Browsing Tag

filme

Arta

Trei filme+1 de Alejandro González Iñárritu

Săptămâna aceasta s-a anunțat că regizorul mexican, Alejandro González Iñárritu, va fi președintele juriului Festivalului de Film de la Cannes din acest an. Astfel, Alejandro González Iñárritu este primul cetățean mexican onorat cu această poziție. După ce a luat două Oscaruri la rând pentru cea mai bună regie, regizorul a meritat să ajungă și în Mecca europeană a cinematografiei.

Iñárritu este regizorul, filmele căruia trec peste privitor ca un buldozer, deși, tot ce face el este să arate viața așa cum e – pe alocuri absurdă, dureroasă, nedreaptă.

Alejandro González Iñárritu este maestrul coincidențelor, interconexiunilor, deciziilor și gesturilor care pot schimba viețile oamenilor pe câteva continente.

Deși Iñárritu a luat Oscarurile pentru ultimele două lungmetraje, Birdman și The Revenant, azi vreau să vorbesc despre primele sale lungmetraje, cele care l-au adus în lumea cinematografiei mondiale, ele fiind și cele care i-au definit stilul.

Amores Perros

Amores Perros (2000) este o dramă criminală și primul film din Trilogia Morții. Filmul este un triptic – trei povești diferite, dar interconectate, care au ca scenă orașul Mexico City.

Povestea lui Octavio, un tânăr dintr-un cartier nefavorabil din capitala mexicană, interpretat de Gael García Bernal. Octavio se îndrăgostește de soția fratelui său, Susana (acest motiv se întâlnește și în alt film a lui
Iñárritu) și vrea să fugă cu ea. Și deoarece au nevoie de bani, Octavio decidă să-și folosească câinele, un rottweiler, în luptele de câini.

A doua poveste este a lui Daniel, care îți părăsește familia pentru a trăi cu amanta sa, Valeria. În ziua în care cei doi se mută împreună, Valeria, care e modelă, își fracturează piciorul într-un accident de mașină.

A treia poveste este a lui El Chivo, un vagabond, care apare în scenele din poveștile anterioare. El Chivo încearcă să intre în contact cu fiica sa, Maru.

Într-un moment, înțelegem că aceste trei povești și cele câteva destine implicate, au o legătură între ele.

Amores Perros este un film despre violență, inegalitate, corupție, trădare, despre prăpastia dintre clasele sociale din Mexic, despre lupta pentru supraviețuire și alegerile pe care le facem.

21 Grams

21 Grams (2003) este al doilea film din Trilogia Morții. Acesta, ca și precedentul, are câteva linii de subiect, care, la un moment dat, sunt interconectate.

Evenimentul central al filmului, în jurul căruia pe parcursul filmului sunt dezvăluite celelalte evenimente și personaje într-o formă nelineară, este un accident rutier.

Cristina este o fostă dependentă de droguri, care a reușit să revină la o viață normală și să-și facă o familie, în care totți se iubesc și se susțin. Jack este un fost condamnat, care, datorită religiei, s-a tratat de alcoolism și narcomanie. Paul este un profesor de matematică, cu un diagnostic cardiac fatal. Dacă lui Paul nu i se va face transpalnt de inimă, el nu va trăi mai mult de o lună. La un moment dat, viețile celor trei se interconectează într-un mod dramatic.

21 Grams este un film surprinzător, șocant pe alocuri, tragic, dar și profund uman. Titlul filmului este inspirat dintr-un experiment în urma căruia s-a dedus că sufletul cântărește 21 de grame.

Babel

Babel (2006), drama care încheie Trilogia Morții. Filmat în Maroc, Japonia, Mexic și SUA, Babel este un film despre cât de puține trepte ne despart de oamenii din alt capăt al planetei, despre deciziile pripite care ne pot transforma viața, despre gesturile care pot naște tragedii, fără ca noi să le putem influența în vreun fel.

În scena care deschide filmul, Abdullah îi vinde o armă vecinului său, Hassan, care îi pune pe cei doi feciori ai săi să o testeze.

Un cuplu de americani au o discuție neplăcută într-o cafenea improvizată în pustiu.

Doi copii blonzi sunt în grija unei femei trecute de 50 de ani, cu o înfățișare mexicană. Amelia este dădaca lui Debie și Mike și a rămas singură cu ei, cât părinții lor sunt plecați.

Chieko este o adolescentă surdă din Tokyo, traumată de moartea recentă a mamei sale. Ea a rămas cu tatăl său, care încearcă să fie prezent în viața fiicei sale.

Acești oameni, din patru țări diferite, de pe continente diferite, sunt interconectați printr-un cadou pe care cineva din ei l-a făcut cândva unuia dintre personaje.

Biutiful

Biutiful (2010), o dramă din categoria mind-blowing cu Javier Bardem în rolul principal.

Uxbal este un tip care duce o viață complicată – el își câștigă banii, găsind vânzători ilegali, de obicei imigranți ilegali de pe continentul african, care vând pe străzile Barcelonei genți fake, cusute de muncitori chinezi, într-un subsol insalubru. Bărbatul îi are în custodia lui pe cei doi copii ai săi – Anna și Mateo. Mama lor, Marambra, locuiește separat. Ea suferă de alcoolism și tulburare bipolară și își câștigă viața prin practicarea sexului contra bani, inclusiv fratelui lui Uxbal, Tito, care duce o viață îndestulată.

Având dificultăți în timpul urinării, Uxbal se adresează medicului. Peste puțin timp, Uxbal e diagnosticat cu o formă avansată de cancer la prostată, cu metastaze în oase și ficat. Din acea clipa, scopul lui principal este să le asigure copiilor un viitor decent.

Chiar dacă felul prin cae îți câștigă banii este ilegal, Uxbal este un om de o corectitudine și bunătate greu de imaginat în condițiile lui de viață și în mediul în care se află. Dar, din păcate, viața e nedreaptă în același fel și cu cei buni, și cu cei răi.

Biutiful este un film de o frumusețe brutală, crudă, exact ca viața. E un film cu multă moarte în el, un tablou al inegalităților sociale și al dramei imigranțolor ilegali, greu de suportat. Iar Bardem e, pur și simplu, genial.

Foto: Rob Latour/REX/Shutterstock; Arlington Theater, 31st Annual Santa Barbara International Film Festival, America – 11 Feb 2016; sursa: indiewire.com

Arta

Trei filme de Alice Rohrwacher

Am descoperit-o pe regizoarea Alice Rohrwacher foarte recent și foarte întâmplător. Mai precis – vineri seara, căutând să privesc vreun film frumos, lent și lung.

Alice Rohrwacher este născută în 1982, în Italia, lângă Florența, dintr-o mamă italiană și un tată german. Alice nu este singura din familie care și-a dedicat viața cinematografiei. Sora ei mai mare, Alba Rohrwacher, este actriță și s-a filmat în două filme regizate de Alice.

Deși Alice Rohrwacher este o regizoare la început de carieră, toate cele trei filme pe care le-a realizat până acum au avut parte de ovații din partea criticilor și premii importante la festivaluri internaționale de film, iclusiv la Cannes.

Alice Rohrwacher este o regizoare europeană și nu mă refer aici la o noțiune strict geografică. Însă, Alice Rohrwacher este și o regizoare italiană prin excelență. Ea urmează tradiția estetismului cinematografic italian, care poate transforma cea mai banală situație din viață într-un poem.

Corpo Celeste

Corpo Celeste (2011) este lungmetrajul de debut al Aliciei Rohrwacher.

Filmul redă povestea Martei, o fată de aproape 13 ani, care s-a mutat de scurt timp din Elveția în regiunea italiană Calabria, împreună cu mama și sora mai mare. Marta se înscrie la școala duminicală din parohia din care face parte familia ei și se pregătește pentru prima Împărtășanie. În tot acest timp, Marta este martora diferitor situații, unele banale, altele destul de grave, cum ar fi schema de corpuție în care e implicat preotul parohiei, care influențează relația ei cu sine și cu lumea din jurul său.

Le meraviglie

Le meraviglie (2014) a luat în același an Grand Prix-ul Festivalului de Film de la Cannes. Este al doilea premiu ca importanță după Palme d’Or.

Le meraviglie e un film despre o familie de fermieri, cu aere destul de hippie, dintr-o fundătură italiană. Personajele principale sunt Gelsomina, adolescentă, sora cea mai mare dintr-o linie de patru surori, și Wolfgang, tatăl familiei, apicultor, un caracter greoi, insuportabil chiar, și rigid în fața oricăror schimbări.

Gelsomina duce toată munca grea a gospodăriei, fiind mâna dreaptă al tatălui său. Tot ea este responsabilă de surorile mai mici. Wolfgang o iubește cu o dragoste posesivă și o ține doar lângă el.

Conflictul se desfășoară între ei doi. Între tinerețea Gelsominei, care vrea să cunoască lumea dincolo de gospodăria haotică a părinților săi, unde e exploatată de la o vârstă fragedă și unde orice idee de distracție sau odihnă este oprită brutal de tatăl său, și Wolfgang, care nu dorește categoric să interacționeze cu lumea din afară, impunând această regulă întregii familii.

Apropo, filmul a fost inspirat pe alocuri din copilăria regizoarei. Tatăl ei, Reinhard, e german și apicultor, ca și Wolfgang.

Printre actorii din film, găsim un nume foarte românesc – Alexandra Maria Lungu, în rolul Gelsominei, și un nume foarte cunoscut – Monica Bellucci, care a avut în Le Meraviglie un rol episodic.

Lazzaro Felice

Lazzaro Felice (2018) este al treilea film de Alice Rohrwacher și, deocamdată, ultimul.

Filmul e despre o moșie, Inviolata, izolată în munți și ruptă de lume de câteva decenii, în urma unei inundații care a distrus podul de peste râu. Pe moșie trăiesc peste 50 de muncitori, care lucrează pământurile marchizei Alfonsina de Luna, numită „Regina Țigărilor”.

Ceea ce nu știu muncitorii din Inviolata, este că sunt sclavi – ei nu au voie să părăsească moșia, sunt analfabeți, nu au acte, nu sunt plătiți, mai mult – sunt datorinicii marchizei și trăiesc într-o sărăcie lucie. Acolo se nasc și acolo mor.

Lazzaro este unul din muncitorii din Inviolata. E tânăr, puternic, foarte docil și puțin naiv, ca să nu spunem prostuț. Într-una din vizitile la moșie, Alfonsina își aduce feciorul, pe Tancredi.

Tancredi e un tânăr excentric, fără vreo ocupație anume, dar destul de inteligent ca să înțeleagă cine e maică-sa. El își face cunoștință cu Lazzaro, care îi devine vasal. Într-o zi, Tancredi, plictisit și sătul de mama sa marchiză, se ascunde în munți, în locul secret a lui Lazzaro.

Între timp, Lazzaro se îmbolnăvește și nu mai poate să-i ducă mâncare lui Tancredi. Când își revine, se pornește spre locul secret, dar cade fără cunoștință la jumătate de cale. După ce își recapătă cunoștința, Lazzaro se întoarce pe moșie, dar nu mai găsește pe nimeni.

Lazzaro Felice este un film-poveste de inspirație biblică, pe alocuri misterios, copleșitor. Un film despre pierderea inocenței, despre drama condiției umane, despre puterea mediului de a transformă oamenii, despre pierderi, care nu mai pot fi recuperate. Un film extraordinar.

Foto: Wikimedia Commons

Trei filme de Michelangelo Antonioni
Arta

Trei filme de Michelangelo Antonioni

Noua mea pasiune, cea pentru Italia, m-a adus si la cinematografia italiana. Sa spun ca o ador, ar fi prea plat. Deci, va las, pur si simplu, sa o gustati.

Azi va recomand trei pelicule de pe la mijlocul carierei lui Michelangelo Antonioni, filmele caruia sunt foarte frumoase, cu imagini gandite si pieptanate pana la perfectiune. In plus, daca sunteti pasionati de moda si designul interior al anilor ’50, ’60, ’70, filmele lui Antonioni sunt obligatorii. Al treilea motiv pentru care Antonioni a devenit unul dintre favoritii mei (al trailea si poate cel mai important) este ca in filmele lui Italia apare in toata splendoarea ei, de la Milano pana la Palermo!

 

L’Avventura/1960

Cum spune vocea de dupa cadru din trailerul original, L’Avventura nu este un film pentru toata lumea. Eu as adauga ca Michelangelo Antonioni nu este un regizor pentru toata lumea. La el nu se intampla practic nimic din ceea ce multi ne-am obisnuit sa gasim sau sa asteptam cand privim un film. Peliculele lui Antonioni sunt lungi, frumoase si, oarecum, domoale.

L’Avventura este istoria unei iubiri improbabile dintre o femeie si iubitul celei mai bune ale sale prietene, care a disparut in timpul unei scurte vacante pe iaht in apele Siciliei. Un film delicat, subtil, plin de imagini frumoase, care trec prin incredibilul tezaur arhitectural al Italiei.

 

La Notte/1961

Marcello Mastroianni, Jeanne Moreau si Monica Vitti. Ce poti sa mai vrei de la un film?

Mi-a placut foarte mult La Notte. Pentru liniile curate, pentru lipsa grabei. Pentru barbatii eleganti si femeile frumoase. Pentru bucatica de Milano de altadata. Pentru dialogurile intinse si scenele in care nu se intampla nimic. La Notte este o pelicula pentru cei care cauta in filme ceva mai mult decat intriga si dezlegare.

La Notte este povestea unui cuplu casatorit, ajuns la banala rascruce a relatiei lor. In timpul unei petreceri in casa unui industrias bogat, el intalneste o tanara enigmatica. Ea – un barbat gata sa uite ca ea este casatorita.

 

L’Eclisse/1962

Monica Vitti si Alain Delon. Prima – splendida si independenta. Al doilea – frumos, psihopatic si indragostit de sine. Considerat de critici ca cel mai bun film din trilogia in care intra L’Avventura si La Notte, L’Eclisse este un poem in imagini, pe alocuri dramatic, pe alocuri absurd.

L’Eclisse este istoria unei tinere emancipate, care se desparte de iubitul sau si care il cunoaste pe brokerul de bursa al mamei sale, un tanar frumos, dar prea concentrat pe nevoile sale.

 

Foto: Michelangelo Antonioni, Monica Vitti si Alain Delon in timpul filmarilor peliculei „L’Eclisse”/theredlist.com

Arta

Trei drame de privit pe calduri mari

Daca faceti parte din clubul celor care prefera sa stea in casa in zilele cu caldura mare, atunci cotiti incoace, aceste recomandari sunt pentru voi. Deci, am ales azi 3 drame care va vor racori putin.

 

The Celebration/Festen

Unul din preferatele mele. Un film danez puternic, crud, nemilos. The Celebration este despre secretele unei familii burgheze, cu schelete mai in toate dulapurile din marea proprietate familiala, despre conventionalitati, usi inchise, in cap si in casa, spirite inguste, miopie voluntara, minciuni.

La aniversarea autoritarului pater familias se strang copiii, maturi deja, si diverse rude. Toata debandada incepe la masa de sarbatoare, unde cel mai mare dintre copii isi acuza tatal de abuz sexual, la care a fost supus el si sora sa geamana in timpul copilariei lor.

Filmul este filmat dupa regulele Dogmei 95, de unde si imaginea lui deosebita de alte filme.

 

The Commune/Kollektivet

Alt film danez, mai nou (2016), regizat de Thomas Vinterberg, care a facut si The Celebration. The Commune este o pelicula despre alegerile din viata si asumarea lor, despre drama femeii trecute de prima si chiar a doua tinerete si a barbatului care ii regaseste trasaturile intr-o femeie cu mult mai tanara, despre conflictul intre ratiune, care intelege si accepta orice fel de situatie, si suflet, care are alte limite si alta intelegere.

O familie de intelectuali din Copenhaga anilor ’70 se trezeste cu o casa enorma, drept mostenire de la tatal sotului. Barbatul, Erik, profesor de arhitectura, este decis sa o vanda. Sotia, Anna, prezentatoare de stiri, pune la cale cu fiica lor adolescenta, sa-l convinga pe sot sa o pastreze. Dupa multe calcule, ei inteleg ca nu-si permit sa intretina singuri o casa atat de mare si, la propunerea Annei, creaza o comuna, un concept popular in acea perioada. Impreuna cu ei in casa se muta inca 5 oameni. Viata isi urmeaza cursul in liniste si pace, pana in ziua in care Erik se indragosteste de o studenta, Emma, de 24 de ani. Si, cum el este un om onest, ii dezvaluie tot adevarul Annei si pleaca din casa, locuind in laboratorul facultatii. Adevarata drama insa incepe in ziua in care Erik revine in comuna si o aduce cu el si pe Emma.

Little White Lies/Les petite mouchoirs

O drama frantuzeasca, filmata cu toate detaliile tipice filmelor frantuzesti. Mult vin, multa mancare, multa galagie si stil de viata care iti face pofta.

O gasca de prieteni, pusi fata in fata cu prietenul lor care a suferit un grav accident de scooter, oricum decide sa plece in vacanta lor anuala pe malul oceanului, care le era asigurata de unul dintre ei, proprietarul unui hotel parizian. Urmeaza cateva zile de mici drame, crize, despartiri si impacari, suferinte de tot felul. Ma rog, ca in viata. Si asta pana in ziua in care ei sunt pusi sa accepte ca nimeni din ei nu a avut curajul sa ramana la Paris, la capataiul lui Ludo, cel care a fost ciopartit in accident.

Arta

3 filme despre iubire si femei

Vreau sa impartas cu voi bucuria vizionarii catorva filme ce m-au impresionat. Aceste pelicule sunt dintr-o lista mai lunga, care mi-a fost trimisa de o cititoare pe nume Valeria. De ieri pana azi am resusit sa privesc doar trei, deci trei recomand. Celelalte vor veni saptamana viitoare.

 

Kadosh

M-a bulversat, putin spus. Un film care m-a intors pe dos. Un film despre cum femeile in unele culturi si religii raman o anexa a barbatului si au stricta misiune de a naste. Fara drept la alegere, fara libertati elementare, lipsite de intimitate si de viitor, aceste femei sunt sclave, chiar daca au dreptul de a se deplasa prin ors singure.

Locataires sau 3-Ir0n

Un film frumos, ca un poem de dragoste despre un Zburator al zilelor noastre si o fata de imparat, care a fost furata de un zmeu si tinuta captiva intr-un turn de fildes. Zburatorul o intalneste, o elibereaza, ei se iubesc, zmeul o gaseste si o inchide iarasi in turnul de fildes. Zburatorul insa nu cunoaste asa obstacole vulgare, ca un turn de fildes cu un zmeu la portile lui. El se muta in turn, langa iubita lui. Si zmeu.

 

Et maintenant on va ou?

Am ras. Am plans. Apoi am ras printre lacrimi. Un film despre iubire si femei. Despre solidaritatea feminina. Despre cum razboaiele pot fi oprite. Despre cum e sa-ti ingropi barbatul, feciorii, fratii, tatal si sa traiesti mai departe. Despre diferente si asemanari. Despre cum e sa fii om si sa vrei sa ramai om, indiferent de ce se intampla in jurul tau.

Arta

Trei filme recente, made in Canada

Mommy, 2014

Viata e mai complicata decat multi dintre noi sunt gata sa recunoasca, iar dragostea nu e intotdeauna raspunsul la toate, cu atat mai putin, solutia.

Drama canadiana Mommy este un film destul de greoi despre relatia dintre o mama si feciorul ei adolescent, care sufera de grave probeme de personalitate; despre limitele iubirii materne, despre compasiune, putere si curaj si cum acestea pot fi epuizate chiar si in raport cu propriul copil.

 

Chorus, 2015

Daca despre Mommy scriam ca este un film greoi, atunci Chorus poate sa vi se para de neprivit. Chorus este despre drama unui cuplu care se revede dupa 10 ani de la disparitia baietelului lor de 8 ani. Un film dificil de povestit, el trebuie privit, trecut prin sine, tacut. Chorus este din categoria filmelor-poezie, pentru oamenii care cauta in filme ceva mai mult decat distractie.

 

Felix&Meira, 2015

Un film de dragoste. Un film frumos, senzual. Felix&Meira e despre identitate, despre locul pe care il ocupi in viata, dar pe care nu l-ai ales. Un film despre libertate, decizii grele si urmarile lor.

Filme

Trei filme cu Charlize Theron

Va anunt din start ca filmele sunt destul de grele emotional.

 

North Country

Povestea unei femei tinere, Josey Aimes, care si-a luat copiii si a plecat de la un barbat abuziv. Intoarsa in orasul natal, ea se angajeaza la mina locala, impotriva vointei familiei ei. La mina munca este istovitoare, dar marea problema sunt umilintele la care sunt supuse putinele femei angajate acolo. Hartuire sexuala, abuz verbal si psihologic, agresiune fizica – oferta este bogata. Presiunea este cu atat mai mare, cu cat oraselul din jurul minei traieste datorita acesteia, iar localnicii sunt foarte conservativi si bigoti. Eroina, interpretata de Charlize Theron, ajunsa la limita, din cauza problemelor de la mina, dar si a barfelor care circula despre ea in orasel, se concediaza si da in judecata compania miniera.

North Country este bazat pe fapte reale. Acest proces a creat un precedent care a schimbat legea cu privire la hartuirea sexuala in SUA.

Filmul este greoi, cu scene dure, cu detalii din viata pe care, in mod normal, nu le observam, dar care sunt semnificative. Cu tradari in sanul familiei, cu neputinta, ura, deznadejde. Asa cum e viata reala.

 

Monster

Alt film cu Charlize Theron, pentru care actrita a luat 17 premii importante, printre care si un Oscar pentru cea mai buna actrita.

Monster este istoria reala a unei prostituate, Aileen Wuornos, devenita ucigasa in serie. Femeia a omorat 7 barbati pe parcursul unui an, din 1989 pana in 1990. Aileen a fost executata in Florida in anul 2002, dupa 12  ani de asteptare pe coridorul mortii.

Aileen avusese o copilarie intr-o familie cu pobleme sociale, fiind abuzata sexual de mica. Ea devine prostituata la doar 15 ani.

Intr-o noapte, Aileen este brutalizata si violata de catre un client. Cand femeia isi revine din lesin, scoate arma si il impusca. Dupa acest caz, care a zguduit-o profund, Aileen decide sa-si schimbe viata si incepe sa-si caute un job. Cautarile insa sunt fara niciun rezultat. Fara studii, fara experienta, fara CV, cu un fizic cu urme de o viata deloc usoara si corecta, Aileen este refuzata, uneori foarte brutal, de fiecare angajator. Astfel, femeia revine la vechea ei meserie.

Situatia este si mai dramatica, din moment ce Aileen se indragosteste de o tanara lesbiana, Selby, interpretata de Christina Ricci. Pana la urma, aceasta o tradeaza.

Monster este despre imposibilitatea iubirii, o versiune feminina si opusa a filmului Brokeback Muntain, in care dragostea oricum invinge. Monster este despre faptul ca liberatatea alegerii este de multe ori un mit. Ca sunt situatii din care nu ai cum sa iesi. Ca sunt medii pe care nu ai cum sa le parasesti. Si despre cautarea noastra disperata a unui om care ne-ar accepta asa cum suntem.

 

The Burning Plain

Secrete, dragoste interzisa, moarte, disperare, speranta, The Burning Plain le are pe toate. Un film frumos cu trei femei frumoase  si talentate – Charlize Theron, Kim Basinger, Jennifer Lawrence.

Aici povestea e impletita si fiecare fir se despleteste de-a lungul actiunii, ca mai apoi sa se impleteasca iar, procedeu tipic pentru regizorul Guillermo Arriaga, pe care posibil il cunoasteti, daca ati  privit filmele lui Alejandro Iñárritu, 21 Grams si Amores Perros, pentru care Arriaga a scris scenariile.

The Burning Plain, dupa mine, este o reinterpretare moderna a piesei Romeo si Julietta, cu o linie de subiect imbogatita cu elemente dramatice, care fac ca aceasta drama sa fie si mai realista, dar si cu un final care poate fi numit „fericit”.

Filme

6 filme pentru orice zi

Vreau sa va propun cateva filme pe care le-am descoperit saptamana aceasta, destul de agonizanta, de altfel, asa cum presupun ca trebuie sa se petreaca o pneuominie intr-un corp adult, care s-a dezvatat sa boleasca cu zambet, dragoste de viata si dorinta nebuna de a avea voie de a iesi afara.

 

Filmele sunt selectate dupa spranceana. Unele le stiam eu, altele mi-au fost recomndate de oameni in care am incredere, celelalte mi-au fost recomandate de motorul IMDB, in urma vizionarii unor trailere. In fine, sunt sigura ca nu veti regreta nicio ora din cele petrecute la vizionarea lor.

 

Empire Of The Sun

Monumental, fundamental, frumos, asa cum ii sade bine unui film de Steven Spielberg. Empire Of The Sun este povestea unui baietel dintr-o familie de expatriati britanici, stabiliti in Shanghai, care, in haosul evacuarii, in plina ocupatie a orasului de catre trupele japoneze, isi pierde parintii in multime. Din acea clipa, pana in ziua cand vin eliberatorii americani, baiatul traieste o epopee nemaipomenita. Frumos si tragic. Dar, totusi… foarte frumos.

 

Modigliani

Decadenta. Sete de viata. La Grande Guerre a luat sfarsit. Parisul boem bea, fumeaza, trage pe nas, danseaza si innebuneste. Picasso, Gertrude Stein, Renoir, Kisling si, desigur, Modigliani. Beat, drogat, nebun si talentat. Modigliani este povestea ultimului an din viata a lui Modi, asa cum ii placea sa fie numit lui Amadeo Modigliani si, in paralel, istoria lui de dragoste cu Jeanne Hebuterne, femeia care l-a iubit pana in ultima clipa. Pe langa lacrimile pe care le veti scapa, va mai garantez doua surprize – prima chiar la inceputul filmulu, a doua – in titre, sper ca aveti obiceiul sa le cititi.

 

Gomorrah

Un film despre viata dintr-un cartier din Neapole, care traieste in ritmul razboaielor dintre clanurile mafiote, film bazat pe fapte reale, descrise in cartea jurnalistului italian Roberto Saviano, lucrare ce a socat, de altfel, opinia publica si i-a schimbat radical viata autorului din cauze de sucuritate. Gomorrah este un film dur, care aduce mai degraba a documentar si care distruge orice idee romantica despre viata din mafia. In flm sunt prezentate 5 istorii separate ale unor oameni, viata carora este direct legata, dar in forme diferite, de cea clanului Di Lauro Camorra.

 

The Sea Inside

Poezie. Acesta a fost primul cuvant care mi-a venit atunci cand am inceput sa privesc The Sea Inside, povestea lui Ramon, tintuit de aproape 28 de ani la pat, care are o unica dorinta – sa moara. Javier Bardem este superb in acest rol, un om imens restrans intr-un corp pipernicit si lipsit de viata, dar cu o minte extrem de lucida si un suflet insetat dupa dragoste. Cu exceptia unui cadru, care mi s-a parut imprumutat nereusit de la americani si titrele de final, filmul este perfect.

 

La migliore offerta

Aproape ca surprinzator. Destul de elegant, cu elemente de excentrism, datorate eroului principal, batranului Virgil Oldman, directorul unei case de liciatii si detinatorul unei impresionante colectii de tablouri, ascunse intr-o camera secreta. Tablourile erau doar de femei, Vrgil, insa, nu avut niciuna in viata lui, pana o cunoaste pe Claire, de 27 de ani. Tot atat de excentrica si complicata. Aceasta este detionatoarea unei mosteniri alcatuite din obiecte de arta si mobilier de epoca, pe care doreste sa le scoata la licitatie, iar pentru aceasta apeleaza la cel mai bun specialist, adica Virgil. Pana la urma, asa cum se cuvinte in asemena situatii, batranul se indragosteste de aceasta femeie isterica, care, din cauza unei conditii, mai exact a aagorofobiei, se ascunde in camera ei, de cate ori Virgil incearca sa o vada. Pana la urma, Claire iese din ascunzis, se lasa scoasa in lume si lucrurile iau a alta intorsatura. Vizionare placuta!

 

La Grande Belezza

Epic. Iesit din comun. „Divina comedie” a lui Dante in imagini. Filmul pe care il privesc de fiecare data cu exaltare in suflet, dar si smirenie. Filmul-catedrala, in care ochii se bucura, iar inima soarbe solemnitatea momentului. Dupa mine, La Grande Belezza este unul dintre chef d’oeuvre-urile cinematografiei mondiale, un film greu de descris. Un film de savurat.