Social

Toleranta si solidaritate a la sauce moldave

Saptamana trecuta am luat de la Aeroportul Otopeni autocarul spre Chisinau. In spate erau cateva studente din Israel, doua din ele purtau chador. Dupa vreo ora de drum, una din ele l-a rugat pe sofer sa opreasca cu prima ocazie. Avea nevoie de veceu.

In scurt timp timp, soferul trage pe dreapta, la o benzinarie. Trei fete coboara. Coaboara si alti pasageri. Dupa cateva minute, revin toti, in afara de fete. Lumea incepe sa se impacienteze. Valul, de obicei, il face un om, printr-o rasuflare grea si ostenita, preluata de altul si tot asa, pana apare un tsunami. Asa a fost si acolo.

Am auzit comentariile vecinelor din spatele meu. Ca acelea, imbrobodite stau mult la veceu, ca nu stiu cum se se foloseasca de veceu. Pentru ca sunt imbrobodite, se intelege. Mai in spate, un barbat, incurajat de murmurul de dezaprobare, a spus cu voce mai tare si mai sigura ca fetele au prea multe fuste si pana le ridica, trece timpul. Cineva si-a adus aminte cat sunt aeastea imbrobodite de aiurea pe acolo pe unde ei locuiesc.

La un moment dat, furiosi ca nu pornim, cineva a lansat ideea sa pornim fara ele. Sa le lasam acolo. Sa le invatam minte.

Propunerea venea din partea femeilor.

Situatia s-a repetat de alte cateva ori. Un om atent, care si-ar fi lasat rasismul si xenofobia acasa, ar fi observat ca cel mai mult se retine doar o fata si tot ea este cea care a solicitat de mai multe ori o stationare. Ar putea fi cateva motive pentru astfel de retineri si solicitari, inclusiv o menstruatie abundenta. In orice caz, nu o facea ca sa se distreze si nici pentru a innebuni un autocar plin cu lume.

Imi era rusine. Sincer. Desi poate n-ar fi trebuit sa ma deranjeze comportamentul altor oameni, care, intr-un fel, nu ma priveste direct. Dar imi era rusine pentru conationalii mei. Pentru lipsa lor de toleranta fata de alt popor, alta religie. Pentru lipsa de compasiune fata de o femeie tanara, venita dintr-o tara indepartata, din alta cultura, careia si asa nu ii este foarte usor. Asa cum nici moldovenilor nu le este usor intr-o tara straina. Imi era rusine pentru femeile din tara mea. Pentru furia lor oarba, comentariile rautacioase, lipsa de intelegere simpla, umana, a faptului ca un om este intr-o situatie mai dificila, pentru lipsa lor de solidaritate cu una dintre ele. Pentru ca o femeie este o femeie, fie ea din Moldova, Israel, Mali sau Australia.

Cel mai josnic, insa, era faptul ca cei cu comentariile isi permiteau sa vorbeasca tare, fiind siguri ca o fata in chador si celelalte colege ale ei, nu au cum intelege romana. Si iarasi, daca acei oameni si-ar fi incordat, cel putin, un neuron, ar fi repede dedus ca ele sunt studente la Chisinau si ca toti studentii straini invata romana, pentru ca studiile sunt in romana. Dar nu, pentru ce sa gandesti?

Lovitura de gratie, insa, intotdeauna vine la momentul potrivit. Si ea a fost data la vama, cand fetelor li se retineau pasapoartele si incarcatura autocarului a inceput iar sa se impacienteze. Ca de ce noi toti trebuie sa asteptam din cauza la cativa oameni? Atunci, una din fete, careia cineva a inceput sa-i explice in engleza ca ar fi bine sa coboare sa vada ce se intampla, a raspuns intr-o romana buna ca ea… intelege romana si nu are nevoie de traducere.

Toti au amutit. Pacat ca era intuneric si nu am putut sa-i vad pe cei cu replicile cum incep sa priveasca filosofic pe geam, adoptnad tactica copiilor, care, atunci cand inchid ochii si nu vad nimic in jur, cred ca ei sunt invizibili.

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: June, 22