Browsing Tag

LGBT Moldova

Dragă redacție

De ce să bei de Paște până crapă burta – e normal, dar să iubești – nu?

Am fost oprită de un preot în rutieră, pentru că purtam tricoul ,,Fără Frică” și preotul afirma ca pătratul negru e un simbol de al Satanei. Eu i-am explicat foarte politicos, că acest pătrat are o inimă în interior și, respectiv, nu poate fi simbolul Satanei. La care el mi-a zis ,,Necredincioasă ce ești, așa-i generația asta, needucați doar, ,,gamasăxualiști” peste tot”. Eu am tăcut și m-am așezat, nu știam ce ar trebui să mai spun. Poate că ar fi trebuit să spun ceva…

Am mai avut așa un caz cu un taxist, care afirma că ,,Pedicii nu au de ce să trăiască, ei nu o să ajungă nimic în viață. Atunci eu mergeam spre marșul Fără Frică. M-am cam certat cu taxistul, care era un rasist, sexist și homofob. I-am spus că sunt tolerantă, că fiecare are dreptul la viață, la învățământ și așa mai departe. Dar era prea închis la minte să mă înțeleagă sau, cel puțin, să încerce să o facă. Mi-a spus că Dumnezeu nu îi iubește. La ieșirea din taxi mi-a spus ,,Sper că nu te-am obijduit cu nimic”, la care eu i-am răspuns ,,Nu, nu am atras atenție la așa bred, apropo, sunt lesbiană”. Cred că prima oară am fost așa bucuroasă să ies din taxi.

Mi se pare extrem de stranie răutatea acestor creștini si veșnicii credincioși ai lui Dumnezeu. Oare El nu îi iubește pe toți? Oare nu El ne spune să fim toleranți, să nu ucidem etc.? De asemenea, extrem de stranii mi se par oamenii care afirmă că trăiesc conform Bibliei, dar consumă alcool cât încape și oleacă mai mult, care își fac tatuaje și piercing, care fac o grămadă de păcate. De ce să bei de Paște până crapă burta – e normal, dar să iubești – nu? De ce iubirea e interzisă, mai ceva ca în telenovelele spaniole?

 

Text: Laura Vition

Din viață

N-o sa te faca nimeni gay, Victor!

Saptamana trecuta am fost la un training pentru colaboratorii Politiei, organizat de GENDERDOC-M, ong-ul care apara si promoveaza drepturile lesbienelor, gay-lor, bisexualilor si transgenderilor (LGBT) din Moldova, pentru care lucrez acum. La training s-a vorbit despe discriminarea persoanelor LGBT din perspectiva drepturilor omului, iar daca mai simplu – despre stereotipurile legate de persoanele homosexuale, despre mituri, despre discriminare, in general, si discriminearea persoanelor LGBT, in particular.

Ceea ce s-a intamplat acolo, pe parcursul a doua zile, mi s-a parut foarte curios. In tot acest timp, eu am stat in spatele salii, la o masa, in fata calculatorului, la care lucram. Cu o ureche ascultam ce se vorbeste, iar cu o mana imi faceam notite.

Sa fii intr-o sala cu vreo 10 politisti de toate varstele, de la sectoristi, care au o experienta bogata in cazurile de violenta in familie si tot ce se poate intampla in casa unui om, la anchetatori, care au in experienta lucrul asupra celor mai odioase crime din oras, la colaboratorii din „Fulger”, destul de beligeranti, de altfel („Daca trebuie de iesit la razboi, iesim la razboi”), plus doua politiste, probabil cele mai tinere din tot grupul, unde doua femei, dintre care una lesbiana, vorbesc despre sexualitate (aici, politistele prezente s-au rusinat si au spus „Lasa mai bine sa vorbeasca baietii”), apoi despre orientarea sexuala, trecand prin diferite blocaje, negari, conflicte si neintelegeri, pentru mine a fost ca un botez in ale discutiilor grele si incomode.

Nu am de gand sa sustin nicio secunda ca politistii moldoveni sunt total nepregatiti sa discute pe asa teme sau ca sunt inchisi la minte, dar nu voi sustine nici contrariul. Gradul lor de pregatire, de informare, de deschidere si toleranta fata de persoanele homosexuale este diferit de la caz la caz, dar in medie, presupun ca situatia acum este mai favorabila decat era cu cativa ani in urma.

Apropo, politistii tot sufera din cauza stereotipurilor legate de profesia lor. Pe ei, de exemplu, ii deranjeaza avertizarile pe care le fac parintii copiilor „obraznici” despre cum „va veni nenea politist si te va inchide/pedepsi.” In plus, ei sunt constienti ca sunt asociati cu banii si coruptia.

Daca e sa fiu sincera, mi-a luat o saptamana, ca sa asimilez impresiile cu care m-am intors acasa (trainingul a avut loc la Vadul lui Voda), ca sa ies din acea zona, care la sfarsitul celei de-a doua zile, s-a infierbantat destul de mult, in contrast cu inceputul trainingului, cand toti vorbeau atent, putin jenati, ca niste elevi cuminti. Cele mai multe discutii au fost despre „alegerea” orientarii sexuale, se intelege greu spre deloc faptul ca aceasta nu este o alegere deliberata, constienta; frica de a nu fi atras in „astfel” de relatii, care iarasi porneste de la neintelegerea a ceea ce inseamna orientarea sexuala; surprindere la aflarea faptului ca persoanele homosexuale pot avea o viata de cuplu ordinara, cu aceleasi griji si bucurii ca intr-un cuplu heterosexual, mai mult, ca in cuplurile homosexuale tot sunt certuri, abuzuri si violenta si ca un cuplu de lesbiene asta nu inseamna doar mimimi.

In tot acest timp m-am gandit cum sa scriu ceea ce am vazut, auzit, simtit la acel training, care a fost mai mult decat o sesiune de informare pentru bifa, fara ca sa intru in niste zone gri in care acum nu am niciun chef sa intru sau sa le analizez. Asa ca am decis ca voi scrie cuvintele, propozitiile, frazele care pe mine m-au agatat si pe care le-am notat in carnet.

 

Femeia intotdeauna va ramane femeie, iar barbatul – barbat.

Functiile reproductive nu au fost anulate.

De ce ne povestiti despre asta? Ce reactie asteptati de la noi?

Poate ne pregatiti pentru ceva?

Vrei sa te iubesti, iubeste-te acasa! (asocierea homosexualitatii exclusiv cu activitatea sexuala.)

Nu am nimic cu asta, numai sa nu fie propaganda.

Eu nu ma duc acasa sa le povestesc parintilor cum fac sex (unul din cele mai comune mituri despre persoanele LGBT este ca ele vorbesc numai despre sex si ca, in general, fac sex de dimineata pana seara, fata de toata lumea.)

Eu nu stiu cum se explic copilului asta. Eu ma tem cand el o sa ma intrebe.

Asta e doamne fereste (s-a evitat pana in ultima clipa folosirea cuvantului „homosexualitate”).

Noi suntem altfel. Nu ne comparati cu cultura europeana.

Noi nu suntem gata.

Eu am fost educat altfel. Poate copiii mei o sa primeasca…

Genetic suntem programati asa (adica, sa ne reproducem).

Sensul omului este pentru a continua viata.

Noi va acceptam… Dar noi avem frica de promovarea asta in gradinite, scoli…

Cum poate copilul de pana la 9 ani sa stie ce vrea? (cu privire la transgenderi)

Nu voi suporta sa vad doi barbati, tinandu-se de mana. Femeile nu ma deranjeaza… Nu-i voi bate desigur, nu-i voi injura, dar nu…

M-a intristat istoria doamnei Angelica (o parte importanta a trainingului este coming-outul Angelicai Frolov; dupa el in sala se lasa o liniste grea, toti digera ceea ce Angelica a povestit. Or, o istorie reala, din viata omului care povesteste, face cat o tona de teorie).

Din punctul meu de vedere, ei sunt oameni nenorociti… asta e parerea mea (adica, nefericiti).

Dumnezeu cu dansii.

Eu nu as fi gata sa-mi dau copilul la gradinita si scoala unde sa le povesteasca despre asta.

Nu ma afecteaza, atat timp cat nu am legatura cu asta.

Sunt tolerant, dar cu limite…

Mi s-a creat impresia ca sunteti heterofobe (despre speakeri, dintre care una e heterosexuala).

Scietatea americana este straina noua (cu referire la cercetarile facute de americani, folosite la training).

Sa aveti incredere in Politie (poate eu sunt naiva, dar pentru mine aceste cuvinte simple, inseamna o victorie).

 

Noi trebuie sa iesim cumva din aceasta zona gri in care ne aflam cu totii acum. Cand parca se vorbeste, dar parca nu gura deschisa, cand parca ne mai temem, dar nu stim exact de ce, cand parca ne incomodam sa intrebam, sa privim realitatea in ochi, sa recunoastem ca ne e frica de necunoscut si ca sunt atatea lucruri pe care, pur si simplu, nu le intelegem si de aceea suntem incapabili sa le acceptam. Sa nu stii nu e o rusine. Sa te inchizi in nestiinta, constient, este o rusine (desi, nu tare imi place acest cuvant).

 

Ps: titlul este, de fapt, o replica de la training, a unui politist catre altul, in contextul in care unul din cele mai raspandite mituri despre homosexualitate este faptul ca aceasta ori e contagioasa, ori esti ademenit in mrejele ei si nu exista nicio scapare.

Text: Diana Guja

Foto: selfie de la training