Browsing Tag

hartuire sexuala

Social

Cultura mușamalizării. Continuarea cazului „Pernuța”

Citeam recent la Brené Brown în „Curajul de a fi vulnerabil”, despre cultura mușamalizării ca fiind înrudită cu invinovățirea, care nu este nimic altceva decât un simptom al rușinii.

Atunci când cultura unei organizații afirmă că e mai important să fie salvată reputația unui sistem și a celor de la conducere, decât protejată demnitatea umană a indivizilor sau a comunităților, putem fi siguri că rușinea afectează întregul sistem, că banul este mai presus de morală și că nu mai există responsabilitate. Asta-i adevărat pentru toate sistemele, de la corporații, organizații non-profit, universități, guverne, până la biserici, școli, familii și cluburi sportive.

Mi-am amintit de acest fragment în contextul ultimelor evenimente legate de cazul „Pernuța”, în care un profesor universitar, șef de catedră la USMF, a fost acuzat de două femei de la catedra pe care o conduce că le-ar fi agresat sexual. Acum profesorul cere uneia dintre presupusele victime dezmințiri și un milion de lei recompensă morală.

Așa cum m-am așteptat, eu și probabil alte 98% din oamenii care au citit despre acest caz, toate colegele și toți colegii femeilor au luat apă în gură, iar rectorul Universității, Ion Ababii, a fost cel mai elocvent: „Eu nu vreau să discut pe tema aceasta. Este murdar. Aceasta nu este o problemă acum în societate.”

Da, într-adevăr, de când în societatea noastră hărțuirea sexuală este o problemă? Sunt alte probleme mai importante, cum ar fi, de exemplu, mușamalizarea tuturor mizeriilor care au loc în sistem.

– Dar cum rămâne cu demnitatea umană, cu dreptul la….?

– Șșșștttt, nu acum, lăsați…

Social

Eu le cred. Cazul „Pernuța”.

Să fii femeie înseamnă să te topești de la privirea, atenția, atingerea oricărui bărbat. Să fii femeie mai înseamnă să te extaziezi atunci când un bărbat, mai ales un bărbat care se află în poziție de putere, îți ia mâna și ți-o pune pe penisul său în erecție. Dar ce-și mai poate dori o femeie, se gândesc bărbații.

Eu una nu vreau să cred că toți bărbații sunt așa. Nu vreau să cred că dacă te-ai născut femeie, ești implicit victimă a hărțuirii sexuale. Nu vreau să cred că există femei care închid conștient ochii atunci când li se fac apropouri sexuale când nu e cazul, așa cum nu vreau să cred că sunt femei care închid ochii și gura atunci când semenele lor sunt supuse hărțuirii sexuale.

Cazul care a apărut azi în media, în care un profesor de la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie, șef de catedră, este acuzat de hărțuire sexuală, investigat de reportera de la Agora, Anastasia Antoceanu, întrunește toate trăsăturile pe care trebuie să le aibă o femeie în mintea perversă a unei categorii a populației: supunere, gura mică, docilitate, generozitate față de libidinoșii aflați în posturi de conducere, precum și lașitate, lipsă de solidaritate față de semene, lipsă de demnitate și verticalitate, în cazul în care una dintre colege nimerește în gura, pe mâna sau lângă penisul în erecție a deținătorului puterii.

TOȚI NEAGĂ

Sunt lucruri despre care nu se scrie pe gazeta de perete, dar despre care se vorbește pe la colțuri, prin fumuare, prin bucătării. Lucruri despre care toți sunt dornici și însetați să se șușotească, atât timp cât asta nu-i privește pe ei. Sunt sigură că toată Universitatea de Medicină știe care profesor se dă lă studente, asistente și laborante. Așa cum se știe la orice altă universitate, în orice organizație, instituție, industrie. Toți știu. Toți tac. Aceasta ar trebui să fie motoul nostru de țară. Iar atunci când iese cineva în față și spune deschis și tare despre ce toți se șușotesc, acesta sau aeștia sunt sacrificați în numele normalității.

QUO VADIS?

Interesant, câți ani vor mai trece până femeile vor deveni solidare cu colegele lor în asemenea cazuri?

Câți ani vor trebui să treacă ca toată societatea să fie solidară cu VICTIMELE hărțuirii sexuale și nu cu cei care le comit?

Câți ani vor trebbui să treacă până vom înțelege la nivel național că NIMENI nu are dreptul să pună mâna pe tine neinvitat, să îți vorbească într-un mod obscen sau familiar, care te incomodează?

Câți ani vor trece până vom înțelege că până aceste fapte nu vor fi pedepsite dur, până nu vor fi dezvăluite cu scandal, până nu vom lua atitudine față de hărțuirea sexuală, în locul victimelor oricând, ABSOLUT în orice moment, se pot afla copiii noștri?

Când naiba vom înțelege că prin tăcerea noastră pregătim teren propice, fertil, mănos și mătăsos, pentru viitorii abuzatori, hărțuitori și violatori de toată mâna? 

Sau poate credeți că libidinoșii psihopați trăiesc în altă dimensiune și nicidecum în cea în care trăim noi cu toții? Dar după cum vedeți în reportajul Anastasiei, aceștia trăiesc destul de bine merci, aproape de noi, îl au pe Eminescu pe perete, spun complimente și sărută pe obraz colegele. Presupun că mai sunt și familiști exemplari. Cu tradiții și valori.

#METOO

Femeile care au avut curaj și au ieșit public cu povestea lor, trebuie susținute. Ele sunt un model și o șansă pentru toate celelalte victime care tac rușinate, inclusiv din cauza reacției noastre.

Eu le cred.

Dragă redacție

Eram uda în spate și mă uitam la drum, să nu o ia cumva în altă parte

Citesc multe istorii ale femeilor și copiilor care au trecut prin abuz fizic/ moral. Am și eu 2 istorioare, una proprie și una aflată acum recent, printr-o destăinuire cu persoana apropiată. Aș dori, desigur să rămân în anonimat, fiindcă nu am curajul necesar și plus la asta nu vreau să intimidez și persoana respectivă.

Istoria mea

Cu 2 ani în urmă la Spitalul Sf. Treime am avut o intervenție chirurgicală (amigdalectomie). Fiind studentă la Chișinău și familia departe, m-am descurcat singură, când venise momentul externării din spital am comandat un taxi la 14999, să mă ducă la căminul unde locuiam. De la început când am ajuns în stradă la mașină mi s-a părut straniu că șoferul îmi sare cu replica „ați întârziat și mă duc la altă chemare, dacă doriți mergeți cu mine și apoi vă las pe drum unde va trebuie”, eu fiind mai insistentă și supărată fiindcă nu întarziasem deloc, de fapt, până la urmă, ca prin minune, totuși domnul după ce m-a „investigat” a zis să mă urc în mașină și mergem.

Ok, mă aranjam pe bancheta din spate cu bagajele, la care el, pe neașteptate pentru mine (cu un alt ton, parcă mai prietenos), îmi zice să mă așez pe scaunul de lângă șofer, lângă el. Eu, fără să bănuiesc ceva, mă așez la locul respectiv, la care mai primesc o replică „poți să lași haina de deasupra” (eram în geacă de iarnă, era ianuarie). Eu doar mi-am deschis fermoarul la geacă să nu-mi fie prea cald.

Deci am pornit, din senin domnul șofer, cred vârsta trecută de 40, începe să vorbească. Nu mai țin minte cum s-a ajuns la câteva fraze – dacă sunt singură, nu am un prieten/iubit (eu fiind recent după o despărțire dintr-o relație care a durat 5 ani) nu știu de ce am răspuns cu dispreț „nu am și nici nu am nevoie” (după asta mi-a părut rău de cuvintele pe care li-am zis, mă gândeam că mai bine nu răspundeam și-l ignoram). După răspunsul meu, el, cu o oarecare ironie sarcastică îmi zice „te-a lăsat poate că nu ești bună în pat, știi că asta contează mult, daca nu-i dai găsește în altă parte”. Eu am încremenit, dar încercam cumva să-i răspund cu dispreț. Zic „domnule, fiecare relație e în felul său și cu probleme diferite”, la care a urmat „uite, putem să fim prieteni până îți găsești pe altcineva, așa pe ascuns câte o seară, că știu voi femeile aveți nevoie, să nu duci lipsă, eu te asigur că nu-ți va părea rău și când ai nevoie apeleaza-ma”.

Eram uda în spate și mă uitam la drum, să nu o ia cumva în altă parte, tremuram și aveam o silă față de el, dar i-am zis, încercând să nu-mi tremure glasul „nu am nevoie, căutați pe altcineva”. Eram cu ochii țintiți în față și priveam spre drum, încercam să nu-l privesc cumva, apoi el începe „am avut odată o clientă care la o bucata de noapte mi-a zis să o duc (nu mai țin minte unde) și pe drum îmi spune că nu are bani să-mi plătească, dar îmi face un sex oral în loc de bani, tot de la voi, de la medicină”. Eu simțeam tot ce îmi spunea că niște apropouri și am răspuns îndată „stați fără griji, eu bani am”, țin minte și acum că eram la ‘Pticică’ și mă uitam la drum, aveam frică să nu mă ducă undeva, eram toată uda în spate și tremuram, mă luase frica, dar încercăm să mă țin serioasă și să-l tratez cu dispreț, ca să tacă odată.

Ajungând în față căminului îi dau banii (mi-a luat cu 5 lei mai mult) și, cu bagajele care le aveam, am fugit mai repede în cameră, aveam norocul că era vacanță de după sărbătorile de iarnă și colega mea de cameră era acasă. Eu m-am așezat pe patul meu și am început a plânge. Când mi-am lăsat haina era udă, încă tremuram. Mi-am sunat prietena cea mai bună, i-am povestit tot și soțului acesteia și am cerut un sfat. În acel moment eram gata să sun la 14999 sa depun o plângere sau la poliție, dar soțul prietenei mele mi-a zis că îmi fac doar mie drumuri și probleme că nu se va rezolva nimic.

Peste o săptămână, pe un portal de știri, văd un articol despre aceasta agenție de taxi 14999 că o femeie a depus plângere pentru că șoferul nu o ducea unde trebuie și cu greu, prin isterie, îl oprise undeva pe strada și ieșise. Femeia avea soț pe care îl anunțase și acesta făcuse și scandalul în presă. M-am simțit mai bine că totuși pedeapsa vine la acești oameni. Dar prima dată în viață m-am simțit neprotejata, prin faptul că nu sunt într-o relație sau căsătorită, mi-am dat seama că în societatea noastră e greu sa fii femeie îndependenta, care își ține singură piept în toate.

Prietena mi-a dat sfat, dacă mă mai urc în taxi sa nu mai zic că sunt singură că să nu se mai dea cu apropouri la mine. Eu de atunci nu mă mai folosesc de serviciile taxi a acestei agenții și, în general, încerc să evit acest tip de transport.

Și părinților nu li-am povestit, nu doream să-și facă griji pentru mine. Mă bucur că nu s-a desfășurat totul mai rău, dar cred societatea noastră evoluează foarte prost la acest capitol.

Istorioara 2 (povestită de un om apropiat, băiat 24 ani care vreau sa rămână și acesta anonimat)

Prin discuții în ultimele luni, depănând amintirile despre școală, Andrei (nume inventat) îmi spune „la gimnaziul internat din Orhei, când eram prin a 7-a sau a 8-a, eu plecând, ca de obicei în weekend acasă la parinți, mă întorc luni la ore și când colo aflu despre un scandal în școală.

Totul s-a început de la confesiunile unui băiat colegului său, spunându-i că în weekendurile când nu-l poate lua acasă părinții (băiatul din familie vulnerabilă) îl ia unchiul cu mașina și acesta câteodată îl pune să îi sugă penisul. Colegul băiatului respectiv, care auzise acestea, multă minte nu-i trebuia, îi strînge pe câțiva din băieți (erau în camere câte 8-10 băieți) și îl pun pe acesta să le sugă și lor penisurile și careva l-a și penetrat în fund (sex anal) și-au bătut joc de el. După câte am înțeles aceasta istorie a rămas în școală, nu știu dacă a ajuns măcar la urechile directorului, nu a fost sesizat nimeni din asistență socială sau poliție. Am rămas îngrozită de aceasta istoriară și mă gândeam câte se mai întâmplă și la orfelinatele de copii, dar noi nu știm și nu vom ști. Această școală din Orhei nu mai activează de mult.

P.S. Nu vreau să mă remarc cumva și nu va scriu pentru a afișa neapărat aceste istorii, e după propria dvs dorință, am vrut doar să mă împărtășesc cu acestea, cu gândul că, afișând aceste istorii, măcar cu ceva soarta unui om poate se va schimba și va prinde curaj să nu mai tacă.

 

Text: Anonim

Foto: Amaury Salas

Dragă redacție

Nu mai suport să aud că bariera e unde n-ai futut-o

Copilăria mea a fost în general una fericită. Doi părinți care mă iubeau, dragostea mi-o arătau, bunici cu bomboane în buzunare, totul ca la carte. Dar a fost un dar, care m-a urmărit până s-a terminat copilăria, apoi adolescența, până la maturitate. Și acum mă bântuie uneori. Chiar dacă îmi place să cred că am depășit momentul.

Pentru că mama mea mereu lucra în servicii de 24 de ore, iar tata era plecat uneori în deplasări peste hotare, dat fiind că erau anii 90 și familia trebuia cu ceva hrănită, uneori eram lăsată la sora tatei, o femeie ca o pâine caldă, blajină și iubitoare. Ea trăia numai cu soțul ei, un tip morocănos, care a lucrat o jumătate de viață șofer, iar altă jumătate – paznic. Să fi avut vreo șapte ani când m-a chemat la el, în verandă, să-mi arate ceva. Mătușa mea era pe undeva pe afară, iar eu, nebănuind nimic, am alergat curioasă la el. Citea un roman de Agatha Cristi, iar când am ajuns, m-a pus ușurel pe genunchi și mi-a arătat o poză pe care o avea ascunsă în carte. Era poza unei fete goale, cu sânii arcuiți și fundul voluptos. Mi-a spus că așa voi arăta la 18 ani, iar eu am sărit arsă și șocată de ce văzusem și abia am reușit să pronunț: „ei, nanu”. Nu prea am înțeles ce s-a întâmplat, dar instinctiv înțelegeam că a fost un lucru rău, nepotrivit, greșit. Își mușcase buza, iar eu, la acei șapte ani ai mei, văzusem asta numai în scenele din unele filme, înainte să mi se pună mâna la ochi sau să fiu trimisă după apă, la bucătărie.

Pe la 18 ani, nanul meu m-a întâmpinat odată cu exagerată bucurie, m-a luat în brațe și m-a sărutat pe obraz, apoi pe gât. Tot dezgustul mi-a amintit de scena din copilărie. Nu am îndrăznit însă să spun cuiva din familie ce mi s-a întâmplat. Nici nu știu de ce. Probabil din frică, că ar putea presupune că inventez, exagerez sau că nu e posibil așa ceva. Sau poate din compasiune pentru mătușa mea, aflată acum la o vârstă onorabilă, care nu ar putea supraviețui unui astfel de scandal. Poate greșesc prin tăcerea mea. Probabil. Nu știu. Dar nu mai suport să aud că bariera e unde n-ai futut-o. Bariera nu e acolo. Mai ales, dacă îi poți fi bunic și ai botezat-o, idiotule!

 

Text: Anonim

Foto: Sarah Mak

Filme

Trei filme cu Charlize Theron

Va anunt din start ca filmele sunt destul de grele emotional.

 

North Country

Povestea unei femei tinere, Josey Aimes, care si-a luat copiii si a plecat de la un barbat abuziv. Intoarsa in orasul natal, ea se angajeaza la mina locala, impotriva vointei familiei ei. La mina munca este istovitoare, dar marea problema sunt umilintele la care sunt supuse putinele femei angajate acolo. Hartuire sexuala, abuz verbal si psihologic, agresiune fizica – oferta este bogata. Presiunea este cu atat mai mare, cu cat oraselul din jurul minei traieste datorita acesteia, iar localnicii sunt foarte conservativi si bigoti. Eroina, interpretata de Charlize Theron, ajunsa la limita, din cauza problemelor de la mina, dar si a barfelor care circula despre ea in orasel, se concediaza si da in judecata compania miniera.

North Country este bazat pe fapte reale. Acest proces a creat un precedent care a schimbat legea cu privire la hartuirea sexuala in SUA.

Filmul este greoi, cu scene dure, cu detalii din viata pe care, in mod normal, nu le observam, dar care sunt semnificative. Cu tradari in sanul familiei, cu neputinta, ura, deznadejde. Asa cum e viata reala.

 

Monster

Alt film cu Charlize Theron, pentru care actrita a luat 17 premii importante, printre care si un Oscar pentru cea mai buna actrita.

Monster este istoria reala a unei prostituate, Aileen Wuornos, devenita ucigasa in serie. Femeia a omorat 7 barbati pe parcursul unui an, din 1989 pana in 1990. Aileen a fost executata in Florida in anul 2002, dupa 12  ani de asteptare pe coridorul mortii.

Aileen avusese o copilarie intr-o familie cu pobleme sociale, fiind abuzata sexual de mica. Ea devine prostituata la doar 15 ani.

Intr-o noapte, Aileen este brutalizata si violata de catre un client. Cand femeia isi revine din lesin, scoate arma si il impusca. Dupa acest caz, care a zguduit-o profund, Aileen decide sa-si schimbe viata si incepe sa-si caute un job. Cautarile insa sunt fara niciun rezultat. Fara studii, fara experienta, fara CV, cu un fizic cu urme de o viata deloc usoara si corecta, Aileen este refuzata, uneori foarte brutal, de fiecare angajator. Astfel, femeia revine la vechea ei meserie.

Situatia este si mai dramatica, din moment ce Aileen se indragosteste de o tanara lesbiana, Selby, interpretata de Christina Ricci. Pana la urma, aceasta o tradeaza.

Monster este despre imposibilitatea iubirii, o versiune feminina si opusa a filmului Brokeback Muntain, in care dragostea oricum invinge. Monster este despre faptul ca liberatatea alegerii este de multe ori un mit. Ca sunt situatii din care nu ai cum sa iesi. Ca sunt medii pe care nu ai cum sa le parasesti. Si despre cautarea noastra disperata a unui om care ne-ar accepta asa cum suntem.

 

The Burning Plain

Secrete, dragoste interzisa, moarte, disperare, speranta, The Burning Plain le are pe toate. Un film frumos cu trei femei frumoase  si talentate – Charlize Theron, Kim Basinger, Jennifer Lawrence.

Aici povestea e impletita si fiecare fir se despleteste de-a lungul actiunii, ca mai apoi sa se impleteasca iar, procedeu tipic pentru regizorul Guillermo Arriaga, pe care posibil il cunoasteti, daca ati  privit filmele lui Alejandro Iñárritu, 21 Grams si Amores Perros, pentru care Arriaga a scris scenariile.

The Burning Plain, dupa mine, este o reinterpretare moderna a piesei Romeo si Julietta, cu o linie de subiect imbogatita cu elemente dramatice, care fac ca aceasta drama sa fie si mai realista, dar si cu un final care poate fi numit „fericit”.