Maraton

Vrei să demonstrezi că ești cel mai bun? Bun venit în club!

  1. Dacă ar fi să aleg între o relație amoroasă sau un serviciu interesant, cu siguranță voi alege ultima variantă. De ce? Pentru că munca este acea resursă care mă hrănește, la propriu. Un soț sau un amant bogat, părinți înstăriți sau unchiul și tanti din Noua Zeelandă, chiar dacă îți vor jura iubire veșnică, într-un moment pot pur și simplu să moară. Fără a te anunța din timp și fără a te include în testament. Și atunci te trezești cu un stomac plin de fluturi de la toată dragostea cărei te-ai dedicat sută la sută, un stomac plin, dar gol… absolut gol. Îmi plac fluturii, dar îmi place și bucata de pâine, iar dacă pe pâine mai ung și un strat de unt cu icre roșii, sunt un om fericit. În plus, munca îmi aduce acea imensă satisfacție – de altfel ca intensitate comparabilă cu un orgasm – de la sentimentul că: ”Am făcut-o și pe asta!”. Cu alte cuvinte, munca îmi hrănește nu numai stomacul, ci și propriul ”Eu”. Personal, îmi ador meseria, mi-am urmat vocația și am mulțumit soartei ori de câte ori am reușit să-mi lărgesc orizonturile. Și ca să închei cu prima chestiune din agendă, voi spune că lucrul mereu poate lecui o inimă spartă, dar o inimă plină de fluturi nu va sătura un stomac gol.
  1. Dacă e să aleg între serviciu și mine, răspunsul este evident. Nici un salariu, nici un prestigiu și nici un fel de extra bonusuri nu mă vor motiva să rămân la un serviciu care îmi consumă cea mai de preț resursă pe care o poate avea omul – timpul. O resursă, cu regret, epuizabilă și ireversibilă. În momentul în care nu-mi rămâne timp pentru mine însămi, pentru propriile reflecții, dorințe și necesități, e timpul să-mi schimb serviciul. Nu de alta, dar pentru patroni nu există oameni de înlocuit, iar pe mine pentru mine nu mă înlocuiește nimeni.
  1. ”Eu să ard? Niciodată!”, deseori am auzit această replică și deseori am spus-o singură. Haideți să vă dezvălui un secret: caii extenuați sunt uciși. Cu alte cuvinte, oricât de puternic ar fi motorul, dacă mașina nu are benzină, va ceda și nu contează cât de mult apăsați pe accelerator. Nu vă ajută nici psihologul, nici neurologul și nici drogul.

Care sunt semnele că vă ardeți? Vă răspunde omul care a trecut prin asta de câteva ori (și care în ruptul capului nu vrea să repete experiența):

  • Începeți a tresări la fiecare notificare pe Facebook sau apel la telefon.
  • Vă irită orice e-mail.
  • Prima reacție la sarcinile primite este că toți șefii sunt idioți.
  • Colegii de birou sunt mai mult decât anoști.
  • ”Cine naiba a venit cu propunerea asta?”, vă revoltați la ședințe.
  • ”Of, Doamne, iar la lucru…” – cu acest gând sumbru vă treziți și cu el adormiți.
  • ”Da duceți-vă toți la mama dracului” – asta e fraza care vă stă pe limbă de ceva timp sau pe care o scrieți (in)discret, luni dimineața pe pagina de profil.

Și lista poate continua. Credeți că de vină sunt angajatorii? Ha! Vreți o întrebare din seria: ”avocatul diavolului”? Vedeți punctul 4.

  1. A demonstra că sunt cel mai bun sau pur și simplu a fi bun? Nu e nevoie să-mi răspundeți. Citiți cele ce urmează.
  • ”Stai că acuș îți arăt eu who is who. Acuș îți vin de hac”.
  • ”Știu precis că imposibilul este posibil”.
  • ”Numai să nu se gândească că nu pot. Eu toate celea pot”.
  • ”Eu vreau și asta, și asta, și asta, și asta, și asta, și…asta să fac”.
  • ”Ce? Eu să nu știu?”
  • ”Care pauză de masă? Care somn?”
  • ”N-am timp de prostiile astea. Am dead-line-uri de îndeplinit.”
  • ”Febră? Durere? Va trece și singură”.
  • ”Of, Doamne, de ce să mă apuc?”

V-ați regăsit măcar într-un singur punct? Da? Atunci, bun venit în clubul becurilor arse. Bunica, femeie foarte înțeleaptă, toată viața m-a învățat: ”Nu demonstra nimănui că ești cea mai bună. Fii bună. În tot ce faci: la timpul tău și la posibilitățile tale. Oamenii nu-s proști. Vor decide singuri ce și cum”.

  1. Și pe final momentul adevărului: rușii au o vorbă, destul de buruienoasă, pe care îmi voi permite îndrăzneala s-o traduc mot a mot: ”Dacă lucrul vă încurcă să vă futeți, atunci e timpul să lăsați lucrul”. Versiunea mea e inversă: ”Dacă futaiul vă încurcă să lucrați, nu încetați să lucrați. Lucrați ca să aveți ce fute, nu să fiți futut, în primul rând de voi înșivă”.

P. S. Și totuși nu mă pot abține de la un mesaj special pentru mai marii – pop-corn(m)-ul ars nu e nici gustos, nici sănătos. Punct.

Text: tanti Nastea

Foto: Sebastian Abbruzzese

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 21