Browsing Tag

sistemul de invatamant prescolar moldovenesc

Social

Nimic nu pica din cer, nici chiar o gradinita ca lumea

Eu am avut cativa ani de gradinita aproape de cosmar. Apoi, copilul meu a trecut prin aceeasi experienta, doar ca in loc de trei ani, ca in cazul meu, el a facut un an si jumate de gradinita in Chisinau.

Din perioada sovietica, atunci cand pe noi ne inchideau in dulapul de sub chiuveta plasata in coltisorul-bucatarie a grupei sau ne aliniau in jurul copilului care facuse pipi in pat, cu ordinul de a arata spre el cu degetul si de a scanda “Ha-ha-ha, ce rusine!” au ramas foarte multe. Cu o singura diferenta – azi in acest proces cosmaresc sunt implicati si parintii.

Cred ca fiecare mama care are un copil de gradinita stie foarte bine dupa care principiu functioneaza lucrurile in institutiile prescolare de la noi. Ai dat cu banul – ai avut noroc. Ai principii si valori – iti tii copilul acasa. Sau iti deschizi propria gradinita in care el nu va fi tratat ca un copil de inamic al poporului.

Tot mai multe mamici incep sa vorbeasca despre abuzurile prin care trec copiii lor la gradinitile din Chisinau. Si acest fapt bucura. Ca educatoare care folosesc metode N.K.V.D-iste au fost si pe timpul cand eram noi pana la genunchiul broastei, despre ele insa, parintii nostri nu stiau. Sau nu vroiau sa stie. Sau aceste metode li se pareau normale. Cum, de altfel, li se par normale si acum multor parinti.

Reactia publicului la aceste mesaje disperate, venite din partea mamelor care au trecut prin cele sapte cercuri ale Iadului, alaturi de copiii lor inchisi in grupa in timpul matineelor, bruscati de educatoare sau dadaca, lasati fara patuc, este de inteles. Parintii cer numele acestor educatoare, numerele gradinitelor si sunt, virtual, gata sa linseze vinovatii.

Dar, ura seamana ura. Violenta naste violenta. O educatoare linsata nu va linsa si intregul sistem. Si, apoi, orice rasturnare violenta de situatie duce la alta situatie, care, intr-un final, va fi tot atat violenta.

Foarte putini, sunt, insa cei care vor sa aiba o pozitie. Sa initieze o schimbare. Sa ia initiativa in mainile lor. Sa puna umarul la miscarea acestei fosile uriase, care este sistemul de invatatmnt prescolar. Toti se plang. Toti comenteaza, asezati comod in scaunile din birouri sau in fotoliile de acasa. Toti vor o viata mai buna, copii cu un viitor mai luminos, putini, foarte putini sunt, insa, parintii care vor sa iasa din zona de comfort, sa se intalneasca cu alti parinti si sa se intrebe “Ce facem mai departe?”.

E mai usor sa dai cu banul. Si sa comentezi.

 

Acest editorial a aparut pe perfecte.md.

Social

Pentru toti parintii cu copii de gradinita interesati sa shimbe ceva

 

Pentru ca in ultimul timp tot mai multe mamici povestesc despre abuzurile din gradinitile noastre si pentru ca s-a gasit un om, Diana Mihuta, care s-a oferit sa ajute prin crearea unui grup de initiativa, care ar face ceva concret si organizat in asemenea situatii, Diana vine cu propunerea unei intalniri la ceai/cafea duminica, 19 ianuarie. Parintii interesati pot stabili ora si locul in comentarii. Va multumesc.

Copii

Mame internationale: „Ca la noi la nimeni” sau cresa-gradinita a la francaise

Ana este o mamica din Moldova stabilita de ani buni in Franta. Aceasta postare a fost scrisa ca un ecou la mesajele mamelor care intampina dificultati la gradinita si care sunt determinate sa vorbeasca. De unde si titlul dat de autoare „Ca la noi la nimeni”, adica la noi, in Moldova.

Pentru ca stiu ca multe cititoare se simt frustrate de comparatia Moldova – …. , vreau sa mentionez ca aceste postari nu sunt menite sa creeze discomfort, ci sa provoace o reactie care ar duce la o schimbare.

Totul depinde de cum citesti mesajul. 

 

Sunt mamica unei fetite de 19 luni, care frecventeaza gradinita. Marele nostru noroc este ca aceatsa gradinita nu se afla in Moldova, dar intr-un orasel din regiunea pariziana. Si sincer sa va spun, eu ma simt asa de norocoasa, ca piciul meu are aceasta sansa, mai cu seama ca in Moldova nu as fi putu sa-i ofer ceea ce am gasit aici, nici daca as fi platit salariul dublu educatoarei, nici daca as fi ales o sectiune „privata”. Fiindca devotamentul, dragostea fata de profesia care ti-ai ales-o, implicarea educatoarelor, atentia fata de copilul tau nu are pret.

Eu nu stiu daca in Moldova, intrind pe neastepate in grupa de copii vezi vreo educatoare hranind un copil, pe al doilea tinundu-l pe genunchi si pe al treilea leganindu-l sa adoarma! Eu citeodata ma gindesc ca aceste educatoare sunt „magiciene”, au atita autoritate asupra copiilor, cu cuvinte dulci, cu imbratisari, saruturi pot sa-i mobilizeze si sa-i puna la joaca intr-o clipa. Si pentru asta, credeti-ma, bani nu trebuie.

Aici, in Franta, odata ce ti-ai platit la timp factura, de la tine nu se mai cere un cent. E sigur, copiii nu au draperii cu doua rinduri, nu au covoare pe jos, flori in vazoane de faianta si televizoare cu plasma atirnate pe pereti. Simplitatea decorului intr-o grupa te socheaza. Desenele copiilor tin de tablouri, solul este acoperit cu un material antiadeziv, in dormitoare paturi din lemn brut, lenjeria de pat din in bine calcat… In schimb, picii au multa atentie, creatie, iesiri culturale, cartulii si o bucatarie cu bucate gatite de un bucatar cu produse proaspete, locale, printre care si produse bio.

Parintii sunt tratati egal. Nu exista cel care mi-a dat cadou mai frumos, cel care nu a vrut sa puna bani la perdele. In fiecare seara ti se raporteaza cu detalii ce a facut copilul tau, la ce ora a dormit, la ce ora a mincat. In cazul cind face vreo prostioara, musca, impinge sau trage de par pe cineva, ti se spune din prima si te avertizeaza ca trebuie sa iei masuri, sa-i explici si acasa ca violenta e interzisa.

Pentru parinti se organiseaza reuniuni „Le café des parents” unde fiecare impreuna cu educatoarele, directoarea si psihologul cresei isi spune off-ul. Fiecare parinte se jeluie, isi spune problemele care le intilneste in educare copilului. Adunarile de parinti, care la fel sunt destul de frecvente, se desfasoara intr-o atmosfera decontractanta. De fiecare data bucatarul cresei gateste o prajitura pentru parinti, se ofera de baut un suc, o limonada…Eu acum nu pot sa nu ma gindesc la cumnata mea, care la fiecare matineu al copilului sau coace cite doua trei torturi si le duce la gradinita!

La cresa in care merge fetita mea se aplica teoria celebrei pedo-psihiatru, Françoise Dolto. Ea spune ca copilu nu are mici idei, nu are mici suferinte, nu are mici bucurii nici mici crize. Pentru noi sunt mici, pentru ei ele au aceeasi dimensiuni ca ale noastre. Teoriile sale au facut ca sa se inteleaga in societatea franceza a anilor ’60, foarte conventionala, ca cuvintul unui copil are aceeasi valoare ca cuvintul unui matur, dar nici intr-un caz, ceea ce e cel mai important, sa nu confundam adultul cu copilul. In cazul cind copilului nu i se impun limite cresc „copii regi”. Bref, sa lasi copilul sa-si exprime caracterulu, ca mai tirziu cind o sa fie mai mare sa stie sa devina independent. Si astfel, lasindu-l la 18 luni sa gateasca prajituri, sa faca ore de muzica (i se pune o chitara sau o toba in fata si copilul face ce vrea si ce simte el cu ea), sa li se organizeze ateliere de lectura, sa faca dans, muzica sau pictura. Mi se pare atit de mult pentru un copil!

Si aici nu e vorba de resurse finaciare. Educatoarele nu sunt platite exagerat, salariile lor chiar considerindu-se unele dintre cele mai mici. Aici e vorba de vocatie, e vorba de un sistem care vrea sa creasca copii sanatosi, emancipati. Copii care sa nu creada ca daca tatal meu este procuror, educatoarea o sa-mi permita sa-l bat pe Vasilica si, in plus, fiindca a plins sa primeasca  inca una de la ea. De ce la altii se poate, dar la noi toti sunt inglodati intr-un marasm din care cind vrea unul sa iasa, ceilalti il trag punindu-i dop la gura????

unnamed (5)

unnamed (6)