Browsing Tag

sport

Părțile corpului

Prima statie a schimbarii pana la capat, sportul

Eu nu am fost niciodata o fire sportiva. La scoala ma simteam marginalizata, din cauza ca nu perfomam la lectia de aducatie fizica si asta era foarte important, daca doreai sa fii populara. Desi nu cunosteam atunci cuvantul si nici cultura popularitatii, intuitiv stiam ca faptul de a nu fi in stare sa fac 20 de flotari si la alerg 100 de metri in timp minimal, ma faceau mai putin dezirabila in calitate de prietena. In schimb, eram foarte buna la alergat pe distante lungi.

Sport am inceput sa fac cu placere la Universitate, cand am ales badmintonul ca disciplina obligatorie. Apoi a urmat inotul. Datorita atmosferei faine de la acele lectii, pe care le faceam separat de baieti, am inceput sa inot si in afara orelor. In plus, am descoperit bucuria salilor de forta. Mergeam de cateva ori pe saptamana la mama la serviciu, unde era o sala de forta veche, pentru politisti.

In anii studentiei am descoperit ca sportul, inseamna, in primul rand, dispozitie buna. Atunci nu aveam nevoie sa slabesc, pentru ca nu aveam de unde. Mergeam la inot si la sala pentru doza de endorfine. Vara, ma trezeam la 5 dimineata, ca la 6 sa fiu deja in bazin. Adoram acele momente, in care orasul era inca adormit si numai cei mai curajosi se plimbau pe strazile ce pareau transparente, proaspete si, oarecum, magice.

vintage

Sportul este bucurie.

Nu slabit, nu muschi, nu rezistenta, nu disciplina. BUCURIE. Si in momentul in care veti gasi aceasta bucurie in activitatile sportive, pe care la inceput le faceti cu mare greu, o sa va asigurati miscarea pentru toata viata care v-a ramas.

Anume amintirea bucuriei pe care mi-o produceau lectiile de inot si badminton, m-a facut sa ma intorc la sport de fiecare data cand nu stiam de ce sa ma apuc.

Cand nu stii de ce sa te apuci, alearga 3 kilometri, inoata un kilometru sau mergi la sala pentru o ora. Dupa asta, totul va fi clar.

O cunoscuta, cu care ne intersectam la sala, spunea ca ea merge acolo, in primul rand, pentru a-si curati capul si viata de miscari inutile.

Sportul este despre prioritizare.

Alergantul de dimineata nu imi ia mai mult de 30 de minute. Pentru inceput, am zis sa nu fortez. 30 de minute cand alergi, pot sa-ti para o vesnicie. 30 de minute pe care insa le petreci in casa, facand scroll down in laptop sau telefon, trec extrem de rapid. Ce alegi? 30 de minute de miscare, de imbogatire a celuleor cu oxigen sau 30 de minute de privire tampa in ecran, sa vezi cine si ce a mai postat?

Fii modelul propriu.

De ce sa citesti despre cum lui X sau Y i-a reusit in viata, pentru ca se sculau devreme si munceau la visurile lor?  Stiti si voi, istoriile tipice de succes. Nu cititi despre altii. Deveniti propria istorie de succes.

Eu am observat ca in perioadele in care duceam un mod activ de viata, imi mergea bine in toate domeniile. Mintea imi era alerta, gandirea foarte lucida, corpul tonifiat si gata sa ia supra lui orice provocare. Si invers, anii in care incetam sa fac vreo activitatea sportiva erau un terci. De emotii, de ganduri, de actiuni. Si sanatatea mea era, al fel, un terci.

Sportul iti ridica viata la alte standarde.

E greu. Mai ales dupa euforia primelor zile, cand te-ai scos afara din casa si ai alergat/mers/inotat/ridicat greutati etc. si ti-a placut. Dupa primele zile crezi ca totul va fi usor de acum incolo. Dar nu e chiar asa. Dupa a treia sau a patra zi, incepi sa te gadesti ca “poate azi fac o pauza” sau “poate azi sa nu ies, afara ploua, ninge, bate vantul”. Acestea sunt cele mai complicate zile. Daca, insa, te impui sa nu te dai batuta si treci de ele, mai tarziu totul va fi cu mult mai simplu. Mai tarziu va fi deja numai bucurie.

workout_2

Ce va trebuie pentru o activitate sportiva fericita?

  • Disciplina.

  • Daca alergati sau mergeti – o pereche de bascheti prevazuti anume pentru astfel de activitati. Nu alergati in balerini, espadrile si alta incaltaminte care nu este prevazuta pentru activitatea sportiva. Investiti intr-o pereche de bascheti buni si ei vor tine ani. Baschetii mei, Puma, i-am cumparat pe laredoute.fr, la reduceri, acum 4 ani. Inca sunt foarte buni (dar eu nu alerg maratoane).

  • Haine usoare si comode. Eu alerg in legginsi de la Iuvas. Sunt unica mea investitie in materie de echipament sportiv din ultimii ani. Sus port tricouri largi, pe care le am pe langa casa. Cand e frig, am o maleta sportiva, pentru profesionisti, pe care am luat-o de la fratele meu. Deci, cheltuielile sunt minime. Apropo, daca tema cheltuielilor pentru echipament este una care va face sa amanati activitatile sportive, va recomand sa mergeti la pietele second-had. Acolo, cu siguranta, veti gasi ceva bun si la preturi accesibile.

  • Ratiune. Nu ma va avantati in activitati sportive pentru care nu sunteti pregatite fizic. Nu alergati mai mult de 15 minute prima data. Nu inotati mai mult de 20-30 de minute prima data. La sala, daca mergeti la antrenamentele de grup, atrenorul va avea grija sa aveti o activitate rationala pentru nivelul la care sunteti. Niciodata sa nu va fortati. In sportul practicat pentru sanatate e importanta nu viteza, ci distanta.

  • Alimentatie corecta. Nu va infometati. Asta este una din greselile pe care le fac femeile care vor sa scape de kilogramele in plus. Activitatea fizica, fara o alimentatie echilibrata, o sa va aduca mai multe neplaceri decat rezultate la care visati.

  • Informatie. Cititi. Informati-va. Cautati raspunsuri la intrebarile care va framanta. Din fericire, acum sunt sute de site-uri bune dedicate sportului pentru un mod de viata sanatos. Nu ascultati babele, ascultati expertii.

  • Respect fata de coprul in care traiti. Nimeni nu va cunoaste mai bine corpul decat il cunoasteti voi. Observati care sunt schimbarile in el. Unde va doare. Cand simtiti disconfort? El va va spune cand trebuie sa incetiniti, cand trebuie sa schimbati activitatea, unde trebuie sa mai lucrati etc.

  • Dorinta de autodepasire. Cand incepi sa practici activitati sportive, dorinta de autodepasire apare automat. Vrei mai mult, mai inalt, mai departe. Si aceasta stare nu se rezuma doar la momentele cand alergati/inotati/sariti/ridicati greutati etc., ea este cu voi peste tot.

Primele zile, organismul va fi atat de socat de schimbarile care au aparut, ca va incerca din rasputeri sa va boicoteze. Veti fi foarte obosite, somnoroase, flamande. Dar nu cedati. In asta si consta toata frumusetea schimbarii pana la capat. Sa nu cedam si sa ajungem la stele. Prin greutati la stele.

***

Despre cum am ajuns sa vreau sa-mi schimb viata printr-o curatenie generala, cititi aici.

Despre cele trei balene pe care se tine aceasta schimbare, cititi aici.

Imaginea de coperta: FPG/Hulton Archive/Getty Images

Părțile corpului

Cand corpul ne vorbeste

De luni am revenit la sport. Nu a fost o decizie gandita lung sau cantarita. A fost un srigat al corpului, care se saturase sa tot impinga creierul sa actioneze.

Particica magica, pe care toti o avem si care se numeste Intentie, m-a sculat de dimineata, m-a imbracat, mi-a gasit baschetii pentru alergat si m-a scos pe usa afara. Nu am avut timp nici sa inteleg ce sa intampla, daramite sa ma impotrivesc. Corpul urla deja de atat timp ca a obosit, ca are nevoie sa-si revizuiasca prioritatile, ca nu este de acord cu ceea ce fac, ca nu-i place toata mancare pe care i-o dau, ca este epuizat de o parte din gandurile mele, ca ar fi timpul sa-i dau o pauza, ca vrea altceva…

Eu am incredere in corpul meu. Eu stiu ca el imi va face semn atunci cand o iau razna. Eu stiu ca el ma va scoate de la orice petrecere exact la momentul potrivit. Eu stiu ca el va lua decizia corecta atunci cand dupa doua pahare de vin, amintirile iubirilor trecute vor incepe sa ma bantuie si sa ma traga spre telefon. Eu stiu ca el va reactiona primul la orice gand destept al creierului.

Corpul ne cunoaste mai bine decat creierul.

Despre cum alerg si cat alerg si ce mai fac pe langa alergat, voi povesti in alta zi, azi vreau doar sa va reamintesc sa ascultati atunci cand corpul va vorbeste. Si, ca sa nu confundati vocea corpului cu cea a milei de sine, concentrati-va atentia pe ceea ce simtiti in interior, pe reactiile interne, care sunt dincolo de vocea ratiunii, si inchideti sunetul talk-show-ului din cap.

Corpul niciodata nu tace. Si el niciodata nu minte.

Imagine: Nasterea lui Venus de Botticelli

Părțile corpului

Cele 7 kilograme și cele 7 lecții învățate

Eu am avut întotdeauna niște kilograme în plus. Când fetele de vârsta mea aveau 30 de kilograme, eu aveam 37. Când ele aveau 40, eu aveam 47. Ele 50, eu – 57. Cred că ați prins idea – noi nu eram niciodată egale. Erau mereu între noi cele 7 kilograme.
– Tu ai mușchi! – îmi băga mama mințile în cap.
Eu, bineînțeles n-o credeam, că eram la vârsta când știam că mama nu știe nimic. Făceam un sport foarte solicitant. Eram ca un măgăruș și le invidiam pe fetele care erau, cum să vă spun, ca niște capre. 🙂 Cu glezne subțiri și umeri înguști.
Abia acum am ajuns să înțeleg că mama avea, de fapt, dreptate. Caprele cu glezne s-au transformat în cămile, cu burtă și cocoașă, iar cea cu umeri înguști – în Tiranozaurul rex, și ca formă, și ca (inevitabil) conținut. Iar eu tot în formă de măgăruș am rămas. Am mai pus niște kilograme, nu-i vorbă. Nașterea unui copil și modul sedentar de viață și-au spus cuvântul. Dar observ cu satisfacție că cel puțin aceste kilograme sunt distribuite proporțional și eu știu că trebuie să mulțumesc nu genelor, ci părinților care la timpul cuvenit m-au pus să fac sport.
De ceva timp mi-am propus să mă întorc la condiția fizică pe care o aveam cândva. Eu m-am împăcat demult cu situația ”7 kilograme mai mult” și nu țin neapărat să scap de ele. Eu știu că kilogramele pe care le pierzi pot fi diferite. Corpul nostru este format din apă în proporție de 70 la sută. Poți să pierzi ușor câteva kilograme, deshidratându-te, sau limitând consumul de sare. Poți să te înfometezi și să pierzi și puținii mușchi pe care îi ai. Scopul meu este totuși, altul. Eu vreau să scap de câțiva centimetri de țesut adipos, care s-au așesat uniform pe mine.
Așa că mi-am luat, de ceva timp, un abonament la sală. Și chiar îl folosesc. Sunt mulțumită de progres, și dacă scopurile voastre coincid cu ale mele, poftim mai jos câteva lecții utile, pe care le-am învățat prin ”trial and error, mostly error”.
1. La sală trebuie să mergi de una singură. Dacă n-ai motivație și găsești o prietenă care n-are nici atâta, nu te aștepta că adunând ”-” și cu ”-” vei obține un ”+”. Vei obține un minus și mai mare, pentru că prietena te va dezorganiza. Azi are ciclu, mâine are ședință, poimâne se simte rău, iar joi e ziua de naștere a soțului. Nici în sală nu vei putea lucra din cauza ei. Dacă o vezi rar – vei vorbi cu ea în timpul exercițiilor. Vei vrea să stai cu ea la o terasă după, și obligatoriu vei mânca ceva de la care mai bine te abții. Și mai demotivant este să te compari mereu cu ea. Mai rău poate fi doar dacă ea și-ar permite să te critice, și credeți-mă, oamenii noștri sunt în stare s-o facă, din cele mai bune intenții, desigur.
2. Nu forța lucrurile. De foarte multe ori oamenii își propun scopuri irealizabile, fac eforturi disperate, după care abandonează pentru că li se pare că este prea greu, prea obositor, practic imposibil. Gata, mă pun pe slăbit, chiar de luni, zic ei. Cele mai bune rezultate vin însă, de la eforturi mai mici, dar sistematice. Pe care le faci fără să te gândești, relaxat, din inerție. Sarcina celui care n-a mers niciodată la sală este să se obișnuiască s-o facă sistematic și cu plăcere. Să nu facă din asta o corvoadă și o obligație, ci un prilej de retragere din rutina datoriei față de alții. Poți să faci yoga sau să înoți dacă te mai dor mușchii, important este să faci din timpul petrecut la sală un timp care este doar al tău. (Un motiv în plus să nu mergi la sală cu prietene.)
3. Nu te teme să devii prea mușchioasă. Femeile sunt speriate că dacă vor ridica greutăți, vor deveni în scurt timp ”ca un mujic”. Nimic mai departe de adevăr. Ca să arăți ca un buhăieș tânăr trebuie să petreci foarte mult timp în sala de forță, să ridici greutăți mari și să mai iei și steroizi. O femeie obișnuită, care merge la sală de 3 ori pe săptămâna, trage de fiare moderat, câte o oră, va avea mare noroc dacă în câteva luni își va observa conturul bicepsului în oglinda băii. Ca să nu te doară mușchii – întinde-i bine după antrenament și fă un duș contrastant. Mie îmi era lene – până am observat efectul.
4. Nu fă exces de cardio cu scopul de a pierde țesut adipos. Noi suntem obișnuiți cu ideaa că fuga nu poate fi un lucru rău. Noi ținem minte cum la educația fizică eram fugariți în jurul școlii. Dar asta probabil se întâmpla pentru că așa îi era mai comod învățătorului, elevii fug în cercuri din capul lor și tu stai cu bățul și nu trebuie să te mai gândești la nimic. Specialiștii în materie de fitness nu mai recomandă fugitul ca o soluție universală. În timpul fugitului, se ard relativ puține calorii: în 30 de minute ai compensat un măr mâncat. Organismul ia aceste calorii din rezervele de glicogen, care se formează din glucoză (care se ia din mărul mâncat înainte de antrenament). După ce le epuizează, începe a lua din mușchi (iar dacă n-ai mâncat măr, tot de acolo, dar imediat ce ai pus piciorul pe bandă). Și doar după vreo 20-30 minute de efort continuu, se bagă și la depozitele strategice de grăsime, pentru că înțelege că treaba-i slută. Așa că dacă nu ești un goblin care a păpat prea mulți steroizi și nu vrei să pierzi și puținii mușchi pe care îi ai, fugi doar după ce ai tras de fiare cel puțin 20 de minute. Altfel vei avea mușchii nedezvoltați, ca maratoniștii, numai că ai tăi vor fi acoperiți și cu un strat (gros) de grăsime. Apropo, cea mai plinuță colegă de clasă, care gâfâia ultima fugind în jurul școlii de două ori pe săptămână, nu-i așa că n-a mai slăbit?
5. Nu scoți burta cu ajutorul ”abdomenelor”. Poți să faci flotări până te învinețești și să nu poți da jos burta. Pentru că slăbirea locală este imposibilă. Din experiența mea: ca să slăbești, trebuie să arzi caloriile mâncate și depozitele de grăsimi iar cel mai bine ele se ard prin… ta-da-da-dam! -genoflecțiuni. Cu câte o halteră în fiecare mână, sau la aparat (leg press). Dai burta jos antrenând… coapsele și fundul. Explicația acestui aparent paradox este următoarea. Orice mușchi consumă energie, și cu cât el este mai mare, cu atât mai mult mănâncă. Genoflecțiunile cu greutăți dezvoltă grupurile de mușchi care sunt cei mai mari și care odată crescuți, pot lesne mânca o căldare de grăsime pe an.  Mușchi abdominali sunt mult mai mici. Apropo, ai cercul ăla de învârtit pe talie? Dăruiește-l copiilor.
6. Nu te înfometa. Dacă o faci, organismul o să se sperie de moarte că ai de gând să-l termini cu zile. O să lase grăsimea pentru vremuri grele, și intrând în regim de economie de război, o să-ți pape mușchii în primul rând. Nu numai că n-o să slăbești calitativ (худая корова еще не газель), dar încă și o să ”strici motorul”, adică data viitoare, odată cu sfârșitul curei de slăbire, când o să papi jumate de ruladă cu halva, n-o să aibă cine-o arde. Și toată această ruladă o să se așeze frumos și ireversibil pe talie, pentru că organizmul o să țină minte prin ce cumpănă a trecut și o să ia măsuri. Fără regim totuși, nu slăbești, oricât ai transpira la sală. Eu limitez carbohidrații. Nu mănânc zahăr, făinoase, cartofi, porumb, orez, limitez consumul de fructe și nu beau deloc alcool, mai ales bere. Pofta de mâncare, în special de ceva dulce, se controlează excelent cu scorțișoară – dimineața în cafea.
7. Nu arunca banii pe pastile de slăbit și creme anticelulitice care promit miracole. Sunt niște jafuri. Principiul de aur de care mă conduc eu este că tot ceea ce este inofensiv este și inutil. Lucrurile care funcționează cu adevărat trebuie obligatoriu să aibă niște contraindicații și efecte secundare! Demult nu mă mai prostesc la capitolul ”extract de ferigă regală” sau ”scuipat de cobră sălbatică”. Banii economisiți îi cheltuiți mai bine pe un costum de baie trăsnet. Nu m-aș mira să vă ajungă și de un bilet la mare, la cât costă toate aceste creme și loțiuni.
Apropo, de costume de baie, care în nici trei luni vor deveni actuale. Eu de curând am înțeles care-i pentru mine sensul de a fi ”în formă”. Să fii în cea mai bună formă pe care o poți obține înseamnă în primul rând, libertate. Nu trebuie să porți un tricou lung și larg pe plajă. Nu depinzi de fabricantul care nu coase mărimea ta, sau de importatorul care aduce în Moldova numai fuste scurte și pantaloni strâmți. Fiind în formă, poți purta aproape orice. Și poți chiar mânca orice, fără riscul de a te transforma în cămilă.
Sper că experiența mea v-a fost utilă și vă doresc să fiți mereu în cea mai bună formă!