Arta

Trei filme+1 de Alejandro González Iñárritu

Săptămâna aceasta s-a anunțat că regizorul mexican, Alejandro González Iñárritu, va fi președintele juriului Festivalului de Film de la Cannes din acest an. Astfel, Alejandro González Iñárritu este primul cetățean mexican onorat cu această poziție. După ce a luat două Oscaruri la rând pentru cea mai bună regie, regizorul a meritat să ajungă și în Mecca europeană a cinematografiei.

Iñárritu este regizorul, filmele căruia trec peste privitor ca un buldozer, deși, tot ce face el este să arate viața așa cum e – pe alocuri absurdă, dureroasă, nedreaptă.

Alejandro González Iñárritu este maestrul coincidențelor, interconexiunilor, deciziilor și gesturilor care pot schimba viețile oamenilor pe câteva continente.

Deși Iñárritu a luat Oscarurile pentru ultimele două lungmetraje, Birdman și The Revenant, azi vreau să vorbesc despre primele sale lungmetraje, cele care l-au adus în lumea cinematografiei mondiale, ele fiind și cele care i-au definit stilul.

Amores Perros

Amores Perros (2000) este o dramă criminală și primul film din Trilogia Morții. Filmul este un triptic – trei povești diferite, dar interconectate, care au ca scenă orașul Mexico City.

Povestea lui Octavio, un tânăr dintr-un cartier nefavorabil din capitala mexicană, interpretat de Gael García Bernal. Octavio se îndrăgostește de soția fratelui său, Susana (acest motiv se întâlnește și în alt film a lui
Iñárritu) și vrea să fugă cu ea. Și deoarece au nevoie de bani, Octavio decidă să-și folosească câinele, un rottweiler, în luptele de câini.

A doua poveste este a lui Daniel, care îți părăsește familia pentru a trăi cu amanta sa, Valeria. În ziua în care cei doi se mută împreună, Valeria, care e modelă, își fracturează piciorul într-un accident de mașină.

A treia poveste este a lui El Chivo, un vagabond, care apare în scenele din poveștile anterioare. El Chivo încearcă să intre în contact cu fiica sa, Maru.

Într-un moment, înțelegem că aceste trei povești și cele câteva destine implicate, au o legătură între ele.

Amores Perros este un film despre violență, inegalitate, corupție, trădare, despre prăpastia dintre clasele sociale din Mexic, despre lupta pentru supraviețuire și alegerile pe care le facem.

21 Grams

21 Grams (2003) este al doilea film din Trilogia Morții. Acesta, ca și precedentul, are câteva linii de subiect, care, la un moment dat, sunt interconectate.

Evenimentul central al filmului, în jurul căruia pe parcursul filmului sunt dezvăluite celelalte evenimente și personaje într-o formă nelineară, este un accident rutier.

Cristina este o fostă dependentă de droguri, care a reușit să revină la o viață normală și să-și facă o familie, în care totți se iubesc și se susțin. Jack este un fost condamnat, care, datorită religiei, s-a tratat de alcoolism și narcomanie. Paul este un profesor de matematică, cu un diagnostic cardiac fatal. Dacă lui Paul nu i se va face transpalnt de inimă, el nu va trăi mai mult de o lună. La un moment dat, viețile celor trei se interconectează într-un mod dramatic.

21 Grams este un film surprinzător, șocant pe alocuri, tragic, dar și profund uman. Titlul filmului este inspirat dintr-un experiment în urma căruia s-a dedus că sufletul cântărește 21 de grame.

Babel

Babel (2006), drama care încheie Trilogia Morții. Filmat în Maroc, Japonia, Mexic și SUA, Babel este un film despre cât de puține trepte ne despart de oamenii din alt capăt al planetei, despre deciziile pripite care ne pot transforma viața, despre gesturile care pot naște tragedii, fără ca noi să le putem influența în vreun fel.

În scena care deschide filmul, Abdullah îi vinde o armă vecinului său, Hassan, care îi pune pe cei doi feciori ai săi să o testeze.

Un cuplu de americani au o discuție neplăcută într-o cafenea improvizată în pustiu.

Doi copii blonzi sunt în grija unei femei trecute de 50 de ani, cu o înfățișare mexicană. Amelia este dădaca lui Debie și Mike și a rămas singură cu ei, cât părinții lor sunt plecați.

Chieko este o adolescentă surdă din Tokyo, traumată de moartea recentă a mamei sale. Ea a rămas cu tatăl său, care încearcă să fie prezent în viața fiicei sale.

Acești oameni, din patru țări diferite, de pe continente diferite, sunt interconectați printr-un cadou pe care cineva din ei l-a făcut cândva unuia dintre personaje.

Biutiful

Biutiful (2010), o dramă din categoria mind-blowing cu Javier Bardem în rolul principal.

Uxbal este un tip care duce o viață complicată – el își câștigă banii, găsind vânzători ilegali, de obicei imigranți ilegali de pe continentul african, care vând pe străzile Barcelonei genți fake, cusute de muncitori chinezi, într-un subsol insalubru. Bărbatul îi are în custodia lui pe cei doi copii ai săi – Anna și Mateo. Mama lor, Marambra, locuiește separat. Ea suferă de alcoolism și tulburare bipolară și își câștigă viața prin practicarea sexului contra bani, inclusiv fratelui lui Uxbal, Tito, care duce o viață îndestulată.

Având dificultăți în timpul urinării, Uxbal se adresează medicului. Peste puțin timp, Uxbal e diagnosticat cu o formă avansată de cancer la prostată, cu metastaze în oase și ficat. Din acea clipa, scopul lui principal este să le asigure copiilor un viitor decent.

Chiar dacă felul prin cae îți câștigă banii este ilegal, Uxbal este un om de o corectitudine și bunătate greu de imaginat în condițiile lui de viață și în mediul în care se află. Dar, din păcate, viața e nedreaptă în același fel și cu cei buni, și cu cei răi.

Biutiful este un film de o frumusețe brutală, crudă, exact ca viața. E un film cu multă moarte în el, un tablou al inegalităților sociale și al dramei imigranțolor ilegali, greu de suportat. Iar Bardem e, pur și simplu, genial.

Foto: Rob Latour/REX/Shutterstock; Arlington Theater, 31st Annual Santa Barbara International Film Festival, America – 11 Feb 2016; sursa: indiewire.com

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24