Browsing Tag

recenzie carte

Lecturi

“The Last Lecture” de Randy Pausch

Universitatile din SUA au o traditie foarte frumoasa a ultimei prelegeri. Profesorii sunt rugati sa tina o prelegere pentru studentii care absolvesc in acel an, nu pentru a preda materialul lor obisnuit, dar pentru a le transmite intelepciune si inspiratie. Randy Pausch, profesor de informatica la Universitatea Carnegie Mellon, a fost rugat sa dea o asemenea prelegere. Doar ca el in acel moment in viata sa se lupta cu cancerul pancreatic si chiar cu o luna inainte de prelegere doctorii l-au anuntat ca mai are doar 3-6 luni de trait. Randy, in momentul and a fost diagnosticat cu cancer, era un profesor si cercetator stiintific renumit,cu o cariera stralucita, casatorit de 6 ani cu femeia visurilor lui si tata a 3 copii sub 6 ani, dintre care unul nou-nascut. El fiind un om al stiintei, a hotarat ca va lupta cu cancerul in cel mai stintiific mod, deci a facut toate operatiile si tratamentele posibile in acel moment pe pamant, dar dupa un an de lupta, doctorii i-au spus ca nu mai pot face nimic.

Randy a intitutlat aceasta ultima prelegere “Really Achieving Your Childhood Dreams” si, desi a sustinut-o in fata a sute de studenti, a dedicat-o copiilor sai, acesta fiind modul de a le transmite lor, prea mici la moment, intelpeciunea si dragostea lui de tata.

Prelegerea lui Randy este despre viata si despre visuri, si despre dragoste, si despre valori, este plina de inspiratie si umor, iar dupa aceasta prelegere i se propune sa publice si o carte. Asa apare cartea “The Last Lecture”, in carte autorul vorbeste mult despre copilarie si recunoaste de la inceput ca el a castigat loteria cu parintii sai. Ei l-au sustinut in creativitatea sa si, in acelasi timp, l-au invatat valori de pret ca responsabilitatea, munca si daruinta. Cu umor povesteste despre cum parintii lui l-au lasat sa picteze desene pe peretii camerii sale si nu au intrat pana cand el nu si-a terminat capodopera. Cu dragoste povesteste despre marea lui iubire – sotia sa si cu emotie despre cei trei copii care vor creste fara el.

Randy si-a trait viata muncind si facand tot posibilul pentru a-si indeplini visele, acestea incluzind printre altele sa experimenteze lipsa gravitaţiei, sa scrie un articol in World Book Encyclopedia, sa devina un imaginer la firma „Disney” pentru a crea atractii in parcurile tematice. Toate au devenit realitate intr-un mod sau altul si el povesteste mai detaliat in carte despre aceasta, sperand sa incurajeze si pe altii sa isi urmeze visele.

Pe parcursul anilor a inteles ca trei lucruri sint enorm de importante: transmiterea cunostintelor, eficienta muncii in echipa si sustinerea altor oameni in realizarea viselor lor.  De asemenea, rolul si necesitatea acelor oameni in viata care iti vor spune adevarul in fata si te vor pune la punct cand este nevoie. Randy vorbeste deschis si despre calitatile sale negative, una din acestea fiind aroganta si ii este recunoscator unui profesor care inca in tinerete l-a facut sa inteleaga ca trebuie sa lucreze asupra sa in acest context.

In carte sint atitea sfaturi inspirationale, favoritele mele sint urmatoarele:

Too many people go through life complaining about their problems. I’ve always believed that if you took one tenth the energy you put into complaining and applied it to solving the problem, you’d be surprised by how well things can work out.

 

Experience is what you get when you didn’t get what you wanted. And experience is often the most valuable thing you have to offer.

 

Luck is indeed where preparation meets opportunity.

 

The brick walls are there for a reason. The brick walls are not there to keep us out. The brick walls are there to give us a chance to show how badly we want something. Because the brick walls are there to stop the people who don’t want it badly enough. They’re there to stop the other people.

Randy a predat The Last Lecture – Really Achieving Your Childhood Dreams in septembrie, 2007, in aprilie, 2008 a fost publicata cartea The Last Lecture, iar in Iulie 2008 el s-a stins din viata la 47 de ani, dar a reusit in acele ultime luni din viata sa inspire si sa motiveze milioane de oameni. Prelegerea de la universitate a fost vizionata de peste 16 millioane de oameni pe YouTube, cartea a fost tradusa in 48 de limbi, inclusiv  in romana cu titlul de Ultima Prelegere.  Randy a primit foarte multe scrisori de multumire: de la parinti care au lasat copiii sa picteze peretii din camera, de la persoane care se luptau cu boli terminale sau au pierdut pe cineva drag si de la oameni obisnuiti, ca noi toti, care uneori nu ne dam seama ce dar minunat e viata si ca visele pot deveni realitate, totul depinde doar de noi!

Cand inca era in viata i s-a propus sa faca si un film pe baza cartii, dar el a refuzat, sustinind ca scopul pe care l-a urmarit, scriind cartea, a fost atins si nu e nevoie de vreun film.

Aceasta este una din preferatele mele carti motivationale si o recomand cu drag, iar daca aveti o ora libera, priviti si prelegerea:

www.youtube.com/watch?v=ji5_MqicxSo

Lecturi

“Supuse sau rebele. Doua versiuni ale feminitatii” de Aurora Liiceanu

“Supuse sau rebele” de Aurora Liiceanu este o carte despre soarta femeii asuprite. Cele doua eroine, Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald traiesc supunerea fata de sotii lor, scriitori celebri, in felul lor. Feluri diametral opuse, diametral dramatice.

Hadley este prima sotie a lui Ernest Hemingway, cu 8 ani mai in varsta decat el, si, respectiv, mama primului sau copil, un baietel numit acasa Bumby. Hadley a fost o femeie simpla, provinciala, dintr-o America puritana si lipsita de pretentii. Ea l-a cunoscut pe Ernest cand varsta, masurata de normele sociale, era demult sa fie maritata si cu copil. Sau, cel putin, sa aiba o viata independenta, cu slujba si o cameruta inchiriata. Hadley locuia in casa parinteasca, fara slujba si fara viata sociala.

Hemingway, tanar, macho, cu ambitii si dorinta obsesiva de a deveni cineva, intr-un avant, dupa un sir lung de scrisori tandre, ii propune lui Hadley sa se casatoreasca si sa plece la Roma. Ea a acceptat. In loc de Roma, au plecat la Paris, dupa sfatul unui amic american, scriitor si el.

Toata casnicia lor decurge la Paris, unde Hadley nu-si gaseste locul si unde devine o anexa a lui Ernest, un om activ social si aventurier. Ea este plata si o stie. Ea vrea o viata tihnita, o casa unde va gospodari, un barbat pe care sa-l asteapta seara cu masa pusa. Hemingway vrea cu totul altceva.

Peste 4 ani de casnicie, in 1925, Hadley afla de relatia dintre Ernest si Pauline Pfeiffer, prietena de familie. In 1927, cei doi divorteaza.

A doua eroina este Zelda Fitzgerald, prima si unica sotie a lui Scott Fitzgerald, marea stea a literaturii interbelice, omul care arunca bani peste geam, in accesele lui de nebunie si exaltare, alimentate de alcool si tanara lui sotie, care era o adevarata lunatica, o bomba care exploada zilnic. De cateva ori pe zi, chiar.

Zelda era si ea provinciala, insa total diferita de Hadley. Extravaganta, extroverta, exuberanta, ea era curtata intens de barbati, pana si dupa casatorie. Pana a si-o lua de nevasta, Scott a trecut prin toate starile de anxietate posibile, Zelda jucandu-se cu el ca o pisica cu un soarece pe jumate mort.

Zelda si Scott formau un cuplu exploziv. Debordant, fara limite si foarte fuzional. O fuziune hipnotica, pe care si-o dorea atat de mult Hadley s-o poata avea cu Ernest si pe care ea o observase la Zelda si Scott, cu care ei se intersectase de cateva ori, cand locuiau la Paris.

Povestea Zeldei, insa, este cu mult mai dramatica, asa cum este si caracterul ei, de fapt. Zelda a fost supta, picatura cu picatura de Scott, care isi scria romanele inspirat din jurnalele ei personale, notitele ei, vorbele ei, felul sau de a fi. Fiecare eroina a lui Scott Fitgerald este o versiune a Zeldei. Scott o vroia numai pentru el. In el. Fara ea, el era pierdut. Aceasta sete de a o poseda, pana in cel mai indepartat colt al fiintei sale, iese violent la suprafata cand Zelda insista sa-si publice primul (care va ramane si ultimul) sau roman.

Aurora Liiceanu scrie ca cele doua femei sunt foarte diferite. Eu, insa, le-am observat mai mult asemanarile, decat deosebirile aparente. Ambele nu au putut, nu au avut resurse interioare necesare pentru a-si impune pozitia in cuplul pe care il formau. Hadley nu a putut sa ia de la Ernest ceva mai mult decat acesta era dispus sa-i dea. Zelda asa si n-a putut sa se identifice independent de ceea ce facuse din ea Scott. Ele ambele au cazut intr-o capcana, din care una iesise, pentru ca alta femeie o impinsese pe usa, iar alta iesise pe usa azilului de boli mintale.

Relatiile ne construiesc si ne modifica psihologic. Ne fac pe noi, femeile, sa ne intoarcem la eul nostru si sa-l gandim, daca-l gandim.

Eu personal ma asteptam la ceva mai mult de la “Supuse sau rebele”, poate din cauza ca sotiile celor doi mari scriitori imi erau deja cunoscute, desi pe Zelda o cunosteam inr-o masura mai mica. Desi mie mi-a lipsit ceva in aceasta carte, o recomand spre lecturare mai ales celor care au citit deja oprea lui Hemingway si, cu precadere, The Moveable Feast (Paris est un fete), jurnalul parizian a lui Hemingway, publicat postum. Or, cartea de fata este un fel de unghi de vedere feminin a ceea ce s-a intamplat la Paris. Iar daca l-ati citit deja pe Scott Fitzgerald, dupa “Supuse sau rebele” veti dori negresit la reveniti la el, sa-l recititi. Si o veti face cu alti ochi. Va asigur.

Lecturi

“Beloved” de Toni Morrison

“Beloved” de Toni Morrison este un roman despre dragostea absoluta pentru copiii pe care i-ai nascut, despre libertate, regrete, sperante, asteptare. “Beloved” este o carte care ti se pune ca o piatra pe inima, ca sa te umpli cu putere si s-o poti urni din loc, pentru a gusta din fericirea de a te fi nascut liber.

In acest roman, pentru care autoarea a luat Premiul Pulitzer pentru Fictiune, se descrie viata unei sclave, Sethe, care a reusit sa evadeze din statul Kentuky spre Ohio, un stat in care sclavagismul a fost abolit. Cei trei copii, doi baieti si o fetita, pe care ii nascuse de la sotul sau, o asteptau deja intr-o casa pe care o ocupa soacra sa, in orasul Cincinnati. Fugind, Sethe era insacrinata cu al patrulea copil, fetita, pe care o naste pe un mal de apa, alaturi de o fata alba, plecata in cautarea visului sau. Supravietuind, ca prin minune, ea si pruncul ajung la destinatie unde bucuria regasirii e imensa.

Peste cateva zile Sethe isi omoara prima fetita, vazand cum de casa se apropie fostul ei stapan si inca vreo doi oameni albi. Innebunita de durere, decisa sa nu-si lase copiii sa treaca prin calvarul vietii de sclav prin care a trecut ea si tot neamul ei, Sethe incearca sa-i omoare pe toti, insa, nu-i reuseste. Doar fetita, care abia incepea sa mearga, era rezemata cu capul de umarul sau, iar sangele ii tisnea ca dintr-un robinet defect.

Romanul se numeste “Beloved” dupa numele taiat pe piatra tombala a fetitei moarte. Mai mult  Sethe nu si-a putut permite sa scrie, nu avea cu ce plati taietorul in piatra. Chiar si acest “Beloved” a fost platit cu carnea ei. Peste ani, in care i-au plecat baietii, obositi de casa bantuita de fantoma copilului omorat, in care i-a murit iubita soacra, Baby Sugs, si i-a venit la casa un barbat, Paul D, unul din fostii “colegi” sclavi, care a stiut cum sa fugareasca fantoma din casa si cu care incearca sa-si faca o viata, desi Denver, mezina ramasa in viata, nu aproba relatia lor, apare Beloved, o tanara femeie, care avea tot atatia ani, cati ar fi avut fiica pe care o omorase.

Beloved nu are amprente. Nici linii in palme. Odata cu venirea ei, totul se transforma. Ea invadeaza spatiul, umple cu ea fiecare colt si fiecare por din Sethe. Beloved a venit dupa mama sa.

“Beloved” e o carte care se citeste destul de greu. Stilul autoarei este intortocheat, incordat pe alocuri, naratiunea sare de la o stare la alta, de la un subiect la altul. E impletita, inflorata, ca fusta unei femei de culoare, e greoaie ca dupa-amiezile din sudul Statelor. Dar merita citita. Pentru complexitatea ei si pentru sentimentele pe care le trezeste. Dureroase uneori, confuze, dar atat de vii. “Beloved” este despre umanitate. Despre faptul ca nu exista doar alb si doar negru. Despre dragostea care poate ucide. Despre maternitate.

Cartea a fost tradusa si in romana.

Lecturi

“The Help” de Kathryn Stockett

The Help, debutul autoarei Kathryn Stockett, a fost scrisa timp de 5 ani si publicata in 2009, dupa ce a fost refuzata de 60 de agenti literari, ca apoi sa devina o carte de succes tradusa si publicata in peste 40 de tari si, ulterior, ecranizata.

Actiunea are loc intr-un orasel mic din statul Mississippi in anii ’60 si este povestita din perspectiva a trei femei – doua servitoare de culoare Aibileen si Minny, si Skeeter, o tanara alba, proaspat absolventa a colegiului, care viseaza la o cariera de scriitoare. O prietenie frumoasa se leaga intre aceste femei, pe care parca nu ar trebui sa le lege nimic, si, riscind multe, ele reusesc sa dea glas miilor de servitoare de culoare discriminate in sudul Americii.

The Help este o poveste despre curaj, despre discriminare, despre solidaritate, despre dragoste si iarasi despre curaj.

Este o carte despre femei care cresteau copiii altor femei cu mai multa dragoste, decat le oferea mama lor, in pofida discriminarilor si abuzurilor carora erau supuse; despre cum o femeie care era atit de puternica in afara casei ei, permitea sa fie calcata in picioare si abuzata de sot in casa si rabda, pana cand, intr-o zi, nu a mai rabdat; despre cum e sa fii diferita si sa simti in adancul sufletului tau ca nu e corect sa faci ca toti ceilalti, chiar daca asta este norma si tu vei parea anormala si vei fi marginalizata, daca vei face altfel.

Aceasta povestire are si umor, si drama, are si durere si bucurie, are foarte mult optimism, se citeste usor si este perfecta pentru o lectura de vacanta.

Cartea a fost ecranizata in 2011 si pe ecrane a aparut filmul “The Help”. Sincer, eu aproape niciodata nu am vazut asa o armonie perfecta intre eroinile din carte cu actritele din film. Pur si simplu, m-am indragostit de Emma Stone, care a jucat rolul lui Skeeter exact asa cum mi-o imaginam din carte, iar Viola Davis (Aibileen) si Octavia Spencer (Minny) sint fenomenale. Filmul a avut 4 nominalizari la Oscar in 2012, inclusiv pentru cel mai bun film, cea mai buna actrita si 2 cele mai bune actrite in rol secundar (un Oscar l-a cistigat Octavia Spencer in rolul lui Minny). Foarte rar am intilnit o ecranizare a unei carti atit de reusita. Dar eu va recomand sa cititi mai intii cartea, apoi sa priviti filmul – placerea va fi dubla! Iar daca deja ati vizionat filmul, oricum cititi cartea, pentru ca niciodata un film nu va reda in totalitate senzatiile care le veti trai citind.

Cartea a fost tradusa si in romana cu titlul “Culoarea Sentimentelor”.

Lecturi

“The Light Between Oceans” de M. L. Stedman

Romanul The Light Between Oceans este debutul autoarei M. L. Stedman, care a crescut si a locuit in Australia si mai tirziu s-a stabilit cu traiul in Anglia.

The Light Between Oceans este despre dragostea neconditionata de sot fata de sotie, dragostea imensa de mama fata de copii, despre fericire si pierderi, despre durerea infertilitatii, despre cum ar fi putut fi si cum a fost intr-adevar, despre alegeri bune si rele, despre cum o minciuna poate sa te chinuie si sa te macine ani de zile la rind, despre cum fericirea unuia nu se construieste pe nefericirea altuia, pentru ca mai devreme sau mai tirziu, toate se pun la punct, despre cum sa iesi la mal si sa traiesti tot in dragoste indiferent prin cite incercari ti-a fost dat sa treci.

Actiunea are loc in Australia in anii 1920. Eroul principal, Tom, a supravietuit prin miracol anii de lupta in Razboiul Mondial si a revenit in Australia cu sufletul traumat de tot ce a vazut si ce a facut in razboi. Tom incearca sa isi regaseasca sufletul, izolindu-se ca paznic de far pe o insula de langa coasta australiana. Chiar daca eroul nu mai spera la dragoste, ea il gaseste oricum. Tom si sotia lui ar fi trebuit sa fie foarte fericiti, dar pierderea sarcinilor de catre sotie si o decizie gresita, dar luata din dragoste pentru ea, le schimba complet soarta.

Romanul este si despre dilema prin care trece fiecare din noi macar o data in viata: ce e corect sa faci din punct de vedere moral, in comparatie cu ce ai vrea sa faci instinctual si explora acele zone sure din viata, unde corectitudinea albului se intersecteaza cu desartaciunea negrului si nu poti nicidecum intelege incotro ar trebui sa o apuci.

Coasta Australiei, natura si oceanul cu valurile si vintul lui, sint descrise atit de real si frumos in carte incat eu, cind citeam, aproape ca ma transportam acolo pe malul oceanului, chiar daca in realitate sint departe de el si afara sint 30 cm. de zapada si -20 de grade de frig.

Cea mai de pret lectie din carte pentru mine a fost aceasta:

“You only have to forgive once. To resent, you have to do it all day, every day…we always have a choice.”

Romanul este emotionant si se citeste usor si repede.

Cartea s-a bucurat de mult succes si a fost tradusa in 30 de limbi, inclusiv in romana si editata de editura Polirom, cu titlul “Lumina intre oceane”.

Lecturi

“The Signature of All Things” de Elizabeth Gilbert

Scriitoarea pe care o admir foarte mult, Elizabeth Gilbert, si pe care multi o cunosc dupa vestitul roman autobiografic, Eat, Pray, Love a venit sa ne bucure cu o noua carte – The Signature of All Things, lansata recent, in luna octombrie a acestui an. The Signature of All Things este un roman istoric, stiintific si filosofic de 500 de pagini.

Titlul cartii provine de la o teorie din veacul 16 care sustine ca Dumnezeu a imprimat un mesaj in forma fiecarei plante din lume, forma care divulga menirea acelei plante pe pamant si ce organ al omului poate sa vindece.

Aceasta este cartea cu care as fi vrut sa stau in pat 2 zile si sa o citesc non-stop, de dorit undeva intr-o cabana cu zapada afara si foc in camin. Dar realitatea fiind alta, cu serviciu full-time si doi copii minunati, care vor mereu atentie, cartea a fost citita mai mult serile, cand copiii erau in pat, si a durat cam vreo 2 saptamini ca sa ajung la final.

Cartea abordeaza multe teme interesante: intersectia dintre divin si stiinta, situatia femeilor, in general, si a femeilor de stiinta din secolul 19, sexualitatea, relatiile de familie, dorinta femeilor de a reusi sa gaseasca implinire, atat pe plan profesional, cat si pe cel personal.

The Signature of All Things e un roman foarte ambitios, pentru care autoarea a depus o munca nebuna timp de mai multi ani. Trei ani si jumatate au fost dedicati doar cercetarilor pentru carte. Cartea descrie viata unei femei de stiinta, botanist, Alma Whittacker, din veacul 19 si incepe cu o scurta biografie a tatalui Almei, care si-a facut o mare avere in sfera plantelor, a calatorit toata lumea si, in final, s-a stabilit cu sotia in Statele Unite. Cand s-a nascut Alma, familia ei era una din cele mai bogate familii de atunci in Philadelphia, avand o proprietate impunatoare cu sere si posibilitati de a creste si studia plantele.   Alma, de la nastere, este copia leita a tatalui sau si ramine mereu favorita acestuia. Desi este inzestrata cu capacitati intelectuale de invidiat, ea nu este frumoasa. Ea creste intr-o atmosfera intelectuala, stiintifica, in casa lor mereu erau invitati oameni de stiinta si Alma era incurajata de mica sa participe la discutii, sa puna intrebari si sa interactioneze cu acesti invitati.

Eroina are mult noroc in comparatie cu femeile din veacul 19. Ea are posibilitati multe, citeste, invata, cerceteaza de mica, isi dedica multi ani din viata studiilor in domeniul botanicii, publica diferite articole si carti. Datorita faptului ca e inconjurata de foarte multe carti, ea descopera inca din adolescenta si lucrari la tema sexualitatii, care, in general, nu erau accesibile femeilor in timpurile celea.

Alma, fiind o fiinta curioasa, studiaza si explora si propria ei sexualitate, invata sa isi cunoasca si sa isi satisfaca corpul.   The Signature of All Things este o carte adanca, care te inspira sa fii puternica si perseverenta, ca eroina principala. Sa depui mult efort si munca pentru a-ti realiza pasiunile. Sa ai rabdare si sa treci cu demnitate prin viata. Mama Almei da un sfat foarte pretios:

Nothing is so essential as dignity, girls. Time will reveal who has it, and who has it not!

Toate principiile Almei sint puse la incercare la de 50 de ani, cind intra in viata ei un nou barbat – cea mai mare dragoste a ei. Alma, care toata viata a crezut doar in ordine, stiinta si precizie, descopera divinitatea si misterul si incearca sa gaseasca balanta intre ratiune si divin.

Alma petrece 50 de ani din viata in acelasi loc – mosia White Acres. Dupa moartea mamei sale, ea preia toate responsabilitatile legate de afacerile tatalui sau si de mosia acestuia, avand totodata grija de el. Dupa ce Alma, deja cu sufletul chinuit de dragostea neinteleasa, isi pierde si tatal, la 50 de ani gaseste curaj sa isi schimbe radical viata si pleaca in lume sa caute raspunsuri. Ea calatoreste la celalalt capat al Pamantului si ajunge intr-o lume straina, avand doar hainele de pe ea, fara bani si bogatii, fara servitori, fara sa stie ce o asteapta maine si reuseste sa gaseasca raspunsuri la intrebarile existentiale pe care le cauta de ani de zile – viata e o lupta pina la urma, a muri nu e asa de strasnic.

“Death – so feared and so dodged – was, once you faced it, the simplest thing going. In order to die, one merely had to stop attempting to live…Lastly, she knew on other thing, and this was the most important realization of all: she knew that the world was plainly divided into those who fought an unrelenting battle to live, and those who surrendered and died…. The struggle for existence had created life on earth… Moreover, as Alma well knew, it was not always the most beautiful, brilliant, original or graceful who survived the struggle for existence; sometimes it was the most ruthless, or the most lucky, or maybe just the most stubborn.”

Elizabeth Gilbert este o scriitoare remarcabila, ea are un talent enorm de a povesti si a crea o imagine in mintea cititorilor. Eu puteam sa inchid ochii cind citeam si sa o vad, sa o simt pe Alma. Autoarea reuseste prin aceasta carte sa ne inspire sa luptam pentru viata pe care ni-o dorim si sa gasim mereu curaj, determinare si incapatinare pentru a ne realiza visele si a merge inainte.  Oricine isi poate schimba viata oricind, pentru unii la 50 de ani viata poate abia sa inceapa, asa cum a fost si in cazul Almei. Cand, spre sfirsitul vietii, in al 9 deceniu al sau, eroina este intrebata in ce crede, autoarea ne ofera prin Alma niste lectii de pret:

“I believe that we are half-blind and full of terrors. I believe that we understand very little, and what we do understand is mostly wrong. I believe that life cannot be survived… but if one is lucky, life can be endured for quite a long while. If one is both lucky and stubborn, life can sometimes even be enjoyed… Knowledge is the most precious of all commodities. All I ever wanted was to know this world.” 

Aceasta este cartea pe care o recomand din suflet tuturor si pe care vreau sa o citesc si a doua oara si a treia oara, ca sa o savurez si sa o inteleg din plin. Sunt bucuroasa sa va anunt ca cartea va fi tradusa si in romana si va fi publicata in Romania (editura Humanitas) in ianuarie 2014.