Browsing Tag

#loculmeu

Maraton

#loculmeu e doar al meu și nu-l mai dau nimănui

Soarele sparge cerul. E un asfințit sângeros. Vântul suflă iarba proaspăt călcată, peste care au mers tălpile mele. Iarba e de un verde crud.

E primăvară târziu și încă nu e prea cald. Pas cu pas mă mișc printre florile care abia și-au deschis petalele și și-au eliberat parfumul.

E liniște, e multă liniște aici. Rochia albă de bumbac atinge gâzele din iarbă. Simt multă libertate. Aici nu există frică, luptă și simț al vinovăției. E spațiu, e atât de mult spațiu și e totul numai al meu, pentru că e locul meu.

e locul meu unde nu port machiaj,

e locul meu unde alerg,

e locul meu unde-mi permit să fiu tristă și veselă,

e locul meu unde iubesc și sunt iubită

e locul meu unde sunt multe cărți – cărți citite sau doar răsfoite.

laura

Locul meu e în mine. Și știu cum e aici, doar că de prea multe ori fug din acest loc, îl neg că există, îl huiduiesc și spun că nu este al meu.

Uneori vreau să nu am un loc. Dar să fiu acel loc. Spațiul, timpul să se încorporeze în mine, iar fiecare colțișor să fie bine și frumos aranjat, să nu mă mai întreb și să nu mai răspund, pur și simplu SĂ FIU.

Atunci, oriunde m-aș afla, aș ști, acesta e #loculmeu, cu bune și rele e doar al meu și nu-l mai împart cu nimeni.

 

Text: Laura G.

Maraton

#loculmeu e acolo unde am sufletul liber!

Locul meu e oriunde unde pot avea un minut de singurătate.

Iubesc oamenii, dar sufletul meu e cu adevărat liber atunci când stau în liniște, fata in fata cu gândurile mele. Și nu contează unde, in camera mea, pe holurile spitalelor unde facem ore sau într-un parc proaspăt înverzit, contează să fiu singura!

Apoi revin, cu gandurile aranjate și sufletul odihnit și pregătit pentru a comunica cu cei din jur. Atâta timp cât îmi pot permite un minut pentru suflet, eu am un loc, un #loculmeu.

 

Text: Ina A.

Maraton

#loculmeu e acolo unde vreau eu să fie, și nu unde alții ar dori

Locul meu e la liceu la Chișinău, ziceam eu, părinții au zis că e în sat la școala medie…

Locul meu e la pedagogie limbi străine, ziceam eu, fratele a zis că la economie management…

Locul meu e la țară, ziceam eu în iunie după absolvire, dorind o vacanță, tata a zis că e la lucru, ia și lucrează…

Locul meu e la recepție, zicea șeful, eu alergam prin oficiu…

Locul meu e în politică, zicea IvanIvanci, eu ziceam, rîzînd da da în tabele excel și mape…

Locul meu e la bucătărie, zicea un pretendent sarcastic, eu ziceam ferm ba nu…

Locul meu e la sală la sport, zicea Catea, eu ziceam da pentru ce, că nu-s grasă…

Locul meu e la lucru după program, zicea fiul șefului, eu oftam și mă certam…

Locul meu e în inima cuiva, pe care odată ce l-am întîlnit, toate aceste locuri nu au mai avut un rost, sau poate au avut…

Locul meu e în brațele lui… departe de cei care îmi spuneau unde mi-i locul..

P.S. Locul meu e acolo unde vreau eu să fie, și nu unde alții ar dori!

 

Text: Ludmila B.

Maraton

#loculmeu si al copiilor mei e linga sotul meu

Locul meu si al copiilor mei e linga sotul meu… care a fost fortat sa plece de linga noi, pentru a se asigura ca ne poate oferi un viitor… pentru a ne oferi un trai mai bun… pentru a ne ajuta sa traim nu doar supravetuim…

Tara asta l-a alungat, a fost impus sa plece acum citeva zile… de cind e plecat lacrimile copilului meu se cintaresc in kg… inima ne este frinta si dorul enorm….

17410403_10154410866027944_856004417_n

#loculmeu e in familie… o familie completa… o familie fericita… o familie ce traieste!

Text: Olga

Maraton

#loculmeu e oriunde unde încap, se simt şi se înţeleg amintirile mele

Cînd am decis să particip la acest maraton, nu ştiam exact ce anume o să scriu. Pentru că, credeţi-mă, nu mi-am pus absolut niciodată această întrebare. Nici cînd am ajuns să depun actele la facultate. Pentru că mereu mi-a părut, şi cred că, pe bună dreptate, că locul meu e exact acolo unde mă aflu. Excepţii au fost foarte puţine, şi de scurtă durată.

Dar acum m-am aşezat şi am căzut pe gînduri. Cum adică, locul meu? Ce se ascunde după acest paravan? Absolut sigur, copilul meu, soţul, familia, prietenii sunt acei lîngă care mă simt completă, armonioasă, sigură, importantă. Dar ar mai fi ceva. Casa în care am copilărit. Lumile în care am călătorit de cînd am luat prima carte în mînă. Biserica în care mi-am găsit o bună parte din puzzle-urile pierdute, cîndva, demult. Nopţile de confidenţe alături de unica mea prietenă din copilărie. Timpul pe care îl petrec creînd lucruri ce îmi plac. Mirosul de liliac şi tei din poarta bunicilor. Plăcintele cu vişine proaspete gătite împreună cu colegele de clasă. Amintirile. Multe amintiri.

Aşa că, pot conchide că locul meu e oriunde unde încap, se simt şi se înţeleg amintirile mele. Pentru că fără ele eu nu mai sunt eu. Ele sunt comoara din interiorul meu, pe care foarte şi foarte puţini o ştiu.

 

Text: Ana C.

Maraton

Locul meu e in carti… sau pe linga ele

Cind eram mica, mama mea imi ascundea cartile de la bibliotecaca, ca sa ma opresc din citit si sa fac mai multa treaba pe linga casa…

Prietena mea Tina se plingea mereu ca mama ei o rupe de la televizor si o pune sa citesca. Mama ei era profesoara de limba romana. Ce nedreptate!

Cind eram mica, visam la o mama care sa fie profesoara de limba romana…

Citeam pe furis. In podul casei, in fundul gradinii sau in harbuzaria de pe virful dealului. Locul meu era in aceste colturi bucolice si in cartile in care ma ascundeam.

Apoi visul meu s-a implinit. Am o casa si in ea multe carti. Dar, paradoxul e ca, cu cit mai multe carti vreau si cu cit mai multe carti achizitionez, cu atit mai putin spatiu am ca sa le depozitez si timp ca sa le citesc.

Cititul din podul casei e inlocuit cu cititul in troleibuz. Fundul gradinii acum e bucataria mea de sase metri patrati. Citesc mestecind prin cratite.

Intr-o zi am descoperit pagina lui Joshua Becker si am inteles ca acumulez prea multe carti. Si ca incerc sa-mi potolesc o sete din copilarie. Am nevoie sa consolez copilul din mine…

Astazi traiesc cu o carte electronica, in care incap toate povestile mele din trecut, prezent si viitor. Si astazi inteleg ca locul meu a fost prea mult timp printre carti. Astazi el e in afara lor. In discutii cu prietena, in jocul cu copii, in jurnale scrise si niciodata re-citite.

Culmea paradoxului: intreaga mea colectie de carti se odihneste acum la mama la tara, in casa mare. Si mama nu-mi mai zice nimic…

 

Text: Lidia

Maraton

#loculmeu e la mare

De când ne-am întâlnit pentru prima dată şi până în prezent, sunt convinsă că locul meu e acolo. Marea îmi este ca o prietenă. Mă aşteaptă răbdătoare an de an pentru câteva zile, în care eu încerc în disperare să recuperez şederea mea într-un oraş gri.

marea

Ea îmi oferă confort şi libertate. Prietena mea nu are limite. Mă lasă să visez până unde vreau. Mă spală de rutină şi oboseală. Oh, nici nu ştii cât visez la ea! Vreau să mă trezesc în fiecare dimineață în aer sărat. Să iau masa în zgomotul valurilor. Să aduc nisip în casă pe tălpile goale. Să am corpul bronzat de soare.

Câți ani frumoşi ne aşteaptă împreună! Abia aştept să o iau de la capăt lângă un țărm îmbrățişat de-o mare…

 

Text: Carolina Ursu

Maraton

#loculmeu in lumea ei e unul de… buburuză socială 

Astăzi locul meu a fost la teatru, ieri la un concert, mâine la un film…
Caut în toate aceste locuri un loc al meu pierdut cândva, undeva.

#loculmeu e în tot ce nu mi-am oferit până acum. Sau mi-am oferit, dar prea în grabă, prea pe fugite și prea puțin.

Locul meu e în preajma oamenilor de la care pot mereu învăța, a oamenilor ce se exprimă și gândesc frumos. În diferite feluri și prin diverse mijloace: pictură, dans, muzică, teatru (ceva ce-mi e tare aproape), literatură.

Eu încă imi mai caut locul meu…

buburuza

Locul meu de zi de zi e și cel din acest desen. Unul de buburuză cu fundiță. Da. La cârma unui cărucior simpatic în care un buburuzel mic bate neîncetat din piciorușe în semn de revoltă.

Acum are cinci ani. Și e fetiță. Și așa a desenat ea zilele astea #loculmeu. A spus că cea cu fundiță sunt eu, iar cel mic din cărucior e ea când era bebe.

Locul meu e unul de insectă mică, de buburuză ce are în spate un buburuz, ce pare spectator, („privitor ca la teatru”) și o altă suită de ALTE insecte ce par a fi fluturi de diverse forme si culori ce vin spre cărucior.

Locul meu este și drumul pe care încerc să urc căruciorul. Un drum pe care mi l-am ales și pe care încă urc, învăț și întalnesc personaje noi.

Text: Cristina Culic

Maraton

Omnia mea mecum porto

Când eram mică credeam că locul meu e în brațe la tata. În liceu mi se părea că locul meu e în brațele băiatului cu ochi albaștri din banca e treia (Стасик привет!) La facultate am stat pe locuri străine. Pe urmă nu mai țin minte dacă erau sau nu ale cuiva.

Când cei 3 copii de care am grijă uneori mă numesc mama în loc de nana mi se pare că locul meu e lângă ei. Apoi iau bilet și mă întorc la Matilda – o mâță nepretențioasă și deșteaptă care și-a făcut loc în inima mea.

Lângă bărbatul meu (de această dată al meu pe de-a întregul) mi se pare că sunt la locul potrivit, lângă omul potrivit. Potrivim amândoi locurile și nopțile. Doar că am mai trecut prin asemenea situație și știu că se poate sfârși. Și alta o să doarmă în locul meu.

Dacă o să încerci să desenezi cu creta locul în care stau exact acum, încăltață în pantofiii mei aducători de noroc, în momentul în care o să iei creta în mână, am să fac un pas și am să ies din cerc. Eu nu am loc. Nu sunt de aici și până aici. Adevăratul meu loc, bucata de pământ bun și roditor, e în mine. Ascuns undeva în adânc. De acolo iau forțe și acolo mă duc să plâng. Și nu contează unde sunt, cu cine sunt, dacă se aud voci de copii în cameră ori miroase a parfum de bărbat ori miaună pisica.

 

Text: Lola Majeure

Maraton

#loculmeu este între 1000 de îndoieli și un răspuns întârziat

#loculmeu este între note muzicale și materii în care nu am niciun bob de talent, fapt care, totuși, nu mă încurcă să îmi exprim părerea despre acestea.

#loculmeu este de multe ori vulnerabil, brăzdat de sinusoide emoționale.

#loculmeu este între cuvinte pe care mai ieri nu le înțelegeam, iar azi le îmbrățișez.

#loculmeu este în era Peștilor.

#loculmeu este între balene albastre și roz.

janesse

#loculmeu nu este stabil.
În condițiile în care GPS-ul nu a fost calibrat, #loculmeu e incert.

 

Text: Janesse Solery