Maraton

Nu m-am gandit niciodata, pana astazi, cum i-a fost tatalui meu in rol de parinte singur

Am ascultat discursul tau de la evenimentul “Mame singure” si mi-a atras atentia mentiunea despre mamele care-si cresc singure copiii pentru ca sotul munceste in afara tarii.

Mie mi-a amintit de fenomenul tatilor singuri de la sat, cu sotii peste hotare. Acest fenomen si-a lasat amprenta asupra vietii mele, de aceea as vrea sa povestesc un pic despre el.

In satul meu de bastina, probabil ca si in majoritatea localitatilor din Moldova, migratia spre Vest (Italia) a inceput la sfarsitul anilor ’90 – inceputul anilor 2000. Au emigrat femeile, deoarece era mult mai usor sa gaseasca un loc de munca si, probabil, se adaptau mult mai usor mediului. Mamele (inclusiv a mea) care au facut parte din primul val de migratie si-au lasat copiii in grija tatilor.

Cum a evoluat acest fenomen: majoritatea sotiilor au reusit, in timp, sa-si reintregeasca famila, chemandu-si sotii si copiii in Vest. Cealalta parte si-a luat doar copiii cu ele, parasind sotii violenti sau alcoolici.

Eu am crescut intr-o astfel de familie – tata acasa cu copiii, mama la munca peste hotare. O parte din copilarie si toata adolescenta mi-am petrecut-o fara mama. In familia noastra fiecare si-a trait propria drama: eu impreuna cu fratele – drama copiilor care cresc fara mama, eu – drama copilei fara o prezenta feminina langa ea, mama cu drama de a-si vedea copiii doar vara (cand are concediu) si tata cu drama de a-si creste copiii fara sotie.

M-am gandit mult la cat de greu mi-a fost mie fara mama, m-am gandit la cat de greu i-a fost mamei fara noi. Totusi, nu m-am gandit niciodata, pana astazi, cum i-a fost tatalui meu in rol de parinte singur.

Pana la plecarea mamei, rolurile erau impartite ca la sat: sotia are grija de casa, copii, mancare, curatenie, sotul are grija de cosit, morarit, cresterea animalelor etc. Odata cu emigrarea mamei, tata a preluat activitatile ei –  grija pentru scolarizarea si sanatatea copiilor, imbracamintea copiilor, intretinerea casei,  facut compoturi, copt paine, gatit zeama, placinte, etc. Astfel, eu nu-mi amintesc cu nostalgie de acel comun “zeama ca la mama acasa”, ci de “zeama ca la tata acasa”.

Nu stiu cum e sa fii crescuta de mama singura, dar stiu cum e sa fii crescuta de tata singur. Oare tatii trec prin aceleasi dificultati si discriminari?

Text: V.
Imagine: Eric Lafforgue

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 22