Când copiii dorm

Mai ții minte, tremurul din prima noapte?

Ştii, atunci cind te astept sa ma stringi strins de prin spate, cind par sa fiu supărată. Tu nu o faci. Pentru că ai obosit să mă atingi, ca în prima zi. Mai ții minte, tremurul din prima noapte, deşi eram umedă ca o ploaie ce te prinde în haine frumoase, tot mă gîndeam cum ar fi. Am ridicat capul să te sărut, nu mai puteam să nu te atingă, iar mîna ta, ma cuprins aşa încît eram gata, să mă dau cu tot cu suflet. Aveai mîini mari, o doamne, nu mai văzusem niciodata aşa mîini, şi aşa degete. În fața ta păream un chip angelic cu sufletul scăldat în lacrima lui Dumnezeu, dar tremurul meu îți şoptea tot ce vreau să spun.
Mi-ai dat hainele jos, eram sigura că îmi vezi sufletul. Dorinta mea se scurgea prin vene, te doream, sa te bagi, sa o bagi. Eram ca o carte deschisă pe la mijloc, citita si recitita la punctul culminat, si chiar daca singele si tacerea mea urlau in mine, tu alegeai sa nu te grabesti .

Mi-ai citit fiecare cuvint de pe trupul meu, in soapte imi repetai cit de frumos m-a zidit Dumnezeu. Nimeni nu m-a iubit, asa cum ai facut-o tu, doar pentru mine. Stateai deasupra mea, cu degetul cel mare mi-ai parcurs inauntrul. Daca ai stii, ce deget mare si puternic ai. Si-a inchis ochii si a lacrimat, tacerea lor era zgomotoasa, de-ti spargeau timpane. Doua trupuri ce se leganau intr-un tremur, intr-un plins, intr-o placere…
Cind s-a bagat, acolo unde soaptele vorbesc, acolo unde plinsetele rid, cind unica placere e atingerea.

Si dansau, lin si fara de spatiu, se cunosteau cum sunt lumile pe dinauntrul. Se citeau ca prima oara, si respiratia devenea mai grea, mai grea. El o stapinea, si ii controla fiecare sentiment, stia ca inauntrul ei el ii poate fi rege, daca ar sti si ar arde-o bine.

Text: Anonim

Imagine: Gurdon Punt

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 24