Browsing Tag

femei abuzate

Maraton

Scriu cu un scop, vreau finalitate.

Sau. Nu mi-e jale de victime. Au ceea ce le trebuie.

Sincer vă spun, mă plictisesc chiar de la introducere postările despre dramele victimelor violenței în familie. De aceea nu le mai citesc de foarte mult timp. Scutul interior care mă oprește din lectură, vine mereu cu un monolog cinic,” Care i-a fost motivația să scrie? Concurs de drame… Nimic nou, iar de jele…” . Ba chiar îi spuneam adineaori cuiva că sunt mai predispusă sa apăr drepturile homosexualilor, decât ale femeilor abuzate din Republica Moldova.

Bănuiesc că deja am reușit să generez câteva rezistențe sau nedumeriri. Dar nu e pentru prima oară, am eu un hobby, se pare că…

Acum s-o luăm pe rând.

La început, o să vă povestesc scurt despre cum am fost și eu victimă, prin ce transformări am trecut, ce am înțeles și cum o duc astăzi.

Până la căsnicie am fost întruchiparea libertății. Nu știu câtă lume din acest oraș și-ar permite acest lux. Nu vă povestesc, că nu vreau să-mi amintesc… și să plâng de invidie… sau să plângeți )) Este important să rețineți acest moment.

Apoi, m-am căsătorit și s-a întâmplat exact după scenariul clasic. Am născut un copil, a venit vremea compromisurilor. Soțul meu, dragul de el, a descoperit că ”fac mâncare oribilă”, sunt o ”răpăniugă”, o ”lenoasă”, ”neorganizată”, ”ipocrită”, ”prefăcută”, ”femeie de post” (sau ”nicacaia”), fără ”gusturi” , că am niște prieteni oribili etc. Firește, aceste complimente nu au venit chiar din prima zi de căsnicie. Așa, pe rând, încât să nu-mi dau seama cum limitele stimei de sine își schimbă dimensiunile. Apoi, a urmat o mușcătură enormă pe față. A fost o vânătaie foarte vânătă, cu mici răni de la dinți. Dar, mă răg, nu poți spune că m-a bătut )). Apoi, a urmat o lovitură în ochi. Era atât de beat, încât peste 5 minute nu mai ținea minte că a lovit și nega foarte încrezut. Ei, cum să te superi? A urmat și partea cea mai emoționantă din cariera mea de ”soție”. Nu, nu m-a înșelat. Cu asta a sfârșit )) Au urmat două mâini care mă sufocau și un copil care abia făcea primii pași și s-a târât până la noi, urlând, să ne despartă. Iată, credeam că am trecut peste asta, dar văd că nu, m-a apucat bocitul. Și da, copilul a făcut asta de două ori.

Deja, când m-a înșelat… I-am scris femeii ăleia pe facebook să-i mulțumesc că m-a ajutat să iau o decizie. M-a sunat, și-a cerut scuze, a spus că nu a vrut să ne facă rău. Eu i-am dat niște sfaturi de viață, mi-a mulțumit și ea… Deci, cum s-ar spune, ne-am ajutat una pe alta ))

Nu știu dacă e relevant să menționez că soțul meu în trei ani de zile a lucrat, cel mult, un an și că avea venituri foarte modeste și sporadice. Cam trăiam din mila mamei și ale prietenilor…A, da, mai obișnuia să se îmbete o dată pe săptămână, iar toamna intra în depresie și se îmbăta mai des. Acasă venea spre dimineață, uneori și la 3:00 noaptea. Ne trezea numaidecât și teroarea dura, conform regulilor casei, până la 11:00 ziua.

Odată, în isterie și de frică, fără să mai judec (am aflat ce-i asta tot în căsnicie), am fugit și l-am lăsat cu copilul de numai un anișor, în casă. Peste jumătate de oră, băteam cu picioarele în ușă, el dormea, copilul urla, ușa încuiată, vecinii bucuroși …

Mai departe…(aici atenție pentru femeile care au motive serioase să rabde)

Mai departe, am inchiriat un apartament. Fără să am vreo sursă de venit. O prietenă bună ”mi-a spălat creierii”, m-a convins că sunt minunată, m-a rugat pe ”mine, cea de până la căsnicie” să-mi transmit niște ”complimente din trecut”, mi-a plătit chiria pentru o lună și mi-a urat drum bun într-o nouă viață.

Constrânsă de împrejurări, ieșită din zona de confort, iată ce am făcut:

  1. Am aplicat la vreo cinci joburi.
  2. Am împrumutat bani și am mers la consiliere psihologică (asta e o investiție foarte bună, recomand). Am fost la A. I-am spus că sunt o proastă în timpul interviurilor pentru job și că sunt o victimă. Ea a făcut ce trebuia.
  3. După ce A. a făcut ce trebuia, am primit oferte de la toate cele 5 joburi și am avut de ales. Am ales munca part-time, să pot fi și mama copilului meu, atât cât are nevoie la vârsta lui.
  4. Am mai avut unele căderi, perioade de ”doliu”, foarte firești, am mai fost la consiliere (cam o dată pe lună), mi-am setat în telefon alarme, pe ore, cu programul zile, ca să mă organizez.
  5. Am început să ies mai des cu prietenii, să fac sport, să continui masterul (la psihologie)
  6. Mi-am făcut niște planuri concrete de viitor și uneori mai invit pe ”mine din viitor”, să-mi trimită niște complimente.

Un mesaj pentru femeile abuzate.

(Va fi schimbare de manieră de exprimare, puțin patetic, influențată de meme, dar cu un scop concret)

Ei, dragi femei… Într-un cuvânt, ieșită din acel paradis, plin de speranțe iluzorii, mă uit în urmă, tot mai rar și mai rar. Nu-i nimic interesant acolo. Ceea ce încerc acum, e să accept că, da, sunt capabilă să fiu și victimă. Să accept că uneori, sunt, în aceeași măsură, și tiran. Că (atenție!!!), am primit ce AM VRUT. Am înțeles că eu mi-am pregătit acest scenariu de viață încă din copilărie. Am călcat pe un câmp de luptă cunoscut, ca să-mi măsor puterile și… slăbiciunea. Acum simt că mi-am învins slăbiciunea și asta mă face să gust din plăcerea puterii.

Dar atenție…

Știu bine că o să fiu cu adevărat fericită, când ” exercitarea puterii” n-o să mă mai emoționeze atât de plăcut, o să fiu cu adevărat LIBERĂ, când n-o să mai caut pretexte s-o fac .

Știu sigur că Slăbiciunea mea își linge rănile undeva în subconștient și abia așteaptă să se revanșeze. Iar dacă până atunci n-o s-o egalez în drepturi cu Puterea, o să mai CAUT pe cineva, să-mi demonstreze ce putere are.

Știu ce spun, am citit…

Iată de ce nu mi-e jale de femeia-victimă. Și nici de bărbatul victimă.

Dragă victimă!! Problema noastră este lupta de putere între slăbiciunea și puterea din noi.

Dragă victimă! Hai să înțelegem odată că SLĂBICIUNEA nu este un viciu.

Dragă victimă, hai să înțelegem cu toată ființa că și atunci când suntem slabi și primim ”palme”, și răbdăm, această ”RĂBDARE”, la fel, este o formă de manifestare a puterii și de măsurare a ei.

Dragă victimă, hai să înțelegem că atunci când ne povestim povestea cu tristețe, arătând cât de victime suntem, de fapt, arătăm cât de puternice suntem și cum rezistăm. Cam perversă competiție între ”bine și rău”

Dragă victimă, știai oare că Slăbiciunea poate să-ți dăruiacă momente foarte frumoase în viață? Serios îți spun. OFERĂ cuiva plăcerea să te ”ia în brațe” UNEORI.

Acum, dacă am înțeles cu cu rațiunea, că puterea și slăbiciunea, că victima și agresorul, sunt două fețe ale aceleiași monede, hai să facem ceva cu asta. Să ne deschidem inima și pentru putere, și pentru slăbiciune și să le iubim.

P.S. Și da, foarte important. Hai să acceptăm că am fost victime. Fără regrete. Cu compasiune. Compasiunea unui om matur față de un copil neștiutor. Aceasta a fost o cale pentru a înțelege niște lucruri. Unica pe care am știut-o. Asta a fost.

P.P.S. Această scrisoare m-a ajutat să verbalizez și aranjez câteva gânduri dezordonate. Mie, cel puțin, mi-a fost de folos. Astăzi o să-mi scriu o listă cu ce beneficii pot avea din putere și din slăbiciune. Astăzi, sau mâine. Pentru că sunt leneșă, dar și perseverentă ;)

 

Text: Anonim

Din viață

Povestea mea de victima

Eu am o poveste. Povestea mea de aproape victima.

Multi, si femei si barbati care nu au trecut prin experienta abuzului de orice fel, se intreaba cum poti in genere sa te indragostesti sau sa fii sedusa de un barbat abuzator. Presupun ca aceasta intrebare apare, deoarece cei neinitiati cred ca un abuzator este un fel de balaur, cu trei capete si cu fum din nari, care se vede de la o posta ca e criminal. Dar nu e asa. Un abuzator de cele mai multe ori este sarmant, sigur pe sine, seducator, curajos. O, ce mai, el are toate calitatile pe care le cauta o femeie crescuta cu povesti despre Ileana Cozanzeana si Fat-Frumos. Or, un abuzator seamana, la prima vedere, cu un Fat-Frumos.

O femeie care e curtata insistent si care aude ca pe o soapta de amor, replica ce ar fi trebuit sa o faca sa se gandeasca de doua ori: „Nu voi accepta un „nu””, care e sunata de draga dimineata si e intrebata cum a dormit, care e sunata seara, inainte de culcare pentru un „noapte buna”, care e sunata de 10 ori pe zi pentru a fi intrebata daca a mancat, ce a mancat, cu cine a mancat, ce a vorbit si ce a gandit, in primele saptamani de comunicare cu un astfel de barbat va crede ca a nimerit in Rai. Doar asta e visul fiecarei femei! Atentie nemarginita, implicare in viata sa, grija neconditionata, prezenta non-stop, decizii luat in doi, chiar si deciziile ce nu privesc in niciun fel barbatul.

Daca ii spui unui astfel de barbat ca dupa o zi de 12 ore petrecuta la birou, vrei sa ajungi acasa si sa mai ai timp de copil, iar el iti spune ca nu intelege despre ce vorbesti si ca unicul lucru pe care si-l doreste este sa te vada, iar tu ii dai explicatii inutile – fugi. Acesta este un abuzator. Daca nu ma crezi, asteapta sa vezi si celelalte etape.

Eu acceptam sa calc peste oboseala, sa-mi culc copilul si sa ma dedic, printre cascaturi de somn, acestui om. Pentru ca acest soi de barbati stiu sa faca sa te simti vinovata. Si aici intra in joc povestea abuzului prin care au trecut ei in copilarie. De obicei e vorba de un tata abuziv, care o batea pe mama, iar copiii erau prezenti si mai incasau si ei. Deci cum poti tu sa-l ranesti inca o data? El si asa e batut de soarta, iar acum are nevoie de un suflet cald care sa-i oblojeasca ranile. Iar tu ai fost aleasa de insasi soarta sa fii acel suflet milostiv.

Urmatoarea etapa este ca un astfel de barbat vrea urgent sa-ti cunoasca familia, sa se imprieteneasca cu copilul tau, daca il ai. El nu vrea sa te imparta cu nimeni. Wow, ce frumos sa auzi astfel de cuvinte. Pe el nu-l intereseaza ce vrei tu si daca esti de acord sa-l prezinti familiei si, cu atat mai mult, daca esti de acord sa-l prezinti copilului. Nu. El a decis ca sambata viitoare voi in trei mergeti la picnic, la mare, la Paris, la cafenea. Depinde de posibilitatile pe care le are. El a decis ca o luna de intalnire e deja mai mult decat suficient pentru a dori sa te muti cu femeia respectiva, fara sa o intrebi daca ea isi doreste, fara sa il interseze daca are alte planuri, alte viziuni, alte asteptari de la viata. El te apuca strans de mana si te duce in fata unui bloc in constructie si te intreaba daca ti-ai dori sa te muti cu el acolo…. Si cand ma gandesc ca atatea femei considera un astfel de comportament ca pe o dragoste adevarata a unui gentleman adevarat…

Si cat visezi, chiar daca la tine incepe sa vina o intelegere, blurata de fantasmele in care a fost crescuta fiecare femeie din cultura noastra: casa, masa, copii, ca lucrurile sunt stranii, ca tu te simti straniu, ca pe langa euforie, simti un disconfort neclar, gluma se ingroasa.

Se pune in discutie utilitatea profesiei tale si cat de important este ca tu sa continui sa lucrezi sau, de exemplu, daca ai ales o activitate de liber profesionista si nu exista niciun sef care sa fie dumnezeit, fii pregatita sa asculti tot felul de ironizari despre ceea ce faci si cat castigi. Ca o alternativa, ti se va oferi sa stai acasa sau sa lucrezi in compania lui.

Apoi se discuta iesirile tale seara. Evident, prietenele tale devin brusc prostituate, curve, betive. Iar tu ar trebui sa incetezi sa te vezi cu ele, pentru ca asta incurca relatiei voastre, viitorilor copii si echilibrului universal.

Intr-o zi, in timp ce mancati la restaurant, el iti va spune printre altele ca daca faci X, atunci el iti va face Y. In gluma, cica. „Te voi scarmana”. Sau „Iti voi suci gatul”. Recunoasteti, cate din voi au auzit astfel de cuvinte si credau ca sunt parte dintr-un joc erotic, un fel de Fifty Shades of Gray?

Aici a fost declicul. Eu nu am inteles prea bine ce anume s-a intamplat, unde a fost hotarul intre un apropo erotic si o amenintare cu rafuiala fizica, dar in interiorul meu totul s-a intors pe dos. Organismul a reactionat la ceea ce capul refuza sa reactioneze.

Cand inchei relatia cu un abuzator, totul abia incepe. Eu am fost urmarita. Cautata la usa, la servici. Asteptata noaptea pe sub geam. Eu ma temeam. Chiar si ziua in amiaza mare. Apeluri necontenite. Mesaje. Primul cu amenintari si cu descrierea personalitatii mele bolnave, urmatorul cu juraminte de dragoste vesnica.

Culmea e ca fascinatia asta fata de un barbat care vrea sa te domine, uneori e mai mare decat orice ratiune si instinct de supravietuire. Eu am nimerit de cateva ori in astfel de plase, unele mai simplu de descalcit, altele mai incurcate, dar de fiecare data cand la mine ajungea informatia ca barbatul incepe sa ma manipuleze, incepeam sa depan ghemul tuturor comportamentelor lui si vedeam acelasi pattern. Abuzatorii toti merg dupa aceeasi schema, asta trebuie sa o stiti.

Abuzatorii, de multe ori, au un atasament profund fata de mama lor sau, cel putin, il mimeaza. Lor le place cand toata lumea e la curent cu grija pe care o au fata de ea. Daca ai ajuns sa locuiesti cu un abuzator, chiar din primele zile vei fi data la socoteala pentru ca folosesti tigaia gresita, pentru ca ai facut prea multa mancare, pentru ca ai cheltuit prea multa apa etc.

Un abuzator nu suporta cand femeia lui tace ca o muta, iar atunci cand femeie deschide gura, el i-o inchide imediat si brutal, deseori fata de invitati, familie, prieteni. Un abuzator nu va lua niciodata in serios problemele femeii sale. De cate ori aceasta se va impartasi cu dificultatile pe care le intampina, el, in cel mai bun caz, va schimba tema. Un abuzator nu va raspunde la intrebarile partenerei sale, daca le considera stupide. El insa le considera stupide.

Un abuzator, mai ales daca locuiesti cu el, va incepe sa-ti administreze cheltuielile. Si nu conteaza daca sunt banii pe care ii castigi, muncind. La fiecare cumparatura, va comenta. Primele comentarii vor fi nevinovate. De exemplu, de ce ai cumparat mere sau lapte de cocos. Apoi, cand ii vei povesti despre planurile de shopping, va spune ca nu e nevoie sa mergi la magazinul X sau la mall-ul Y, el stie un loc in piata unde sunt chestii bune, la preturi foarte mici. Si ce daca ti-ai dorit altceva? Toate terfele astea sunt ieftine, facute de sclavi, la preturi exorbitante. Cauti cadou pentru mama ta? Pentru mama se poate de gasit la piata de vechituri, el a vazut o cana pe care scria „I love my mother”. Cand o sa treaca pe acolo, o va cumpara.

Scriind, imi raspund la un sir de intrebari, raspunsul la care mi-a fost blocat de creir mult timp. De ce femeile stau intr-o astfel de relatie? In primul rand, pentru ca inceputul intotdeauna este feeric si el cumva te conditioneaza ca asa va fi vesnic. In al doilea rand, care femeie nu vrea sa fie salvatoarea baiatului micut abuzat? In al treilea rand, la un moment dat intri atat de adanc in toata nebunia asta, ca nu mai vezi ce e normal si ce nu. Si chiar daca intelegi ca s-a intrecut masura, iti este frica sa iesi in lumea mare, pe care tot el a indepartat-o de tine, prin grija excesiva. Nu stii cu cine sa vorbesti si, de multe ori, cand povestesti prietenelor sau mamei, ele nu vad problema! Ele vad doar suprafata, faptul ca nu te bate (inca), nu bea (abuzatorii deseori sunt barbati care au mare grija de ei), are grija de tine (iar un abuzator are MARE grija de femeia lui). Deci, ele nu vad problema. Ba mai mult, se intampla sa fii chiar invinuita ca exagerezi. Sfatul meu: lasa prietenele si mama in pace, apeleaza la un psiholog.

Si inca ceva, cand ajungi la psiholog, nu te astepta ca el te va mangaia pe cap si va boci impreuna cu tine. Or, multe victime ale abuzurilor de tot felul se simt tradate, in clipa in care psihologul incepe sa le puna niste intrebari incomode, dar foarte importante. Da, de acord, e greu cand, pe de o parte, auzi de la mama sau de la prietene ca exagerezi, iar pe de alta parte, psihologul iti spune ca te-ai pozitionat ca victima si ca trebuie sa iesi din triunghiul dramei, dar alta iesire nu-i. Ca daca era, atatea femei fericite ar fi in jur!

Intotdeauna am crezut si inca mai cred, ca eu nu pot fi victima unui abuzator, pentru ca e suficient sa ridici vocea o singura data la mine si mari sunt sansele sa nu ma mai vezi. Dar un abuzator iscusit functioneaza altfel. El joaca pe strunele caracterului tau ca un maestru adevarat. Daca nu esti tipul de femeie la care sa poti tipa, sunt alte mecanisme prin care te domina. Cu cat esti mai inteligenta, cu atat si abuzatorul se va nimeri mai sofisticat. Dar tot rafinamentul lui va disparea treptat. In tigaia pe care ai pus-o gresit, in cei o suta de lei dati la manichiura, in replica inadecvata pe care ti-o arunca la masa. Un abuzator intodeuna va fi demascat prin actiunile sale. Dar nu ma satur sa repet, in prima faza un abuzator este foarte seducator, iar noi, femeile, atat de insetate de cineva care sa ne ia de pe umeri poverile vietii, care sa stie ce vin sa comande sau cum sa cumpere online un bilet de avion. Ce e de facut? De avut grija de sine, de analizat la rece relatiile cu barbatii si, mai ales, relatiile in care ati simtit ca ati fost manipulata, de iesit din triunghiul dramei, de mers la psiholog, daca simtiti sa singure nu o dati de capa. Iubiti-va, intr-un cuvant.

PS: iamginea de coperta este dintr-un scurtmetraj despre abuzul psihologic. Va recomand sa-l priviti (e in franceza).

 

Dragă redacție

Femei. Franturi din viata

… partea I 

la inceput fugeam de mine, dupa care de prieteni si parinti, dupa care de toti – pana am ajuns sa ma gandesc zilnic la sinucidere

noaptea (des) ieseam din casa pe la 2:00, atunci cand el dormea, luam niste bani (pe ascuns) din buzunar..imi cumparam ceva dulce..si umblam ca o nebuna pana se lumina de ziua si stiam ca trebuie sa se trezeasca

ultima data cand am fost luata cu targa la spital, mama a fost culcata langa mine, pe un alt pat din salon pentru ca lesinase. Tata plangea ca un copil in hohote in hol. Asta pentru ca m-au vazut si eram desfigurata.

Acum cand imi amintesc plang si nu-mi vine sa cred ca am trecut prin asta. Daca nu erau parintii mei, nu stiu daca azi mai eram vie…

as vrea sa le spun tuturor femeilor ca o palma e deja finalul. cam asta e.

Acum sunt bine, sunt casatorita cu un barbat care nici macar nu poate ridica vocea. si da, fiecare femeie merita sa fie iubita si fericita, dar totul incepe de la noi.

 

Text: Anonima

Dragă redacție

Dialoguri, in care femeia tace. Fara redactare

Sunt din prima mea casatorie [cuvintele], care s-a incheiat cu mine in sectia de reanimare:

„ai luat bataie doar din cauza gurii tale, din cauza ta, tu esti vinovata. Daca ai putea sa taci, nici eu nu te-as lovi”

„toate femeile traiesc asa, si vad ca traiesc si ies in lume”
„uite-te la tine, daca nu eram eu, tu erai sa ramai singura, asa ca spune multumesc si rabda”

„toate actritele-s curve, eu stiu ce faci tu la teatru, asa ca azi ai sa mergi in pielea goala, ca oricum te futi acolo”

„eu am sa te bat in cap pana ai sa fii debila, am sa te incui in beci si nimeni n-o sa stie nimic despre tine”

„Ma-ta si tat-to n-au ce cauta in casa mea, ca le rup capul si lor” (era casa daruita de parintii mei la casatorie)

„tie pentru ce-ti trebuie bani pe telefon, las ca te sun eu… sau vrei sa curvaresti”

„pe tine nimeni n-o sa te creada, eu am sa le zic ca tu te-ai batut singura, ca esti nebuna, dar eu am sa-ti arat ce inseamna bataie”

o data, a rupt hainele de pe mine si m-a dat afara din casa in pielea goala… am stat asa in curte (comuna cu inca 4 vecini) vreo jumate de ora… mie imi era rusine… si lor le era rusine sa ma vada…

urmeaza.

 

Text: Anonima

Interviuri

Natalia Popa: „Sa bati clopotul trebuie dupa primul act de violenta”

Saptamana asta am inceput-o cu o intalnire cu psihologul Natalia Popa, cu care am vorbit despre femeile victime ale violentei. Veti spune ca subiectul nu e foarte vesel pentru o dimineata de luni, dar sa stiti ca orice discutie cu Natalia este pozitiva si lipsita de dramatism. Da, unele femei sunt abuzate. Dar din astfel de situatii exista iesire. Important e ca victima sa constientizeze in ce relatie se afla si daca vrea sa traisasca asa toata viata.

 

Cine este victima?

Victima este o inocenta. In ochii victimei toti sunt vinovati, in afara de ea. Or, e foarte usor sa pui responsabilitatea pe umerii altora, iar tu, la randul tau, sa ramai alba si pufoasa. „Eu sunt buna! Eu nu supar pe nimeni! Eu fac caritate chiar! Dar pe mine ma bat!” Daca esti atat de buna, de ce te bat?

Vine la mine o femeie. Frumoasa foc! Blonda, inalta, zvelta, extrem de frumoasa. Femeia imi povesteste ca vrea al doilea copil, dar nu poate ramane insarcinata si  ginecologul a trimis-o la mine. Cand am inceput consultatia, am aflat ca este victima a violentei domestice, ca e batuta cu regularitate si ca sotul, care are o arma de serviciu, chiar a scos-o afara, pentru executie. Cuplul mai are un copil, pe care barbatul tot il bate. Cu toate acestea, femeia isi mai dorea un copil. De ce? Ca sa fie si el batut? „Nu”, imi zice ea. „El se va schimba”. Exact, el va deveni brusc un print.

 

Cine e vinovat in astfel de situatii?

Cum cine? Oricine, numai nu victima! Victima doar e atat de inocenta! Dar hai draga „inocenta” sa-ti deschidem sufletul si sa vedem cate frici si cate suparari se ascund acolo. Prin simplul fapt ca recunosti ca in tine traieste o suparare, jumatate din probleme dispar.

 

Care este portretul psihologic al femeilor care devin victime in cuplu sau familie?

La o victima sunt foarte dezvoltate doua sentimente: de vina si de responsabilitate. Daca am fost batuta, inseamna ca am meritat-o. Laitmotivul cu care traiste o victima este: „Eu sunt vinovata. Eu sunt vinovata. Eu sunt vinovata”. Daca esti vinovata, se va gasi si cine sa te pedepseasca. „Cine e aici vinovata? Zinica, tu esti vinovata? Acus va veni calaul!”

Dar toate acestea nu se intampla pe loc gol, ele vin din copilarie. De regula, femeia batuta este fetita care a fost victima sau martora violentei in familia din care vine. Asadar, aceasta este o fetita care a crescut cu ideea ca violenta este ceva normal intr-o familie.

Exista un ritual al violentei intr-un cuplu? Exista niste etape prin care trece orice victima si abuzatorul sau?

Violenta porneste de la abuzul psihologic. Nu ai spus asa, nu ai mers asa, nu ai facut ceea ce trebuia. Apoi umreaza controlul financiar – pe ce ai cheluit, de ce ai cheltuit. Daca ati trecut prin aceste etape, sa stiti ca pana la violenta prorpiu-zisa nu a ramas mult.

De obicei, dupa primul episod de violenta, abuzatorul si victima intra in „luna de miere”. Barbatul cere iertare in genunchi. Aici trebuie de mentionat ca abuzatorii sunt foarte emotivi. Urmeaza declaratii fierbinti, de genul: „Eu te iubesc la nebunie! Stii ca nu iti pot face niciun rau, dar tu singiura m-ai adus la asa stare. Hai sa-ti cumpar tot ce-ti doresti!”.  Am cliente care dupa fiecare act de violenta se fac cu cate un inel cu diamant sau cu o blana. Cadourile depind si de starea financiara a barbatului. In loc de inel cu diamant, pot fi o cutie de bomboane si o sampanie. Unele femei isi primesc darul chiar in sala de reanimare si tot acolo ii iarta.

De ce se intampla asta? Ce ii atrage pe femei la acesti barbati?

Victima si abuzatorul sunt ca doi magneti. Ei se bat, dar nu pot unul fara altul. Si iata din cauza acesti „luni de miere”, majoritatea femeilor suporta violenta. Toate victimele recunosc ca dupa un episod de violenta, barbatul devine „atat de bun”: „El e gata sa faca orice pentru mine”, „El ma iubeste atat de mult, nici nu va puteti imagina!”

Se poate de schimbat ceva la aceasta etapa sau e tarziu deja?

Daca la aceasta etapa femeia nu intreprinde actiuni concrete – sa zicem ca nu si-a dat seama ca a fost supusa abuzului psihologic si poate e naiva si nu a inteles nici atunci cand a fost controlata financiar – insa daca a vut loc un act de violenta fizica URGENT trebuie de facut ceva.

Ce?

Nu trebuie de uitat ca agresorii sunt barbati fricosi. Dragostea e oarba, eu ma pot intragosti si de un abuzator si, daca asta s-a intamplat si ati devenit victima violentei din partea lui, trebuie, in primul rand, sa va adresati dupa ajutor unui barbat din familia voastra – tata, fratele, verisorul, nasul – ca acesta sa aiba o discutie foarte serioasa cu respectivul sot/iubit violent. Exista sanse mari, ca o astfel de discutie sa fie prima si ultima, iar relatia sa dureze pana la batranete.

Si daca nu exista un astfel de barbat in familia femeii?

Daca el nu exista, atunci trebuie sa decida: ii place sa traiasca asa sau nu-i place? E gata sa-l ierte pe acest barbat si sa ramana cu el sau vrea sa plece? In cazul in care femeia a crescut intr-o familie in care violenta a fost ceva normal, aici vreau sa mentionez ca violenta nu e doar bataie si sange, ea poate fi subtila, cu piscaturi si ghionturi, atunci femeia, cel mai probabil, va alege sa ramana. Ea va fi influentata de cuvintele de dragoste si cadourile de dupa actele de violenta. Insa, daca femeia a crescut in dragoste si, mai ales, in dragoste paterna, ceea ce este important, deoarece majoritatea femeilor supuse violentei in cuplu au fost fetite neiubite de tati, atunci ea nu va accepta asa un comportament. Daca tata de iubeste, iar un barbat va indrazni sa-ti invineteasca ochiul, atunci „La revedere! Cu mine asa nimeni nu se poarta! Eu sunt o printesa! Iar printesele nu sunt batute! Eu sunt o planeta, iar tu un simplu cosmonaut! Eu iti dau un bobarnac mic si tu zbori de pe planeta mea!”

Ce se intampla cand o femeie totusi il iarta pe barbat dupa ce primul act de violenta a fost consumat?

Daca femeia a iertat abuzatorul dupa primul episod de violenta si au urmat si altele, iar ea continua sa traisca cu el, fiind victima, ea nu intelege ca intr-o astfel de situatie ambii soti sunt responsabili. Femeia este responsabila nemijlocit de integritatea sa ca persoana, de intergitatea corpului sau. La fel, ea este responsabila de fericirea sa. Daca eu ii permit barbatului sa ma bata, inseamna ca sunt o iresponsabila. Eu am delegat aceasta responsabilitate cui vreti: statului, avocatilor etc.

Iar barbatul care a savarsit un act de violenta nu trebuie sa o invinuiasca pe sotia sa ca l-ar fi adus la astfel de actiuni, deoarece asta da dovada de infantilism. Si in genere, doi maturi care se bat sunt, de fapt, doi copii pe terenul de joaca care se bat. Maturii discuta intotdeauna, copiii incep sa se bata. Lor nu le ajung argumente, le este mai usor sa se bata.

De ce unele femei nu pot iesi din cercul vicios al violentei? Nici dupa primul, nici dupa al doilea si nici dupa al treilea episod?

Se zice ca aceste femei sunt mazochiste, dar nu este chiar asa. Pe de o parte, acestea sunt fetitele care au crescut in violenta sau au fost martore ale violentei. Pe de alta parte, acestea sunt femei cu nucleu personalitatii distrus. Imaginati-va o oglinda in care se va lovi zinic cu pumnul. Cum va arata ea? Ce va ramane din ea? Iata asa e personalitatea acestor femei. Cu ele este foarte greu de lucrat, deoarece ele nu mai inteleg ce se intampla si se simt vinovata, mai ales ca agresorii le repeta asta intruna. Cu atat mai strasnic este in relatiile in care violenta a devenit o obisnuinta, deoarece acolo nu mai exista „luni de miere”, pauze. Barbatul deja bate „din mers”, pentru ca il deranjezi cu simpla ta prezenta.

Acesti barbati se schimba? Se pot schimba?

Daca femeia va ierta, nu, el nu se va schimba. Dar daca aceasta femeie va pleca, iar el va da peste o alta femeie, care nu este „victima”, o femeie pe care tata o iubeste, care se respecta, care e implinita, el nu va mai ridica mana la ea. Or, cine este barbatul violent? Un baietel pe care nimeni nu l-a iubit. Atunci ce avem? Doi copii neiubiti, batuti, care incep sa se bata intre ei. Iata ce inseamna o victima si un agresor. Daca un agrsor va intalni un copil iubit, totul poate fi ideal. Astfel de femei isi respecta spatiul privat, corpul, libertatea, bucuria de a trai.

 

Imagine: belafrique.com, familie din Bostwana

Acest interviu a fost sponsorizat de Avon
Social

41,1 la suta

Martorii procesului de judecata pe cazul Victoriei Pruteanu, acuzata ca si-a omorat sotul intr-un act de auto-aparare, sustin ca procurorul care a investigat cazul, s-a interesat daca acuzata era „gospodina”.

 

Buna intrebare. Esentiala intrebare intr-o societate patriarhala bazata pe principiul ca daca esti o femeie gospodina, la locul tau – barbatul nu te va bate. Pentru ca nu ia-i dat motive. Iar daca te-a batut, inseamna ca ai meritat. Pentru ca un barbat nu da niciodata intr-o femeie fara motive. Iar el stie cand sa dea. Si stie si pentru ce sa dea.

 

41,1% dintre barbatii sustin ca sunt momente cand femeia trebuie batuta.

 

Aceasta retorica, ridicata la nivel de stat, a devenit un fel de masuratoare pentru toate crimele de care poate fi acuzata o femeie. Totul se reduce la simplul fapt de a fi „gospodina”. Cate vieti de femei calicite, ciopartite, distruse, doar pentru ca ele si-au pus scopul sa devina „gospodine”. Pentru ca a fi „gospodina” este cel mai bun alibi atunci cand esti moldoveanca.

 

Te-a batut barbatul cu care traiesti? Dar poate ai gura prea mare? Poate era obosit si nervos, iar tu te-ai bagat la el cu reprosuri, in loc sa-l oblojesti? Dar poate borsul nu era sarat, copiii prea galagiosi, rufele nespalate si vinul prea cald?

 

90,5% dintre barbati considera ca pentru o femeie cel mai important lucru este sa aiba grija de copii si sa gateasca pentru familie.

 

A fi „gospodina” inseamna sa poti sa te sacrifici. Sa fii la inaltimea asteptarilor, in primul rand, a barbatului care iti este partener de viata, apoi a celor apropiati lui – socri, nasi, cumatri, fini, cumnate si cumnati. De exemplu, in cazul concret Victoria Pruteanu, procurorul i-a imputat inculpatei faptul ca aceasta nu si-a manifestat cainta activa si regretul fata de fapta comisa si nu si-a sustinut material si moral soacra. Deci, a fost clar din start ca este o femeie cu comportament dubios, care merita din plin cei 12 ani pe care procurorul ii ceruse initial, motivandu-i anume cu lipsa caintei active a Victoriei. Iar faptul ca aceasta femeie a trecut prin toate portile Iadului cat a fost cu acest barbat, asta a contat in ultimul rand. Pardon, asta nu a contat deloc. Pentru ca intr-o societate patriarhala accentele sunt altele. Interesele femeii vin la urma. Sau… nu vin deloc.

 

In opinia a 27,7% dintre barbati, femeia trebuie sa tolereze violenta pentru a-si pastra familia.

Note:

*Datele au fost luate din studiul „Barbatii si egalitatea de gen in republica Moldova”, Centrul de Drept al Femeilor, 2015

**Victoria Pruteanu a fost eliberata din arest si trimisa in arest la domiciliu. Asta s-a intamplat acum seara dupa un val de proteste in societate, dar si de dorinta Ministrului Justitiei sa faca nitel PR pe drama acestei femei, ceea ce mi se pare josnic. Dar asta e o alta tema. Azi e important ca ea va dormi acasa.

 

 

 

Din viață

Lecții de înot la libertate. ȚINTA! Atenție! Marș!

când eram prin clasa a 6-a, o colegă m-a scos aproape moartă dintr-un lac. mă înecam. Iulia o cheamă. nu știu ce face acum. nu am fost niciodată prietene și nu cred că este interesată ce fac eu acum. după aceea am învățat să înot. dacă nu era Iulia, nu știam să înot. nici nu mai respiram :)

 

cineva mi-a scris in comentarii pe facebook că un om care nu a fost rob nu poate da sfaturi celorlalți. nu, nu poate. dar un om care era aproape de înec poate discuta experiența lui cu cei care încă nu știu că se îneacă. sau cu cei care au realizat dar nu au încă de ce se apuca. nicio crenguță pe alături. sau și mai grav – este dar, ne este frică. dacă se rupe?

putem spune așa: știu că vă e frică, chiar dacă vă e – mergeți înainte! vă șantajează? nu vă speriați! nu va face nimic? își taie venele in fața dvs? – mai dați-i o lamă! și tot așa, dar nu funcționează. rămâne frica, mila (de sine și de el/ea) și un sentiment al neputinței.

vă este atacată zona emoțională. nu mai sunteți siguri de ce știți, ce puteți și de cine sunteți.

de aceea – vom aplica regula părții rămase întregi.

rațiunea.

o să trec la TU.

ia un carnet/caiet/whatever în care vei analiza comportamentele celuilalt.

1. ceea ce vezi nu este ceea ce pare a fi. (Eliade)
întreabă-te de ce am trecut la TU. știi. manipulare. :). exact așa îți face omu, ca să se apropie de tine – te manipulează.

deconstrucția e fișcă tare bună. apucă-te și dărâmă ce construiește el/ea. întâi pe foaie. desfă în detalii cât mai mici.

inițial – o să te apuce greața. după aceea frica, după aceea disperarea. când ț-i se face greață a doua oară – ai învățat prima mișcare de înot.

2. multiplică dorințele (Sf. Augustin)

nu mai ai decât un/o prieten/ă. și cu el/ea te vezi rar. buuuunnn! intră pe fb, sau orice altceva, mai nou avem Google+ și vorbește cu oamenii. implică-te în activități virtuale. salvează un câine, pune un like. învie! lărgește cercul!

prietenii/ele lui sau comuni vor fi înlăturați pentru moment. nu ai nevoie de mediatori și oameni care să îți susțină mila de sine. contează pe tine. doar pe tine. dacă este cineva care face ochi de câine bătut și te bate pe umăr – afară din casă. o sa îl primești când îl va ploua pe el, nu pe tine
a doua mișcare este învățată.

despre restul – data viitoare.

ps. există multe multe metode, tehnici și întregi metodologii. aici și acum vorbesc despre propria experiență și cum am învățat eu să înot. :P. orice asemănare cu persoane reale este intențională.

Text: Angela Stafii

foto: Thomas Allen face colaje si paper art in 3D cu ilustratii decupate din carti. Imaginea a fost preluata de pe fubiz.net.

Maraton

O alta istorie

Am citit toate istoriile. Am plans. Aproape la toate. M-am gandit sa scriu. Nuuu, eu nu scriu!
M-o izbit si pe mine de o oglinda un tip beat, dupa care i-am dat papucii….Se mai intampla. In comparatie cu grozaviile descrise de acele femei, istoria mea a fost scurta…
A fost o nebunie pasionala cu elemente de nebunie mintala. Scurta si asta. Nebunia mintii incepea dupa mai multe pahare de alcool si tinea fix pana a doua zi dimineata cu soare, iubire si cafea in pat.
Dupa istoria de azi (despre toate starile sufletesti prin care trece o femei batuta) mi-am zis ca nu am dreptul sa nu scriu. Nu am dreptul sa ma prefac ca pe mine nu “m-a atins”…
M-au atins si istoriile, m-a atins si individul – sensuri , sensuri …ca si in fabula Tatianei Tibuleac… Eu pot preveni niste femei sa devina nenorocite! Pot sa le atentionez! Sa le spun! Ele trebuie sa stie!

Mai ales fetele nemaritate (inca).

Si cele care inca nu au un prieten. Dar cu siguranta isi doresc unul…

Pentru ca voi nu stiti! Nici eu nu am stiut. Pentru ca nimeni nu mi-a spus. Si nici nu am vazut. Nu am vazut la tata, la frati, verisori sau alte rudenii… Voi – fetele si femeile care (inca) nu stiti CUM poate fi un barbat beat.

Vreau sa va rog ceva si insist!
Primul lucru pe care va rog sa il faceti cand apare la orizont un pretendent la inima si linistea sufletelului vostru este un TEST. Asta inainte de oricare alte teste si siretlicuri femeiesti de testat barbati.

 

TEST-ul e foarte simplu! Pana a incepe orice fel de relatie cu pretendentul : Îmbătați-l!

Organizati o betie, preferabil intr-o companie mai mare, ca daca beti doar in doi, riscati sa va imbatati si voi.
Important este ca el sa se imbete, iar voi sa obervati cum se manifesta individul dupa o doza (supradoza) de alcool.
Daca din prima nu se manifesta in nici un fel – mai exact violent si artagos – mai trageti o betie (vorba cantecului, numai ca aici nu e de ras…)
In momentul in care “alesul” vostru bea, bea mai mult decat e cazul, nu se poate opri – lasati-l sa se imbete si deschideti larg ochii la comportamentul lui.
Eu nu am stiut, nu am vazut, poate am auzit, dar nu stiam cum e, cand un barbat isi bea mintile si cand alcoolul patrunde in toti porii si in toate celulele creierului lui – el poate deveni violent.
Poate deveni! Pentru ca nu cu toti se intampla acest lucru. Doar cu unii…
El nu se mai controleaza. El incepe sa vorbeasca niste aberatii. El devine extrem de gelos. El se poate scula brusc de la masa fara sa spuna nimic sa paraseasca incaperea. Prima reactie a ta care va fi?
Sa te duci dupa el.
Si atunci incepe “show”-ul! (Daca te duci e rau, daca nu te duci, tot e rau! Testat ambele variante…)
Nu din prima si nu intotdeauna se ajunge la pumni si trantit pe jos si de pereti.
Dar poate sa scoata cheia in timp ce tu conduci masina. Cum vi se pare o masina izbita intr-un copac de pe marginea drumului, cand motorul opreste brusc din cauza ca un debil scoate cheia din mers??? Atunci m-a salvat viteza. Mica.
Sau poate sa vrea sa ramana in masina, in parcarea din fata blocului, pe tine sa te trimita sus, iar el nici sa plece, nici sa vina, inainte si inapoi, printre masinile parcate pe timp de noapte. Tu implorandu-l cu telefonul in maina, privind din balcon, intepenita de frica ca va “trasni” masinile vecinilor tai stimati si care te respecta…Rusinea a fost o mica zgarietura pe Mercedes-ul unui vecin dupa jumatate de noapte de rugat toti sfintii sa il aduca sus in apartament…

 

Sau cum e sa ai 78 de missed-calls in 45 de minute? Pentru ca tu ai hotarit sa inchizi telefonul si sa nu il mai auzi/vezi niciodata!
Intr-o zi se ajunge si la pumni.
Si apoi se pot intampla toate cele descrise in istoriile anterioare de pe acest blog.

A fost o experienta foarte scurta. 3-4 luni de vara. Iar eu sunt o femeie puternica. Pe mine nu ma dobori cu o palma sau cu un trantit in perete. De fapt, ma dobori fizic. Nu si pshihic!

 

Dupa prima palma si primul trantit in oglinda de la baie intr-un hotel de 5 stele de pe malul unei mari (asta trebuia sa se numeasca prima vacanta impreuna), cand am revenit la Chisinau i-am zis sa-si ia niste pantaloni uitati in dulapul meu si sa se care la casa lui!
M-a durut toata carnea de pe mine si sufletul s-a pustiit de dorinta salbatica si dor. A fost extrem de bun tipul. Si banuiesc ca asta explica istoriile multor femei care spun ca nu pleaca, pentru ca iubesc. E mai mult decat iubire. E pasiune cu haine zburate inca din ascensor si cu week-end-uri interminabile de sex nebun, inepuizabil. Cum sa pui punct when it’s so fucking good? Si cand te trezesti cu un portbagaj de trandafiri albi dupa o noapte nedormita de delir si creieri zdruncinati ? Uiti!….Te topesti! Iti spune ca esti o printesa si te trateaza ca atare.
Paradoxul e ca acesti (unii) barbati au o boala pe care eu nu stiu cum se numeste.
Printre lacrimilie si suferintele de “dupa”, am incercat sa ma documentez. Stiu un caz de violenta alcoolica care a facut mare tam tam in presa internationala acum cativa ani. Este vorba de actrita franceza Marie Trintignant omorata de boyfriend-ul ei, Bertrand Cantat, rock star francez (e plin google-ul cu istoriii despre acest caz tragic…).

 

Ca e frumos, inalt, scund, cu ochi albastri sau blond, educatia, pozitia profesionala, din ce familie vine, cum vorbeste, ce gandeste, cat de dragut este, cat de atent, destept si descurcaret in viata este EL cand NU este beat, nu are nicio legatura cu acea creatura care incepe sa abereze dupa cateva doze bune de bauturi tari. Apropos, este si aici o logica. De la cateva pahare de vin nu se intampla nimic. Dati-i sa bea votca, cognac, whiskey…din astea tari! Cu coca-cola sau fara, nu conteaza… Si fugiti!!!!!! In cazul in care, cherchelit, tipul nu se duce linistit la culcare si nu adoarme ca un mielusel, FUGITI!!!!

 

In acel moment inca se poate, inca nu e tarziu….inca nu sunteti dependenta de el.
Inca nu v-a batut!

Maraton

Stiu toate starile sufletesti prin care trece o femei batuta. Asta s-a intimplat cu mine in alta viata

Eu am inceput sa ma feresc deja sa discut despre violenta domestica. Am rabufnit cind am citit fabula Tatianei Tibuleac.

 

Nu am plins cand am citit istoriile publicate de Diana. M-am simtit, insa, back in time si mi-a fost atit de amar, insa, totodata m-am bucurat ca majoritatea au depasit mai mult sau mai putin momentele astea. Eu incercasem deja trucul psihologic de a scrie ce te framinta si am scris odata 8 foi, cite o fraza la fiecare caz. Asta a fost doi ani in urma si nu am revenit niciodata la foile alea.

 

Sotul meu m-a batut. Periodic. Nu pina la inconstienta. Insa, putea sa-mi dea un pumn si sa ma faca sa cad jos, sa-mi rasuceasca miinile sau sa-mi dea citeva picioare. Putea sa ma loveasca cu scaunelul fetei sau cu scindura de calcat, telefon, farfurii, sa ma traga de par prin toata casa la ora doua sau trei noaptea, sa ma alunge din casa. Eu invatasem sa tac si sa nu comentez nimic cind venea beat acasa. Puteam cu usurinta sa ghicesc in ce stare era. Citeodata ma sunau colegii mei sa-mi spuna ca e tare beat si daca am unde ma duce, mai bine sa ma duc. Era un baiat cu studii superioare, jurist de profesie, cu doua limbi straine stiute la perfectie si din “familie buna”.

 

Parintii lui stiau ca ma lovea, pentru ca am trait o perioada cu ei. Prima data cind au vazut a fost dupa ziua fetei mele. Implinise un anisor si chemasem oaspeti. Era foarte beat si dupa ce plecasera ei, a injurat-o pe maica-sa si mi-a dat si mie un pumn. Toata noaptea m-am dat cu pasta de dinti in jurul ochiului. Era pielea uscata ca un pergament a doua zi. Si neagra. Atunci, mi-am cumparat primul meu fond de ten. Stiam toate culorile prin care trece o vinataie, de la negru spre mov inchis pina la verzui-galben.

 

L-am rugat o data pe socrul meu sa-si treaca mina prin parul meu sa simta cucuiele. Hraneam atunci fetita cu pieptul. Nu putea sa se uite in ochii mei.

 

Citeodata venea acasa si spunea ca se incepe “ubivalova”. Sau ma intreba daca am vreun medic traumatolog cunoscut, ca o sa-mi dezbata dintii sau cum ma voi duce la veceu daca voi avea ambele miini in gips. Odata am crezut ca nu scap vie, pentru ca ma trintise jos si-mi dadea pumni peste pumni in cap. Puneam miinele ca sa nu doara asa de tare. Am crezut atunci ca, efectiv, voi muri. A doua zi aveam miinele vinete. Colegilor mei din birou le era rusine sa se uite la mine. Primii ochelari de soare pe care i-am purtat i-am imprumutat de la o vecina de a mea. Aveam fata desfigurata de la un pumn si am mers la spital ca sa-mi coasa pielea. Am si pina acum o cicatrice care este vizibila cind ma bronzez. In casa mea au fost stricate sticlele, oglinzile de citeva ori. Citeva s-au stricat cind am fost impinsa in ele.

 

O sticla a cazut peste mine si m-a taiat la mina. Eram intr-o rochita alba la 1 iunie. Nu am mai imbracat rochia aia niciodata. Ciind ma chema la balcon, unde fuma, ca sa-mi lamureasca cine sunt eu si sa ma invete minte, fetita mea spunea ca ea tot va merge cu mine ca sa ma protejeze. Asa si-i spunea, „daca eu sunt cu mama, tu nu o vei bate”.

 

Copilul vedea prea multe. Odata la gradinita dimineata i-a spus educatoarei ei preferate, „tata ieri a lovit-o pe mama si ei i-a curs singe si eu am plins foarte mult pentru ca credeam ca va muri”. Astfel de istorii au fost multe. Atunci copilul meu a inceput sa ma roage sa gasesc o alta casa. Pe urma s- imbolnavit. Pancreatita pe fon nervos. Nu venise niciodata sa ne vada in spital si am stat de multe ori. In schimb, cind am fost externata si am venit acasa cu sacose, fara bani, cu copilul in brate, el se juca la calculator. A spus doar sa fac ceva mincare ca-i era foame si a inceput a urla la mine de ce nu m-am gindit sa cumpar ceva pe drum. Cind i-am spus ca nu am bani, mi-a spus sa ma duc sa imprumut sau sa ma descurc.

 

Sotul meu m-a lovit inca cind ne intilneam. M-a lovit cind eram insarcinata, cind eram cu copilul in brate, cind adormeam copilul pe perna, cind eram in public, fata de mama sa si fata de fratele meu. Socrii mei erau si sunt oameni foarte educati, cititi, socrul meu cu post important in functie publica. Soacra mea putea sa ma corecteze cind nu spuneam vreun cuvint corect, insa nu prea comenta cind primeam vreun pumn. Isi iubesc la nebunie nepotica. Eu le spuneam mama si tata. Pe urma, dupa ce am plecat, soacra-mea mi-a spus ca eu eram prea puternica pentru el. Socrul meu tacea. Lor le era frica sa nu pretind la apartament. Am invatat sa-i iert si sa nu-i urasc. Mi-am iertat fratii si pe tatal meu care nu au intervenit, care nu l-au oprit. Mi-a parut rau ca nu am avut o mama linga mine care, poate, m-ar fi ajutat.

 

Pe urma, am inteles ca doar eu puteam opri asa ceva. Mie imi era frica. Frica ca nu ma voi ispavi, ca nu voi avea ce minca si unde trai, etc. Femeile care vor sa plece de la o persoana violenta au nevoie de tare multe sustinere. Eu am avut oameni in jurul meu care m-au ajutat. M-am ajutat si singurica. M-am tras de “schirka” cum se spune. Eu ma bucur ca am plecat. Imi pare rau ca am luat decizia asta atit de tirziu, dupa aproape 10 ani de casatorie. Timpul este unicul lucru pe care-l regret.

 

Odata, intr-un sat, o femeie batuta de sot a inceput sa plinga si sa-mi spuna, Dstra nu stiti cum e. Sunteti atit de frumoasa, desteapta si increzuta, ca nu aveti cum sa stiti.

 

Stiu cum e. Asta s-a intimplat cu mine in alta viata. Si parca s-a intimplat cu alt om. Stiu cu precizie toate starile sufletesti prin care trece o femei batuta, de la deznadejde, dispret fata de ea insasi, pina la ura fata de agresor.

 

Acum intr-adevar sunt foarte puternica si increzuta. Si inainte eram, doar ca nu-mi dadeam seama. Acum sunt frumoasa, pentru ca sunt libera si pentru ca ma iubesc. Ma iubesc si ma mindresc foarte mult cu mine.

 

PS. Astazi prietena fetitei mele V. mi-a spus ca un baietel din clasa ei, clasa IV, a lovit o fetita peste fata de doua ori. Ea a incercat sa-l opreasca si el i-a rasucit degetele. Acum ea e cu minuta in gips. I-a fracturat un deget. Mama ei a sunat –o pe mama baiatului. Mama baiatului i-a spus “cred ca fata Dstra l-a provocat ,ca el de obicei nu e asa”.

 

Eu vreau sa schimb ceva, macar putin, la capitolul violenta domestica. Cum? De unde de inceput?

 

Maraton

Nu te bate?

Mama intră în Skype după ce hrănește și închide animalele pe noapte. Mă întreabă de sănătate, ce mâncăm și dacă nu ne e frig, mai întreabă  uneori parcă din datorie părintească, ocrotitoare și protectoare:

 

– Da nu te bate?

 

– De ce să mă bată, mamă?

 

– da ce parcă pe mine avea pentru ce să mă bată?

 

Și eu tac, n-am ce să-i spun, pauza se lungește, dar se bucură,  măcar să mă vadă, chiar dacă tac. Deschid aplicația WordPress, adica ma uit în monitor, tare concentrată, mă lasă un timp din întrebat, conștientă că retrăiesc momentele celea strașnice: țipete, lacrimi, ochi tulburi, pumi în aer, ecoul lor înfundat, icnit, smocuri de păr în farfuriile pe care le spăla, picături de sânge, doi copii mititei și slabi, (numai nu înțeleg de ce se oftica că nu mâncam, dacă eu mai bine îmi amintesc scenele de sfadă și bătăi, decât mâncarea preferată).

 

Uneori mă temeam să stau cu dânșii amândoi în casă, mă temeam să mâ gândesc la ce se întâmplă când ei rămân singuri acasă, dar și pe urmă, când mai crescusem, mă temeam să le fac cadouri periculoase, cum ar fi un set de cuțite bune la bucătărie, foarfece sau lame de ras. Ca nu cumva să ajungă în mâinile lor într-un moment de furie și să nu mi-o pot ierta niciodată.

 

– Nu mă bate, mamă. Aici bărbații își bat o singură dată în viață femeile, dacă se încumetă. Cred că se teme să nu ajungă cu curul gol sau și mai rău, la dubă. Dar poate pur și simplu mă iubește.

 

Oare ea admite un motiv ca acesta? Poate e unul esențial, după școala ceea din sat sălbatică, unde o înhățam de la cui nu-i era lene să tragă de gâțe sau câte un picior în fund din neavând ce face ori prostie, nu m-a mai bătut nici un bărbat. Drept că nici eu nu m-am mai lăsat umilită, victimă, slabă. I-am văzut în stare de nervi, sufocați, cu spume la gură, rupând camașa, tăind vene, urcând pe balustradă, să se arunce de la etaj, n-au fost atât de puternici să se sinucidă, dar nici atât de slabi să dea în mine.

 

-Măcar bine, dragul mamei că n-am de tras ce-au tras părinții mei de la mine, că tare mai sufereau când mă vereau toată vânătă.

 

-Mamă, eu îi dau pace să trăiască.

 

Ea se gândește, precis nu știe cum se deschide aplicația WordPress. Tace, văd că încă n-au ajuns-o cuvintele mele până la capăt, dar o incomodează ceea ce-a prins.

 

– Si ce vrei să spui cu asta?

 

De aici și de acum pot să-mi permit să fiu sinceră cu dânsa, chit că nu-mi dă dreptate. Păcat că dacă mi-ar da dreptate, nu prea are timp să se schimbe.

 

– Vreau să spun că fiecare dintre noi își trăiește viața cum îi place. Nouă cred-că ne place s-o trăim împreună și efortul e pe măsură. Împreună înseamnă că eu îl simt ca pe o parte din mine, cu virtuți și defecte. Apropo de defecte, eu nu i le scot pe față, ca pe niște coșuri dureroase. El apreciază lucrul acesta, mamă, se simte sigur, iar siguranța îi dă puteri să rămână bărbat în orice situație.

Text preluat, cu acordul autorului, de pe azi o poza.