Browsing Tag

Lupul Sur

Părțile corpului

Cele 7 kilograme și cele 7 lecții învățate

Eu am avut întotdeauna niște kilograme în plus. Când fetele de vârsta mea aveau 30 de kilograme, eu aveam 37. Când ele aveau 40, eu aveam 47. Ele 50, eu – 57. Cred că ați prins idea – noi nu eram niciodată egale. Erau mereu între noi cele 7 kilograme.
– Tu ai mușchi! – îmi băga mama mințile în cap.
Eu, bineînțeles n-o credeam, că eram la vârsta când știam că mama nu știe nimic. Făceam un sport foarte solicitant. Eram ca un măgăruș și le invidiam pe fetele care erau, cum să vă spun, ca niște capre. :) Cu glezne subțiri și umeri înguști.
Abia acum am ajuns să înțeleg că mama avea, de fapt, dreptate. Caprele cu glezne s-au transformat în cămile, cu burtă și cocoașă, iar cea cu umeri înguști – în Tiranozaurul rex, și ca formă, și ca (inevitabil) conținut. Iar eu tot în formă de măgăruș am rămas. Am mai pus niște kilograme, nu-i vorbă. Nașterea unui copil și modul sedentar de viață și-au spus cuvântul. Dar observ cu satisfacție că cel puțin aceste kilograme sunt distribuite proporțional și eu știu că trebuie să mulțumesc nu genelor, ci părinților care la timpul cuvenit m-au pus să fac sport.
De ceva timp mi-am propus să mă întorc la condiția fizică pe care o aveam cândva. Eu m-am împăcat demult cu situația ”7 kilograme mai mult” și nu țin neapărat să scap de ele. Eu știu că kilogramele pe care le pierzi pot fi diferite. Corpul nostru este format din apă în proporție de 70 la sută. Poți să pierzi ușor câteva kilograme, deshidratându-te, sau limitând consumul de sare. Poți să te înfometezi și să pierzi și puținii mușchi pe care îi ai. Scopul meu este totuși, altul. Eu vreau să scap de câțiva centimetri de țesut adipos, care s-au așesat uniform pe mine.
Așa că mi-am luat, de ceva timp, un abonament la sală. Și chiar îl folosesc. Sunt mulțumită de progres, și dacă scopurile voastre coincid cu ale mele, poftim mai jos câteva lecții utile, pe care le-am învățat prin ”trial and error, mostly error”.
rencontres juives 1. La sală trebuie să mergi de una singură. Dacă n-ai motivație și găsești o prietenă care n-are nici atâta, nu te aștepta că adunând ”-” și cu ”-” vei obține un ”+”. Vei obține un minus și mai mare, pentru că prietena te va dezorganiza. Azi are ciclu, mâine are ședință, poimâne se simte rău, iar joi e ziua de naștere a soțului. Nici în sală nu vei putea lucra din cauza ei. Dacă o vezi rar – vei vorbi cu ea în timpul exercițiilor. Vei vrea să stai cu ea la o terasă după, și obligatoriu vei mânca ceva de la care mai bine te abții. Și mai demotivant este să te compari mereu cu ea. Mai rău poate fi doar dacă ea și-ar permite să te critice, și credeți-mă, oamenii noștri sunt în stare s-o facă, din cele mai bune intenții, desigur.
source link 2. Nu forța lucrurile. De foarte multe ori oamenii își propun scopuri irealizabile, fac eforturi disperate, după care abandonează pentru că li se pare că este prea greu, prea obositor, practic imposibil. Gata, mă pun pe slăbit, chiar de luni, zic ei. Cele mai bune rezultate vin însă, de la eforturi mai mici, dar sistematice. Pe care le faci fără să te gândești, relaxat, din inerție. Sarcina celui care n-a mers niciodată la sală este să se obișnuiască s-o facă sistematic și cu plăcere. Să nu facă din asta o corvoadă și o obligație, ci un prilej de retragere din rutina datoriei față de alții. Poți să faci yoga sau să înoți dacă te mai dor mușchii, important este să faci din timpul petrecut la sală un timp care este doar al tău. (Un motiv în plus să nu mergi la sală cu prietene.)
binaryoptiondemo 3. Nu te teme să devii prea mușchioasă. Femeile sunt speriate că dacă vor ridica greutăți, vor deveni în scurt timp ”ca un mujic”. Nimic mai departe de adevăr. Ca să arăți ca un buhăieș tânăr trebuie să petreci foarte mult timp în sala de forță, să ridici greutăți mari și să mai iei și steroizi. O femeie obișnuită, care merge la sală de 3 ori pe săptămâna, trage de fiare moderat, câte o oră, va avea mare noroc dacă în câteva luni își va observa conturul bicepsului în oglinda băii. Ca să nu te doară mușchii – întinde-i bine după antrenament și fă un duș contrastant. Mie îmi era lene – până am observat efectul.
follow url 4. Nu fă exces de cardio cu scopul de a pierde țesut adipos. Noi suntem obișnuiți cu ideaa că fuga nu poate fi un lucru rău. Noi ținem minte cum la educația fizică eram fugariți în jurul școlii. Dar asta probabil se întâmpla pentru că așa îi era mai comod învățătorului, elevii fug în cercuri din capul lor și tu stai cu bățul și nu trebuie să te mai gândești la nimic. Specialiștii în materie de fitness nu mai recomandă fugitul ca o soluție universală. În timpul fugitului, se ard relativ puține calorii: în 30 de minute ai compensat un măr mâncat. Organismul ia aceste calorii din rezervele de glicogen, care se formează din glucoză (care se ia din mărul mâncat înainte de antrenament). După ce le epuizează, începe a lua din mușchi (iar dacă n-ai mâncat măr, tot de acolo, dar imediat ce ai pus piciorul pe bandă). Și doar după vreo 20-30 minute de efort continuu, se bagă și la depozitele strategice de grăsime, pentru că înțelege că treaba-i slută. Așa că dacă nu ești un goblin care a păpat prea mulți steroizi și nu vrei să pierzi și puținii mușchi pe care îi ai, fugi doar după ce ai tras de fiare cel puțin 20 de minute. Altfel vei avea mușchii nedezvoltați, ca maratoniștii, numai că ai tăi vor fi acoperiți și cu un strat (gros) de grăsime. Apropo, cea mai plinuță colegă de clasă, care gâfâia ultima fugind în jurul școlii de două ori pe săptămână, nu-i așa că n-a mai slăbit?
go here 5. Nu scoți burta cu ajutorul ”abdomenelor”. Poți să faci flotări până te învinețești și să nu poți da jos burta. Pentru că slăbirea locală este imposibilă. Din experiența mea: ca să slăbești, trebuie să arzi caloriile mâncate și depozitele de grăsimi iar cel mai bine ele se ard prin… ta-da-da-dam! -genoflecțiuni. Cu câte o halteră în fiecare mână, sau la aparat (leg press). Dai burta jos antrenând… coapsele și fundul. Explicația acestui aparent paradox este următoarea. Orice mușchi consumă energie, și cu cât el este mai mare, cu atât mai mult mănâncă. Genoflecțiunile cu greutăți dezvoltă grupurile de mușchi care sunt cei mai mari și care odată crescuți, pot lesne mânca o căldare de grăsime pe an.  Mușchi abdominali sunt mult mai mici. Apropo, ai cercul ăla de învârtit pe talie? Dăruiește-l copiilor.
follow url 6. Nu te înfometa. Dacă o faci, organismul o să se sperie de moarte că ai de gând să-l termini cu zile. O să lase grăsimea pentru vremuri grele, și intrând în regim de economie de război, o să-ți pape mușchii în primul rând. Nu numai că n-o să slăbești calitativ (худая корова еще не газель), dar încă și o să ”strici motorul”, adică data viitoare, odată cu sfârșitul curei de slăbire, când o să papi jumate de ruladă cu halva, n-o să aibă cine-o arde. Și toată această ruladă o să se așeze frumos și ireversibil pe talie, pentru că organizmul o să țină minte prin ce cumpănă a trecut și o să ia măsuri. Fără regim totuși, nu slăbești, oricât ai transpira la sală. Eu limitez carbohidrații. Nu mănânc zahăr, făinoase, cartofi, porumb, orez, limitez consumul de fructe și nu beau deloc alcool, mai ales bere. Pofta de mâncare, în special de ceva dulce, se controlează excelent cu scorțișoară – dimineața în cafea.
click 7. Nu arunca banii pe pastile de slăbit și creme anticelulitice care promit miracole. Sunt niște jafuri. Principiul de aur de care mă conduc eu este că tot ceea ce este inofensiv este și inutil. Lucrurile care funcționează cu adevărat trebuie obligatoriu să aibă niște contraindicații și efecte secundare! Demult nu mă mai prostesc la capitolul ”extract de ferigă regală” sau ”scuipat de cobră sălbatică”. Banii economisiți îi cheltuiți mai bine pe un costum de baie trăsnet. Nu m-aș mira să vă ajungă și de un bilet la mare, la cât costă toate aceste creme și loțiuni.
Apropo, de costume de baie, care în nici trei luni vor deveni actuale. Eu de curând am înțeles care-i pentru mine sensul de a fi ”în formă”. Să fii în cea mai bună formă pe care o poți obține înseamnă în primul rând, libertate. Nu trebuie să porți un tricou lung și larg pe plajă. Nu depinzi de fabricantul care nu coase mărimea ta, sau de importatorul care aduce în Moldova numai fuste scurte și pantaloni strâmți. Fiind în formă, poți purta aproape orice. Și poți chiar mânca orice, fără riscul de a te transforma în cămilă.
Sper că experiența mea v-a fost utilă și vă doresc să fiți mereu în cea mai bună formă!
Mamele scriu

Integrarea la Evul Mediu

fotos de mujeres solteras felices Citesc cometariile pe marginea unui articol publicat recent în blogosfera feminină. Unul din ele sună așa:”Când femeile se ceartă între ele, diavolul stă într-un colţ, în linişte… ascultă şi învaţă!” Comentariul este scris tot de o femeie, una tânără, proaspăt măritată, cu voal și în rochie de culoarea inocenței în poza de profil. Nu este pentru prima dată când dau peste asemenea ”perle de înțelepciune”.

http://leitensoftware.de/?rrte=niia-hall-single&acc=b1 Am vrut sa-i răspund, dar nu am făcut-o. Știu că n-are rost. Întotdeauna m-am simțit nepuntincioasă în fața acestui fenomen – ura femeilor pentru propriul lor grup. Este un fenomen unic în felul său. Și poate fi observat nu doar în Moldova.

rencontre 50 60 ans Nu există nici un alt grup care să scuipe într-un asemenea hal în propria fântână. Oamenii se mai ceartă la nivel individual, concurează, au conflicte, dar niciodată nu se desolidarizează de semeni fără a fi considerați trădători. Arătați-mi vreun popor sau vreun grup social sau religios care să se autocritice și să se autoinsulte sistematic, făcându-și o imagine proastă de grup cu mâinile proprii. Eu nu cunosc nici unul. Doar femeile o fac. Cele mai sârguincioase îmi par fetele și femeile tinere.

http://www.cilentoescursioni.it/?kiskwa=notizie-trading-tempo-reale&cfa=c8 Și nici măcar nu există motive. Îmi tot pun întrebarea, de ce ar trebui să avem noi imaginea de „fiice ale șireteniei”, răutăciaose, perfide, egoiste și avide după bani, ființe atât de malefice, încât nici diavolul nu ne întrece? Este o atitudine medievală, irațională și fără suport factologic.

Ce am făcut noi? A fost oare vreo femeie printre cei, care au pornit războaie și genociduri? Sunt majoritatea criminalilor femei? Sunt oare bogățiile lumii, făcute prin sângele și sudoarea altora, ale noastre? Avem noi mafii, care țin carteluri de droguri și se ocupă cu traficul de copii? Cu siguranță, nu. (Femeile dacă și sânt implicate în afaceri murdare, au de obicei roluri administrative: vreo madame într-un bordel, vreo persoană de legătură în schemele traficanților, și anume ele sunt aruncate sub tren atunci când cei, în ale căror buzunare curg banii, au probleme cu legea.)

Societatea adesea găsește scuze până și celor mai sângeroși dictatori. Nu și femeilor. Un val enorm de ură și de insulte împotriva lor poate porni de la lucruri mărunte. De la fleacuri. Cineva și-a făcut ”narashivanii”. Altcineva a făcut niște filmulete. O altă femeie a îndrăznit să nu vrea copii. Sunt, efectiv, demonizate din nimic.

De unde această percepție publică negativă care atârnă asupra noastră, ca sabia lui Damocle? Sunt curioasă ce credeți voi. Situația mi se pare de-a dreptul paradoxală, și aș dori să avem o discuție despre asta.

Text: Lupul Sur

Foto coperta:  go The Women Fighting for the Breeches de John Smith