Părțile corpului

#zero_martie: 1 săptămână

Cu o săptămână în urmă am intrat în luna #zero_martie – o lună fără zahăr, alcool și aluat. Ideea acestei provocări mi-a venit din câteva motive:

Am observat că mă închei mai greu la blugi, iar două rochii cusute anul trecut mă cam strâng;

Am început să mănânc mai mult dulce decât obișnuiam în ultimii doi ani.

Mâncam destul de multă pâine, mai ales albă. Un timp îmi părea floare la ureche, deoarece am ajuns la greutatea pe care o aveam la 19 ani, însă neglijasem faptul că metabolismul meu nu mai este cel de la 19.

Conștientizarea că mă lăsasem pe tânjală, îmi crea disconfort. Chiar să nu fiu în stare să mă țin în mâini?

În luna decembrie practic nu a fost zi în care să nu beau câte un pahar de vin. Uneori două. Iar în preajma sărbătorilor – toate trei, patru, cinci. Organismul meu suportă bine alcoolul, în general. Ficatul este ok. Dar nu vreau să iau aceste lucruri ca pe ceva veșnic și gratuit. În plus, numai gândul că aș putea într-o zi avea o față pe care să fie urme de dragoste de alcool, mă face să vreau să renunț la el într-o clipă și pentru totdeauna.

Să înțeleg mai bine ce nevoi alimentare am și cum funcționează poftele mele, ca să le pot gestiona.

Primele două zile de abținere au trecut relativ ușor, deși cu dureri de cap, ceea ce mi s-a părut ciudat, deoarece din adolescență capul nu prea mă doare. Am fost mai atentă să beau suficientă apă, deoarece uneori durerile de cap pot apărea în rezultatul deshidratării, dar nu m-a ajutat.

A treia zi, obosită de durerea de cap, am decis să experimentez – presupuneam că durerea ar fi putut fi cauzată de schimbarea bruscă a felului în care organismul meu era obișnuit să funcționeze. Cu ceva dulce. De aceea, am căutat printre toate ciocolatele din casă cele câteva pătrățele cu 70% cacao și doar 6 grame de zahăr la 100 gr de produs. Le-am mâncat. Așteptam miracolul.

Intensitatea durerii a scăzut, însă nu a dispărut.

Greșeala nr. 1 – să încetez brusc să dau organismului ceea cu ce el era obișnuit. Schimbările ce țin de felul în care funcționăm trebuie făcute treptat.

A patra zi a început ok. Dimineața mâncam un bol de salată de fructe, amestecată cu ovăz opărit (terci fiert nu pot mânca), apoi brânză, ou fiert, ceai. Ca de obicei, doar că fără bucățica de „bunișor” cu care îmi plăcea să închei orice mic-dejun.

Era luni. O zi încărcată. Pe la 11:00, la birou, mi se făcuse foame. Am mâncat cele câteva inimioare de curcan, pe care le aveam la pachet. La 14:00 eram deja în altă parte, la o ședință mai oficială. Între timp, nu mâncasem nimic, nemaivorbind de un prânz complet. De aceea, când am ieșit de la ședință, m-am oprit la coffee-break-ul oferit de organizatori. Erau doar plăcinte, tăiate felii subțiri, și un fel de prăjitură. Eram lihnită, dar tot judecam, de aceea am ales plăcinta cu brânză, mi s-a părut că are mai puțin aluat. Mi-am luat trei felii și le-am înghițit pe loc. Și pentru că acolo unde a fost făcut un păcat, se face și al doilea – seara am fost la mama, care, sub ochii și nasul meu, a scos din rolă, pe la 22:00, un chec de mai mare frumusețea. Foarte conștientă de ceea ce fac, am tăiat o felie și am mâncat-o.

Greșeala nr. 2 – să nu-mi fac timp pentru o pauză în care să mânânc și să nu am cu mine gustări care să corespundă regimului meu alimentar.

Următoarele zile, cu cele două greșeli asumate și soluțiile găsite, nu mi-a fost greu. Mâncam la timp, nu aveam pofte, nici nu mă gândeam la ceva dulcișor sau la vreun biscuit cu ciocolată. De alcool, în general, am uitat.

Dar iată că aseară, trecând pe lângă o cafenea, în care nu fusesem încă, dar eram curioasă să văd cum e, că tot vedeam pe Social Media fotografii de acolo, am intrat. Mi-am comandat o cafea (eu beau cafea la orice oră din zi), m-am așezat confortabil, am scos telefonul să văd ce se mai întâmplă prin lume. Mă simțeam bine, absorbită de atmosferă și de ziua plăcută pe care avusem. A venit barista, mi-a pus comanda în față.

Pe o tava minimalistă, lângă ceașca de cafea, ulciorașul cu apă fierbinte pentru cafea americană și paharul cu apă, era pus, elegant și tot atât de minimalist, un pătrățel de ciocolată cu lapte. M-am uitat la el, m-am gândit „hm, ce-o să fie dacă o mânânc?” și, fără a mă gândi a doua ora, desfac ambalajul și o trimit în gură. Ciocolată cu lapte, care nu-mi place!

Greșeala nr. 3 – nici nu știu cum să numesc această greșeală… Lipsă de stăpânire de sine, de prezență, de conștientizare a ceea ce fac? Sau poate răzvrătirea împotriva regulilor pe care tot eu mi le impun (imaginați-vă aici un smile).

În concluzie: ceea ce, inițial, trebuia să fie doar o corectare a comportamentului alimentar și debarasarea de 3 kg, se transformă într-un experiment și un proces de autocunoaștere. Dacă până acum descoperisem deja de ce uneori mânânc dulce compulsiv sau de ce brusc mă apuc de fumat, acum încep să descopăr și alte motive care stau în spatele „of, nu m-am putut abține”, dar și a rolului mâncării, dincolo de cel de a ne menține în viață.

Va urma…

Foto: Rachael Gorjestani/Unsplash

Previous Post Next Post

You Might Also Like

Today's Posts: May, 20