Browsing Tag

sexualitatea masculina

Când copiii dorm

Despre sexualitate și atașament

– Crezi că am penis mic? M-a întrebat, împingându-mi I-pad-ul pe tastiera laptopului, la care butonam concentrată cu degetele arătătoare. Eram gata sa trimit la naiba pe oricine avea să mă bată la cap atunci, când aveam un car de lucru si timp- doar o noapte, care începuse demult. Dar lui Mihai nu i-am putut refuza niciodata când avea nevoie să-și deschidă sufletul. Mihai este unul dintre cei mai buni prieteni, cu care s-a întâmplat să lucrăm împreună de câteva ori. Un profesionist de excepție și leneș fără de pereche, de aici probabil și veșnica-i supărare și nemulțumire de viață. Mereu în relații scurte, fără a se atașa serios de vreuna dintre femeile cu care face sex și, totodată, cu întrebări existențiale și dorința mare de a avea o soție și o fiică. Cea mai frumoasă soție pe care s-o iubească toată viața, nu doar s-o poarte pe la evenimente publice și vacanțe în calitate de ataș.

Am glisat cu arătătoarele pe ecranul spart al I-pad-ului în care apărea gol în fața oglinzii. Un slăbănog tipic, ordinar din cap până-n picioare. Am glumit despre nevoia mea de a apropia imaginea pentru a-i desluși „podoaba” și despre „noroc că port ochelari, că altfel era imposibil sa-i identific obiectul examinării”. Dar, de fapt, nu am văzut nimic ieșit din comun în acel penis. Nu sunt eu omul care a văzut ori atins prea multe penisuri în viața sa. Dar ăsta era un penis standadt, de care văzusem anterior și despre care nu puteam avea nicio opinie: „пенис как пенис, Миша!”.

De unde vine mania asta a masculilor pentru dimensiuni ieșite din comun, când poți primi plăcere de la un singur deget, al cărui dimensiuni nu se compară nici cu cel mai mic penis?! ș-apoi nici măcar nu era în erecție. Ce puteam spune? Pentru mine era demult clar că sexualitatea lui nu era în pantaloni și, probabil, în general nu era sub haine. Era undeva în felul lui de a privi, în frazele pe care le arunca, dar cel mai mult, în joc. Of, cât de mult îi place omului ăsta să se joace. Și femeile intră ușor în joc, și-s multe, și-s des, și se joacă cu el ca cu focul, știind sigur că va arde și va durea, și vor plânge.

Eu nu am fost atrasă sexual de Mihai, chiar dacă înțeleg perfect unde-i sunt magniții și cât de rău poți fi prinsă într-o plasă din asta inofensivă, la prima vedere. Totuși mă deranja uneori, în zilele mele proaste, faptul că nu vorbește și despre mine atât de frumos, inspirat și tandru ca despre altele. El are un talent aparte de a descrie femeile. Și nu femeia întreagă, ci părticelele-i dulci. Niciodată nu mi-a spus că e nebun după o femeie. Dar înnebunea periodic după niște sâni voluptoși a vreunei iubite plinuțe, sau după partea interioară ale unor coapse slăbănoage, care formează un relief excitant, în opinia lui, atunci când se încordează. Îi mai plăcea la nabunie când își găsea amante care nu își depilau zona intimă și din cele care citeau mult, mai ales din ce nu reușise el să citească. Dar el a reșuit multe. Probabil, dacă eram mai tânără și mai naivă mă culcam cu el doar ca să-i vorbească vreodată cuiva despre mine, atât de frumos, ca despre femeile din colecția lui. Dar nu-s nici atât de tânără, nici atât de naivă și, oricum, probabil – unica căreia îi mai povestește.

Mihai e una dintre dovezile clare ale faptului că sexualitatea nu e în corp, niciodată. Sexualitatea poate fi completată frumos de forme, dar dacă nu e în creier, nu e deloc. Iar dacă este suficientă în minte, atunci transformă în artă orice tip de corp.

La o discuție, cu vin, de vineri seara, mi-am dat seama că niciodată nu am fost atrasă sexual la prima vedere, nu m-au atras niciun bărbat de pe stradă. Oamenii puteau deveni atractivi sexual pentru mine doar după câteva discuții și neapărat o glumă reușită. Ador tipii care își cunosc defectele și știu să facă glume pe seama asta și îmi displac tipii ideali. Adică, dacă ar fi să aleg între un tip „Alpha”, plin de sine, și altul, care are tatuat „sponge-bob” pe umăr, i-aș da o șansă celui din urmă. Indiferent de cum ar decurge relația asta, cel puțin, aș putea râde din suflet la primele întâlniri.

De fapt, ultima dată în stradă mi-a atras atenția un tip, căruia nici măcar nu-i văzusem fața. Anul ăsta, era încă frig și zăpadă, și vânt. De asta mergeau toți cu ochii în pământ. El mergea în fața mea și s-a oprit brusc să-i cedeze trecerea cuiva, care îi venea în întâmpinare pe o cărare îngustă, din astea temporare, din scândură bătută în cuie, lângă șantierele de construcție: „прошу вас”, a zis tânărul, făcând un gest cu mâna. De pe cărărușă s-a ivit un cățel vagabond. Tânărul a așteptat să treacă cățelul, apoi și-a văzut de drum. Am trecut și eu, și restul oamenilor din urma mea. El nici măcar nu s-a uitat prin părți la reacția trecătorilor. Era clar că nu-i pasă de opinia nimănui. Zău că ieșeam cu el la un ceai, dacă mă întreba. Intuiția îmi spune că sunt multe lucruri interesante în capul și corpul acela îmbrăcat în negru și ochii în pământ.

Cele mai erotice corpuri pe care le-am văzut vreodată, erau cele care au scrisă o istorie. Cu cât mai evidentă e istoria, cu atât mai atractiv corpul. Mie îmi par foarte sexy sânii mici și mușchii mari ai balerinelor, corpul uscățiv și slabănog al maratoniștilor, mușchii mari ai luptătorilor sau pugiliștilor, care nu seamănă deloc cu mușchii crescuți la sală. Corpul bronzat intens al băieților care instalează sisteme de irigare. Aici tre să fii tare când dai indicații, să nu-ți intersectezi privirea cu ochii lor de gheață. De unde naiba atâția ochi albaștri în țara asta de bruneți?! Ori ochii de după lentilele groase ai tipului de la catedra de fizică a Academiei de Științe, care mi-a arătat drumul până în sala în care se fabrică rachetele anti grindină – tre să vezi câte se ascund în ochii aceea adânci. Ori studentul de la medicină, cu mâini albe, moi, subțiri și transparente. Mâinile astea aveau să arate oribil pe oricine altcineva, dar erau ale unui chirurg și arătau perfect anume așa cum erau. Dar cicatricile? Nu cred că sunt unica care le crede erotice – chiar dacă au mai des în spate povești banale, decât acte eroice.

Atractivă sexual e și puterea. A nu se confunda cu dorința de a domina, a fi superior. Astea sunt mai degrabă complexe camuflate care lucrează la început, dar cu care ai de lucru într-o viață de cuplu. Erotic e echilibrul moral, armonia interioară, siguranța.

Azi dimineață soțul și fiica mea s-au schimbat cu caserolele pentru mâncare. A ei e roză cu poney. Nu o fac pentru prima dată. Pe ea o amuză, iar lui îi place să o vadă cum râde de dimineață. Colegii lui se uită lung și tac. Unul găgăuz i-a dăruit un container nou de Crăciun. Asta e tot ce a putut citi el în cosmosul din capul soțului meu. Mie însă îmi par extrem de erotice anume momentele astea în care lui nu îi este frică să pară caraghios. În care își face prioritățile fără să țină cont de opinia publică și poate lesne merge împotriva oricărui grup, atunci când știe că are dreptate sau atunci când trebuie să apere pe unul mai slab. Deosebit de sexy e atunci când începe a discuta cu oamenii în etate din transportul public. Întotdeauna bătrânii îl cer la vorbă și el găsește mereu despre ce să râdă cu ei. Băbuțele l-au iubit dintotdeauna. Sau atunci când oprește brusc mașina să acorde ajutor medical unui om cu fruntea spartă din cauza beției sau unui câine accidentat, chiar dacă toată lumea din mașină întârzie la serviciu și la școală.

E erotic pe dinăuntru, de asta, probabil, m-am atașat atât de mult de el. Iar restul corpului lui mă înnebunește, la pachet cu tot cu pistruii de pe față și de pe spatele lat, nasul veșnic înfundat din cauza osului nazal strâmb, părul cărunt pe alocuri și fruntea, care devine tot mai pleșuvă cu fiecare an, rănile pe care i le provoacă sportul și pe care le tratează fără întrerupere, pentru că trec greu. Și penisul strâmb, care stă evident întors spre stânga atunci când se excită. E cel mai frumos și excitant penis din lume, dar care, probabil nu m-ar interesa deloc, dacă nu avea atașat așa minunăție de bărbat.

Text: M.

Foto: ian dooley/Unsplash

Lecturi

“Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea” de Romain Gary

Unele carti le citesti dintr-o rasuflare. Asa a fost si cu “Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea” de Romain Gary. O carte pe care am citit-o intre cateva aeroporturi si avioane, agasata la culme cand mi se inchideau ochii, incapabili sa mai reziste oboselii si moleselii care ma apuca in ultimul timp atunci cand zbor.

Cati barbati parasesc o femeie “prea solicitanta” doar pentru a “salva onoarea”, adica din lasitate, pentru ca sunt constienti de insuficienta lor si simt venind clipa in care vor fi descoperiti? Cati barbati “se desprind” astfel pentru ca nu mai au cu ce face fata, iar lumea ii crede “mari consumatori”, pe cand lor le trebuie varietatea pentru a le trezi micile nevoi?

Cartea trateaza un subiect foarte delicat si aproape tabu – declinul sexualitatii masculine dupa 50 de ani. Eroul principal, un afacerist francez, Jacques, de 59 de ani, este indragostit nebuneste de Laura, o tanara din Brazilia, cu 37 de ani mai mica, cu care el isi traieste prima, dar si ultima dragoste, in camera ei de hotel, in week-enduri la tara, sau in cartierele pariziene faimoase pentru imigrantii din tarile africane, in care Jacques mergea sa-si gaseasca amintirea virilitatii lui.

Monologurile interioare ale lui Jacques sunt dure si sincere. Asa cum si intrevederile lui cu medicii, care ii inteleg problema, dar nu vor sa-i vina in ajutor, pentru ca el comite crime dupa crime impotriva prostatei. Si pentru ca dupa o anumita varsta, tot de ce trebuie sa fie preocupat el ca barbat, este sa ejaculeze cat mai repede, chiar si cu riscul de a-si lasa iubita nesatisfacuta.

“Tabloul de vanatoarea” este intotdeauna alcatuit din nesiguranta. Acea “ea nu ma mai face sa mi se scoale”, care trece in mod atat de elegant inferioritatea asupra femeii si o lasa culpabilizata, convinsa ca nu este la inaltime, ca nu este destul de “erotica”, destul de “provocatoare”, este o fraza tipica a acestor stapani de septel, care nu ascunde in realitate decat un melc pe care au toate chinurile din lume sa-l faca sa iasa la iveala.

Declinul sexualitatii eroului, vine odata cu declinul afacerilor sale, pe care el le asemueaza cu declinul omenirii. Remarcabile sunt si dialogurile lui cu alte doua personaje masculine de varsta sa, ambii trecand prin aceeasi drama a libidoului care nu mai gaseste iesirea. Bunaoara, fratele sau nu oboseste sa-l convinga sa renunte:

Esti in declin, batrane. In coborare. O stii foarte bine. Este panta. Nu o mai urci niciodata. Stiu despre ce vorbesc. Eu nu mai valorez nimic pentru o femeie. Acum, de fiecare data cand regulezi o fata fara sa o platesti, o exploatezi.

Sau de exemplu, Dooley, un afacerist american, foarte puternic:

Inainte, ma uitam la o femeiusca pentru a vedea daca imi place; acum, o privesc si ma intreb: si daca nu este o clitoridiana? Daca e o vaginala?

Pe langa aceste monologuri, dialoguri si replici dure, textul abunda de tandrete, de dragoste, de constructii de fraze pe care puteam sa le citesc de cate trei-patru ori. Moi, crocante, pline de seva, proaspete, ca serile de mai, Romain Gary isi alege cuvintele cu o grija extrema.

“Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea” m-a facut sa caut carti, tot atat de gustoase, despre declinul sexualitatii la femei, un subiect care imi pare si mai tabuizat, si mai neglijat, daca nu chiar inexistent.

Recomand aceasta carte cu mult drag femeilor care au trait experienta barbatilor trecuti 50 de ani si chiar de 60, care si-au pus intrebari, care poate inca si le mai pun. Dar o recomand si femeilor care inca nu au trecut prin statia barbatilor la capat de drum, dar o recomand si barbatilor pentru a vedea cum e acolo, dupa o anumita varsta, in cazul in care nu au ajuns, sau a compara experientele, in cazul celor care au ajuns.

Cartea poate fi gasita la librariile “Cartier”, fiind una din cartile aparute la ei.