Browsing Tag

iesirea din violenta

Social

Inelul puterii, pentru femeile care au nevoie

In ultimii ani am scris mult despre violenta impotriva femeilor si despre tot felul de abuzuri prin care ele trec, de la abuzul emotional sau economic pana la abuzul fizic. Am publicat si scrisori, in maraton si in afara lui. De fapt, ideea maratonului a venit cand am scris prima postare despre femeile batute si cutia postala mi s-a umplut cu marturii. Scrisorile veneau, eu citeam, plangeam si le publicam.

As vrea sa cred ca lucrurile de atunci s-au schimbat. Cel putin, cu un milimetru. Sa cred ca am reusit, toti impreuna – toti cei care scriu, vorbesc, informeaza, instruiesc – sa salvam macar doua femei de la moarte si pe altele doua sa le facem sa plece, sa-si faca un rost in afara cuplului unde erau pe post de saci de box, sa-si vindece sufletul si sa traiasca linistit.

Eu nu am fost batuta, dar am trecut prin abuz emotional in cuplu si stiu, nu din auzite, cat este de greu sa te refaci dupa ce ai ajuns la un pas de a-ti pierde identitatea. Iar unele femei, din pacate, si-o pierd. Si nimeni nu are dreptul sa le judece. Asa cum nimeni nu are dreptul sa judece femeile care sunt batute in propria casa. Pana nu treci printr-un abuz, de orice natura, nu poti intelege mecanismele care te fac sa ramai in acea drama.

Dar mai bine sa nu treceti. Sa nu trecem nimeni din noi. Niciodata sau din nou. Si cu fortele care le avem, sau pe care le-am redobandit, sa ajutam femeile care inca sunt in acel infern.  E adevarat, e greu, daca nu imposibil, sa convingi un om ca el trebuie sa se salveze, mai ales daca el nu crede ca ar ar mai putea, ca exista vreo calea de iesire, o cale de intoarcere spre viata normala, mai ales daca in viata a avut tot, in afara de normalitate. Dar se poate. Si femeile care au facut acest drum, pot s-o demonstreze. Iar cele care inteleg ca e timpul sa faca ceva, dar nu stiu cum, nu stiu de unde sa inceapa, nu stiu unde sa mearga, cui sa se adreseze, pot fi ajutate.

Fiecare poate ajuta. Cineva prin scris, cineva prin instruire, altcineva prin donatii sau prin lansarea unei strangeri de fonduri. Cea mai simpla metoda de pana acum, pentru cei care nu au pregatirea sa faca nimic din ceea ce am enumerat anterior sau, banal, nu au timp, este cea oferita de Avon, prin vanzarea produselor sociale de culoare roz (cancer mamar) si cele de culoare albastra (violenta impotriva femeilor) pe care le gasiti in fiecare brosura. Profitul din aceste vanzari merge direct spre acoperirea necesitatilor din aceste domenii. Inelul pe care il vedeti in imagine este un astfel de produs.

 

Text: Diana Guja

Dragă redacție

Cand esti copil si esti abuzat

Cand esti copil si esti abuzat, inveti ca e normal sa treiesti cu durerea, pe care nici tu nici altii nu o admit. Durere nevalidata, ascunsa sub rusine.

Cand esti copil si esti abuzat, inveti ca furia sanatoasa contra abuzatorilor, cea care te-ar face sa pleci, sa-i opresti, sa te aperi, duce spre o pedeapsa inca si mai mare.

Cand esti copil si esti abuzat si iti spun sa taci, inveti ca e mai important sa taci si sa rabzi, decat sa spui ceva, sa schimbi ceva.

Cand esti copil si esti abuzat, iti iau puterea de a-ti trai viata ta.

Cei care abuzeaza cred mai mult in dreptul lor de a abuza, decat tu crezi in dreptul tau de a nu fi abuzat.

Nu mai stii ce e normal.

Crezi ca e normal ca viata sa te doara atat de adanc, incat uneori te intrebi de ce sa mai ramai in viata.

Ca adult, la munca traiesti situatii care dor. Prieteniile dor. Relatiile personale dor. Pentru ca nimeni nu stie de durerea ta.

Crezi ca e absolut normal sa nu ai ce vrei, doar faci ce vor altii si primesti ce-ti dau altii. Asa cum sunt si cat pot sa-ti dea. Nici pentru tine nu e important ce vrei.

Intrebarea „Ce vreau?” aduce frica.

Curaj. Exista o iesire.

Nu e o iesire usoara, dar viata victimelor abuzului nu a fost usoara niciodata.

M-am intrebat odata, auzind vecina batandu-si fiica de 8 ani, cum poti s-o bati atat? Cat de puternica crezi ca este?

Si am raspuns imediat: „Foarte Puternica”.

Un copil care a supravietuit abuzului de la parinti, e un copil cu o putere interioara mai mare decat puterea abuzatorilor lui/ei.

Un adult care bate copilul se simte mai slab decat el/ea. De asta si ajunge la pedeapsa fizica. Isi pierde firea complet si nu stie cum sa-si administreze emotiile. In adanc, si el/ea a ramas copil la nivel emotional. Se simte fara putere si control. Si foloseste slabiciunea fizica a copilului si credinta ca copilul ii apartine, ca sa se simta in putere si control. Abuzul fizic ii face sa se simta mai bine. Ii da o iesire emotiilor. E o explozie de imputernicire.

Cand intelegi, poti sa ai compasiune.

Cand intelegi, poti sa ierti.

Deci, care e iesirea?

Creaaza in interiorul tau suficient spatiu de dragoste proprie, ca sa faci loc durerii din copilaria sa iasa in constient. Ce inseamana asta?

Incepe cu ‘te iubesc’ in oglinda. Cel putin o mie de ori. Pana iti simti inima deschisa. Acestea trebuie sa nu fie doar cuvinte, dar sentiment adevarat, inconfundabil. Orice emotie, orice gand, ii spui „da, stiu, te iubesc”.

La inceput n-o sa te crezi. Pentru ca in viata ta dragostea doare.

Cu trecerea timpului o sa te testezi. O sa faci rebeliune contra dragostei. Si o sa descoperi cat de adanca e capacitatea inimii tale de a iubi.

Cand se stabilizeaza spatiul de dragoste in fiinta ta, o sa iasa la suprafata durerea.

Simti din nou ceea ce ai simtit in copilarie. O sa te vezi la 3, 5, 7, 2, 10, 17 ani, depinde cat timp a luat loc abuzul. Iubeste.

Da, stiu. Te iubesc. Ce pot sa fac pentru tine?

Plapuma calda. Imbratisare. Desen animat. Inghetata. Apa. Placinte.

Atat timp cat trebuie. Atat timp cat exista durerea, te iubesti. Te iubesti la toate varstele. Te iubesti cu toate amintirele. Te iubesti cu toate sentimentele. Te iubesti in rusine, in vina, in jale, in tristete, in tot. Fara conditii.

Dragostea e cea mai puternica forta din univers. Tine minte. Dragostea e cea mai puternica forta din univers. O sa iesi si din durere. Si o sa te gasesti. Si o sa fii liber/a. Si o sa TRAIESTI.

 

Text: Anna Hur

Foto: Elijah Macleod