Browsing Tag

din viata

Din viață

Bună dimineața, 30!

rencontres hommes 50 ans Mi-e oarecum să te salut prietenește pentru că nu te cunosc deloc. Încerc și eu să-ți fac din ochi, să-ți zîmbesc pe furiș și mă scutur de emoții să aflu dacă-mi vei fi prieten.

metatrader binary option  

opzioni binarie calendario economico Eu nu sunt cea mai de încredere parteneră. Eu sunt un chibrit care arde. Îmi pierd elanul în 3 mișcări. Eu însă, pot să fiu o prietenă bună, pot să aprind niște spirite și mai pot să consolez. Asta așa, dacă ai nevoie.

enter  

enter Eu ieri, cît te-am așteptat, am făcut o schimbare de imagine care a reușit deja să strîmbe fețele unor apropiați de-ai mei. Da, după cum ai văzut, mi-am tăiat coama neagră și buclată, după care nu totdeauna apărea restul din mine. Da, tot ea m-a și salvat de multe ori dar știi tu, nu poți trăi o viață în vitrina cu păpuși.

http://documentalqueridowatson.es/pizdyhov/7463  

enter site Te-am așteptat ca pe un cadou de Crăciun, ascuns undeva sub brad și neavînd nicio idee despre ce se află acolo. Poate fi ceva util, cum vrea mama, ori ceva dulce cum vreau eu, ori altceva, cum nu am idee.

treading online binario  

http://www.mylifept.com/?refriwerator=daytrading-demokonto&809=0c Și pentru că ești un cadou de Crăciun să-ți spun și ce-am realizat eu pân acum:

http://bilgiwebs.com/?plemjaw=donde-ligar-por-internet-gratis&2b6=44 Mai nimic, dacă e să te uiți pe deasupra. Dar dacă să aștepți să-mi treacă modestia, poți descoperi că am învățat să ascult de mine, în primul rînd, și să trăiesc, în primul rînd, pentru mine. Da, știu că asta pare uneori indiferență și nepăsare dintr-o parte.

quiero conocer mujeres en internet  

Am mai învățat că dacă mîine nu mai avem apă și gaz și lumină, eu știu de unde să găsesc lumânări, să aprind focul cu 3 surcele, că proviziile, în primul rînd, înseamnă crupe, sare, chibrituri, combustibil, o sticlă și o pătură.

buy viagra in germany  

buy name brand viagra online Și mai știu că, dacă totul se duce pe rîpă și asta nu depinde de mine, o să fac ceea ce depinde de mine: să fac lumea mai bună în jur. Cam ipocrit ca atare, pentru că în camera vecină, stă omul pe care trebuie să-l fac fericit, tare supărat, pentru că-mi veni la 1:00 noaptea să scriu nuștiuce povești. Pentru că mai devreme n-am putut, iar mâine n-o să-mi ardă de asta.

prednisolone to buy without prescription  

Și mai știi, 30-ule, eu încă mai multe n-am învățat: nu știu să spun minciuni corecte, nu pot să fac selfie-uri. Eu nici măcar fotografii simple nu pot să fac.

 

Eu n-am idee ce relație vom avea. La sigur n-o să fim amici, nici colegi. Amanți poate, poate dușmani , prieteni – sper.

 

Da pentru că nu sunt chiar atît de modestă, aștept de la tine un cadou. Eu vreau casa mea de vacanță. Cu pereți albi și geamuri cu rame albastre și obloane. Și podele de lemn. Și o baie mare cu geam spre răsărit. Nu e prea mare visul meu, nu-i așa?

Să ne avem de bine.

Jurnal

Frigider, sicriu, lista

Cand pentru prima data am intrat in casa viitorilor mei (fosti) socri prin usa din spate, primul lucru care mi s-a oprit privirea a fost un frigider ce trona in mijlocul debaralei. Mare, de moda veche, deloc lucios si nicidecum dublu, cum vazusem prin filmele americane, dar si franceze; frigiderul socrilor era modest, nitel garbovit, cu un maner de care mai vazusem la frigiderele copilariei mele. Atunci am aflat ca acest titan al gospodariei are 30 de ani. Le-a fost daruit stapanilor la nunta.

 

Frigiderul socrilor nu m-a speriat. Asa cum nu m-a speriat nici faptul ca ei cumparau multe lucruri de la second-hand, astfel economisind pe detalii lipsite de importanta vitala, pentru a putea calatori sau a-si putea permite sa iasa la pensie cu un venit decent, fara a trece prin statia oamenilor hiper-ocupati si stresati pentru ziua de maine. Toate acestea au mai adaugat o caramida la constructia mea, care si asa statea pe fundamentul solid al principiului ca noi avem nevoie de foarte putine lucruri materiale pentru o viata buna. Si ca nimeni nu le are pe toate. Si ca totul depinde de prioritati.

 

Or, prioritatile mele devin din an in an mai clare – program flexibil de munca, lipsa de sefi si sefisori, calatorii, creativitate, timp cu copilul si familia, decizii luate la viteza luminii sau la cea a melcului. Carti, amintiri, oameni, implicare, caldura. Ce poti sa-ti doresti mai mult intr-o viata?

 

Tot ce este dincolo de cele scrise mai sus se pot gasi la pret mic sau pot fi inlocuite. Tot ce este dincolo de cele scrise mai sus sunt doar niste lucruri care ne pot usura existenta, ele insa niciodata nu vor inlocui viata.

 

Sa traiesti, pentru a astepta week-endul in care sa poti iesi la shopping si la cinema, pentru mine e egal cu a trai intr-o cutie de pantofi. Sa traiesti, ca sa-ti inmultesti reparatiile, draperiile frumoase, covoarele, fustele, pantofii, invitatiile la nunta si cumetrii, sa-ti treci degetele pe taste digitale, sa-i odihnesti ochii pe ecrane plate, sa dai caldura la maxim si sa pleci o saptamana pe an la all inclusive – este sa te afli in anticamera mortii, intr-un fotoliu moale, cu geamurile inchise. Pentru ca e curent.

 

Eu am foarte putine. Sau mai nimic. Am inceput viata de la zero de cateva ori si de fiecare data am taiat cate un punct din lista de necesitati, cu care ne pricopsim in clipa in care incepem sa distingem fata mamei de cea a tatalui. Ne pricopsim fara sa vrem. Fara sa cerem. Dar si fara sa ne impotrivim. La inceput pentru ca nu avem cum. Mai apoi, pentru ca am uitat ca inca mai sunt domenii in care am putea alege sau lua decizii.

 

Nu trebuie multa teorie sau disciplina, pentru a putea socoti de cate ai nevoie. Aflati care e suprafata unui sicriu mediu. Si calculati cate pot intra in acel sicriu, dar sa nu uitati sa lasi loc si pentru trupul in care traiti acum. Mai departe, decideti ce pastrati si de ce va debarasati. Cat lucrati? In ce investiti? Si ce investiti? Timp? Bani? Dragoste?

 

Si apropo, tot ce e mai bun pentru copii e foarte discutabil. I-ati intrebat vreodata ce cred ei ca este http://azortin.pl/?rtysa=opcje-binarne-akcje&5bb=93 cel mai bun?

 

Imagine: Paris, 2012

Femei

Povestea coltunasilor cu magiun. Povestea femeilor care au construit

De o saptamana ma gandesc la ea. La dupa-amiaza in care a intrat in bucataria bunicai cu o strachina de coltunasi cu magiun. Facea mare haz. Eram in postul lui Sfantul Petru si o tragea la dulcisor. Apa cu zahar si coltunasi cu magiun.

 

Femeia care a intrat in bucatarie era vecina bunicai. Patsica. Am mai scris despre ea de cateva ori. Un personaj care mi-a cioplit o parte din copilarie. Care m-a minunat pana in ultima clipa din viata ei. Patsica a fost deportata. Avea doar 15 ani. Si atata vointa, incat peste ceva timp s-a intors acasa. Iarna. De Craciun. Cu o paine mare invelita intr-un prosop curat. Patsica venise aproape pe jos. Din Siberia.

 

In sat se luase cu Mihai. Mihai a baut de a uscat, pana in ziua in care a devenit palamari la biserica. Patsica l-a convertit. Femeia asta, care ii facuse 6 copii, unul ca unul, niciodata nu i-a fost sotie cu acte in regula. Toata gospodaria care a fost muncita de ea ani de zile ca mulgatoare, era scrisa pe numele lui. Si cine era Patsica? Nimeni.

 

Patsica isi scoatea vara doba pe prispa din partea casei cele mari. Unul dintre feciori iesea cu acordeonul. Cum ii dadea Patsica, nu-i dadea nimeni. Nici cu gura, nici cu doba, nici cu mintea.

 

Patsica era femeia care a venit pe jos din Siberia. La nici 20 de ani.

 

Bunica si Patsica erau prietene. Atat cat pot fi prietene doua femei tari. Una din care a plecat la 15 ani in locul surorii sale in Rusia si alta care a stat ascunsa cateva zile in papusoaie, evadata din vagonul care urma sa o duca la Donbas. Tot in locul surorii mai mari.

 

Daca as putea vinde sufletul Necuratului, l-as vinde pentru cateva zile acolo. Intre ele doua. Pentru dupa-amiaza de vara in care Patsica a intrat in bucatarie cu strachina de coltunasi cu magiun. Pentru serile de august cand ea isi scotea doba, iar eu stam ascunsa dupa fantana si ascultam. Patsica stia cantece piparate. Patsica era piparata. Patsica facuse baieti frumosi. Atat cat intelegeam eu la varsta mea. Trei baieti si toti unul ca unul.

 

Ea nu mai este. Asa cum nu-i nici bunica. Ele au plecat undeva unde amintirile lor despre deportare, ferma, biserica au inca un sens. Acolo unde se mai fac serate la clubul din sat. Unde se mai bea apa cu zahar. Si unde se canta cantece piparate. Acolo, posibil, pe garduri inca se mai lipesc afise scrise cu guasa pentru filmul indian de sambata de la club.

 

Povesti din astea sunt mii. In fiecare sat. Istorii care au format atatea femei de azi. Care au pus temelia atator Diane, Elene, Anastasii, Irine etc. Femei care vor trai in noi, chiar si atunci cand foarte multi vor muri. Nume care vor ramane acolo, crescute in inima si creierul nostru, care nici nu mai sunt corpuri straine, ci trup din trupul nostru.

 

Eu foarte mult timp m-am gandit ce ar trebui sa fac. Care e rostul meu, in afara de sa-mi imaginez cum as fi putut fi ceea ce nu sunt, si am inteles ca poate unul din rosturile mele e sa adun povestile acestor femei? Femeilor care au pus temelii in sufletele noastre.

 

 

Femei

Despre femeia puternica

Diana, esti atat de puternica.

Aud a mia oara. Iar in sinea mea, imi bag doua degete in gat si vomit.

 

E atat de comod pentru cei din jur sa fii puternica. Sa stii. Sa rezolvi. Sa nu te enervezi. Sa nu ai isterii. Sa nu tipi. Sa nu ai nevoie de ajutor. Sa nu trebuiasca cineva sa auda ca ti-e greu. Sa bati cuie. Sa desfunzi tevi. Sa faci bani. Si sa nu deranjezi. Cu problemele tale. Cu copilul tau. Cu durerea ta de cap. Sau de inima. Pentru ca femeia puternica nu se imbolnaveste niciodata. Iar copiii ei cand sunt bolnavi, stiu sa se descurce singuri. Pentru ca o femeie puternica educa copii puternici.

 

Diana, tu te vei descurca. Tu doar esti atat de puternica.

 

-Diana, oi, da tu imi pare ca oleaca te-ai ingrasat… Da ce, chiar nu ai timp sa mergi la sala? Tu esti puternica, poti sa le reusesti pe toate!

 

-Diana, tu mergi in fiecare zi la sala? Da nu te temi ca ai sa faci muschi ca la un culturist? O femeie puternica nu are nevoie de muschi.

 

-Diana, lasa, ai sa reusesti… Eu stiu, e greu, euro a crescut si iaca am auzit ca cei de la ministerul de interne nu au primit demult pensia, da nu-i nimic, ai sa te descurci, tu doar esti femeie puternica…

 

– Oi, da tu ai asa parfum, ia uite, foarte bravo! O femeie puternica!

 

Femeia puternica a iesit azi afara. A sunat-o pe mama si a inceput sa planga in hohote. Pentru ca femeile puternice plang. Si unicul lucru pe care ele nu vor sa-l auda este cat de puternice sunt. Ele vor sa auda ca totul va fi bine, chiar si daca ele vor lasa mainile jos. Intr-o zi.

 

***

 

Ieri seara s-au intalnit doua femei puternice. Ele s-au incuiat in baie, s-au intins pe jos si au vorbit. Vise. Dorinte. Chicoteli. Multe-multe. Intre ele ardea o lumanare. Se ridica fumul de la tigara pe rochia de cocktail aninata de cabina de dus. Motanul meauna sub usa. Ceaiul cu miere se racea pe podea.

 

Despre ce vorbesc femeile puternice? Despre ziua cand toti vor uita cat de puternice sunt ele.

 

***

Sfat, pe care nu mi l-a cerut nimeni. Daca sunteti femeie si intalniti o femeie puternica, strangeti-o de mana si nu spuneti nimic. Daca sunteti barbat si intalniti o femeie puternica, intrebati-o ce mai face, cum se simte, zambiti. Iar daca va place de ea – TACETI! Pur si simplu, abtineti-va sa spuneti cat este ea de puternica, muscati-va limba, daca ditirambii se rup de pe ea. Taceti. Indindeti mana si atingeti-i varful degetelor. Pe urma apucati-o de mana. Usor. Dar decisiv.

Si intrebati-o daca ii place ceaiul cu zmeura.