Dragă redacție

Un minut cât 9 luni de sarcină

Metaforele și alegoriile nu fac parte din felul meu de a gândi în scris, dar, dat fiind faptul că sunt absolventă a facultății de limbi străine, obișnuiesc uneori să scriu. Recent, obișnuiesc să scriu în carnetul de dezvoltare a fetiței mele, scriu în carnetul de rețete de la bucătărie, scriu recenzii în spațiul de rezervă de la sfârșitul unei cărți și bla bla bla.

Topicul la care tu ne-ai provocat de data asta și-a lăsat pecetea și asupra mea. Totul a durat mai puțin de un minut și a început în momentul în care epidurala mea a pus stăpânire nu doar pe fizic, dar și pe moral. A fost singurul moment pe care eu îl numesc depresie mea de maternitate. Spun „de maternitate”, deoarece a fost la hotar dintre „până” și „după” Ilinca.

Deci, a durat un minut!!!! Dar un minut cât 9 luni de sarcină și încă câteva după. A fost clipa în care m-am gândit că, după travaliul meu de mai mult de 24 h, în care am fost supusă la tot felul de doctorii, nu mai vreau copil!!! Da, da!!! Ce sa fac eu cu ea acum??? Cât durează un gând? Durează cât o durere de cap după o zi de muncă al unui casier, educator sau șofer de maxi-taxi. Dar, mămica din mine și-a revenit instantaneu, m-am pișcat ca sa-mi revin, dar și pentru ca doamna anesteziolog mi-a zis ca respir, dat fiind faptul că aparatul la care eram conectată semnala nereguli.

Iată cam așa arată depresia pentru mine. Cert e că fetița mea m-a răsplătit cu dragostea ei necondiționată, dar și prin simpla ei prezență.

 

Autoare: Zinaida B.

Imagine: Peter De Francia

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: September, 18