Browsing Tag

femei abuzate fizic

Maraton

Sunt vinovată că n-am uitat nicio palmă peste față sau peste cap

Eu nu vorbesc cu tatăl meu din august. De atunci, de cînd am primit o palmă peste față, de față cu mama, fratele și sora. Pentru că la o frază de-a lui, i-am amintit de o perioadă a vieții noastre de care nu se poate mîndri. Împreună cu palma asta am primit și o serie de injurături și acuzații. Nu le numesc. Ele sunt totdeauna aceleași. Eu mi-am luat geanta și-am ieșit pe poartă. I-am urat să rămînă sănătos. Nu m-a oprit nimeni. La oraș am ajuns făcînd autostopul, era prea tîrziu pentru autobus. 
M-am simțit răzbunată oarecum. Demult visam să plec așa. Să ies pe poartă și să mă duc în lume. Da niciodată n-am avut curajul. La 12 ani pentru că “dacă mama rabdă, rabd și eu, sînt tați și mai răi ca al nostru”, la 15 ani pentru că “da cui rămîne sora de 7 ani, pentru că mama era plecată la lucru peste hotare”, la 18 ani pentru că “el îmi dă bani de studii, rabd un pic și mă duc înapoi la oraș și nu-l mai aud”. 
Cel mai interesant fapt este că doar eu cred că așa nu se mai poate. Și sunt considerată o nerecunoscătoare și buclucașă în familie, pentru că el mi-a dat bani de studii, cum îndrăznesc eu să nu-l respect? (Nu se ia niciodată în considerație că eu n-am fost niciodată bibelou în casă și că de la 7 ani era o rușine să stau și să citesc în loc să fac ceva prin casă). Eu acum, oficial sunt considerată care nu-și recunoaște părinții, cu toate că biata mamă are parte de un tratament mai dur, zilnic. “Eu nu mă bag în treburile voastre cu tata, dar recunoaște că și tu ești vinovată de ce s-a întîmplat”. 
Recunosc, sunt vinovată, sunt vinovată că n-am uitat nicio palmă peste față sau peste cap dată cu nonșalanța omului care nu-i pasă de cum te simți. Care a doua zi îți rîde și spune “ei, eram beat, ce vrei de la mine”. Și n-am uitat nici cum eu am lovit peste față pe fratele și sora, care “nu mă ascultau” și-mi părea normal acest lucru. Și nu uit niciodată că agresivitatea asta face parte din mine, și mă costă eforturi s-o temperez, s-o amăgesc, s-o las în trecut și să-mi jur că niciodată n-am s-o las liberă.
Social

Dreptul la bataie

Azi a avut loc conferinta de presa pentru prezentarea rezultatelor studiului despre situatia copiilor si femeilor din Moldova. Evenimentul a fost organizat de UNICEF cu implicarea partenerilor lor.

Raportul este interesant si instructiv, pentru cine stie sa citeasca. Desi, simplitatea prin care sunt redate rezultatele elimina, practic, orice inetrpretare gresita.

Eu, cu siguranta, voi reveni asupra unor date ce le-am gasit remarcabile, astazi, insa, vreau sa ma opresc asupra unui aspect, care, recunosc, m-a luat prin suprindere.

11% din femeile cu varsta cuprinsa intre 15-49 de ani cred ca sotul are dreptul sa-si bata sotia/partenera in diferite circumstante.

Intre 15 si 49 de ani sunt cateva generatii. Cele care urmeaza sa-si gaseasca un partener si cele care si l-au gasit, au beneficiat de dreptul la corectie, educandu-si, paralel, fetele ca astfel de proceduri sunt normale. Cercul s-a inchis.

Si pentru ca fiecare isi gaseste pereche pe potriva,

13% din barbatii cu varsta cuprinsa intre 15-49 de ani cred ca sotul are dreptul sa-si bata sotia/partenera in diferite circumstante.

Ironizand, putem doar sa le uram succes acestor barbati sa-si gaseasca femeile care impartasesc aceeasi viziune asupra vietii. Ce facem, insa, cu cele 2% de barbati ramasi fara treaba in aceasta ecuatie, dar care se vor stradui sa-si gaseasca teren de manevra? Convertim inca 2% de femei?

foto: UNICEF Moldova