gura, nici cu doba, nici cu mintea.

 

Patsica era femeia care a venit pe jos din Siberia. La nici 20 de ani.

 

Bunica si Patsica erau prietene. Atat cat pot fi prietene doua femei tari. Una din care a plecat la 15 ani in locul surorii sale in Rusia si alta care a stat ascunsa cateva zile in papusoaie, evadata din vagonul care urma sa o duca la Donbas. Tot in locul surorii mai mari.

 

Daca as putea vinde sufletul Necuratului, l-as vinde pentru cateva zile acolo. Intre ele doua. Pentru dupa-amiaza de vara in care Patsica a intrat in bucatarie cu strachina de coltunasi cu magiun. Pentru serile de august cand ea isi scotea doba, iar eu stam ascunsa dupa fantana si ascultam. Patsica stia cantece piparate. Patsica era piparata. Patsica facuse baieti frumosi. Atat cat intelegeam eu la varsta mea. Trei baieti si toti unul ca unul.

 

Ea nu mai este. Asa cum nu-i nici bunica. Ele au plecat undeva unde amintirile lor despre deportare, ferma, biserica au inca un sens. Acolo unde se mai fac serate la clubul din sat. Unde se mai bea apa cu zahar. Si unde se canta cantece piparate. Acolo, posibil, pe garduri inca se mai lipesc afise scrise cu guasa pentru filmul indian de sambata de la club.

 

Povesti din astea sunt mii. In fiecare sat. Istorii care au format atatea femei de azi. Care au pus temelia atator Diane, Elene, Anastasii, Irine etc. Femei care vor trai in noi, chiar si atunci cand foarte multi vor muri. Nume care vor ramane acolo, crescute in inima si creierul nostru, care nici nu mai sunt corpuri straine, ci trup din trupul nostru.

 

Eu foarte mult timp m-am gandit ce ar trebui sa fac. Care e rostul meu, in afara de sa-mi imaginez cum as fi putut fi ceea ce nu sunt, si am inteles ca poate unul din rosturile mele e sa adun povestile acestor femei? Femeilor care au pus temelii in sufletele noastre.

 

 

Femei

Despre femeia puternica

Diana, esti atat de puternica.

Aud a mia oara. Iar in sinea mea, imi bag doua degete in gat si vomit.

 

E atat de comod pentru cei din jur sa fii puternica. Sa stii. Sa rezolvi. Sa nu te enervezi. Sa nu ai isterii. Sa nu tipi. Sa nu ai nevoie de ajutor. Sa nu trebuiasca cineva sa auda ca ti-e greu. Sa bati cuie. Sa desfunzi tevi. Sa faci bani. Si sa nu deranjezi. Cu problemele tale. Cu copilul tau. Cu durerea ta de cap. Sau de inima. Pentru ca femeia puternica nu se imbolnaveste niciodata. Iar copiii ei cand sunt bolnavi, stiu sa se descurce singuri. Pentru ca o femeie puternica educa copii puternici.

 

Diana, tu te vei descurca. Tu doar esti atat de puternica.

 

-Diana, oi, da tu imi pare ca oleaca te-ai ingrasat… Da ce, chiar nu ai timp sa mergi la sala? Tu esti puternica, poti sa le reusesti pe toate!

 

-Diana, tu mergi in fiecare zi la sala? Da nu te temi ca ai sa faci muschi ca la un culturist? O femeie puternica nu are nevoie de muschi.

 

-Diana, lasa, ai sa reusesti… Eu stiu, e greu, euro a crescut si iaca am auzit ca cei de la ministerul de interne nu au primit demult pensia, da nu-i nimic, ai sa te descurci, tu doar esti femeie puternica…

 

– Oi, da tu ai asa parfum, ia uite, foarte bravo! O femeie puternica!

 

Femeia puternica a iesit azi afara. A sunat-o pe mama si a inceput sa planga in hohote. Pentru ca femeile puternice plang. Si unicul lucru pe care ele nu vor sa-l auda este cat de puternice sunt. Ele vor sa auda ca totul va fi bine, chiar si daca ele vor lasa mainile jos. Intr-o zi.

 

***

 

Ieri seara s-au intalnit doua femei puternice. Ele s-au incuiat in baie, s-au intins pe jos si au vorbit. Vise. Dorinte. Chicoteli. Multe-multe. Intre ele ardea o lumanare. Se ridica fumul de la tigara pe rochia de cocktail aninata de cabina de dus. Motanul meauna sub usa. Ceaiul cu miere se racea pe podea.

 

Despre ce vorbesc femeile puternice? Despre ziua cand toti vor uita cat de puternice sunt ele.

 

***

Sfat, pe care nu mi l-a cerut nimeni. Daca sunteti femeie si intalniti o femeie puternica, strangeti-o de mana si nu spuneti nimic. Daca sunteti barbat si intalniti o femeie puternica, intrebati-o ce mai face, cum se simte, zambiti. Iar daca va place de ea – TACETI! Pur si simplu, abtineti-va sa spuneti cat este ea de puternica, muscati-va limba, daca ditirambii se rup de pe ea. Taceti. Indindeti mana si atingeti-i varful degetelor. Pe urma apucati-o de mana. Usor. Dar decisiv.

Si intrebati-o daca ii place ceaiul cu zmeura.